Când am primit la redacție invitația la deschiderea restaurantului Uruguay în spațiul lăsat liber de fosta Cortina, instant glandele salivare s-au excitat la culme. Fotografiile doldora de carne, făcută la grătar cu foc de lemn, au rămas doar la stadiul de povești, deoarece nimeni din redacție nu a mai ajuns la inaugurare.
Prin urmare, la fix o săptămână de la deschiderea Uruguay-ului am oprit în fața restaurantului de pe strada Gheorghe Dima. Cum habar nu aveam de vechea Cortina, nu știu cât s-a păstrat și cât e nou. Cert e că baia e aceeași. Ba chiar incompletă, căci după ce îți vei șterge mâinile, prosoapele de hârtie nu vei avea unde să le arunci – rămâne la inventivitatea fiecăruia unde să le lase. Detaliu, poate, important, în tot restaurantul fumatul e permis.
Cele două fete ospătărițe sunt mereu cu zâmbetul pe buze și suficient de atente să nu te lase să aștepți prea mult după ce închizi meniul. Fiindcă în prezentarea de pe prima pagină era pus accentul pe sutele de mii de tone de carne de vită pe care le produce țara Uruguay în fiecare an, am cerut un antricot de vită cu sos-cremă de brânză albastră. Și, ca desert, o prăjitură specifică Uruguayului.
După 15 minute, când pe masă au fost aduse deja două sosuri (dintre care unul ospătărița bănuia că e un pic picant), aud primele scuze. ”Îmi cer scuze, dar prăjitură specifică nu avem”, zâmbește ospătărița, oferind ceva alternative cu cremă de zahăr ars. Refuz amabil, că doar nu o fi foc dacă nu m-oi dedulci după felul principal, mai ales că am parte de o carne preparată de un bucătar de pe alt continent. Ghinion, însă, bucătarul din Uruguay lipsește. De fapt, mi se explică, el gătește numai între anumite ore, în rest la foc fiind un bucătar instruit de maestru.
Antricotul vine la aproximativ 20 de minute de la comandă. Porția nu e impresionantă ca dimensiuni (costă 39 de lei, totuși), dar e acoperită din belșug cu un sos amplu și (se putea altcumva?) gustos. În combinație cu cele două sosuri, carnea are un gust bun. Nu să îți inunde creierul cu senzații extreme, dar bun.
Întâmplarea face ca, în același timp, în restaurant să intre și trei prieteni, atrași de același vechi comunicat de presă însoțit de fotografiile incitante. Comandă ceva cu specific uruguayan și un pamplona de pui, plus un pachet de țigări. La câteva minute, noi scuze. Nu aveau țigările respective. ”Credeam că nu au pamplona că și...”, se aud râsete la masă.
Eu termin și cer nota, apoi mă mut la masa prietenilor. Lângă mine vine cea de-a doua ospătăriță, la fel de zâmbitoare. ”Îmi cer scuze, dar pamplona nu putem face acum că lipsește maestrul în grătare”. Achit și cer un bon ștampilat. După vreo zece minute, vine lângă mine prima ospătăriță. ”Îmi cer scuze, dar patroana e plecat cu ștampila. Dacă doriți să veniți mai târziu, vă putem ștampila atunci bonul”.
Montez Video
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Montez Video , Gheorghe Dima
Vizualizari: 4010
Ultimele comentarii
Acum 51 minute
HBomb
Acum 1 oră
@Pol-Pot
Acum 1 oră
Soso
Acum 1 oră
Bunu
Acum 1 oră
A