X

Sibiu, dragostea mea!

Rândurile de mai jos sunt transcrierea istorisilor legate de Sibiu, relatate săptămânal pentru Turnul Sfatului,  în stilu-i inconfundabil, de maestrul Ion Besoiu.
Sibiul poate absorbi, sigur, mai multe genuri de gazetărie. Şi literară, şi artistică şi politică, de atitudine, de comentariu politic. Ăsta e rostul gazetarului. îmi aduc aminte, eu am cochetat cu profesia asta, prin 1946, erau vremuri foarte tulburi. După război, încă nu plecaseră trupele sovietice din ţară, încă erau spitale în oraş, în locul cazărmilor. Multe licee au fost transformate în spitale militare, de front. Aici, îmi aduc aminte, era o familie care se numea Anton şi care avea o orientare, să zicem, pro-americană. Atunci nu erau încă definite poziţiile, nu cuceriseră ruşii toată piaţa noastră românească şi mai erau unii care sperau că vin americanii. Au făcut un ziar care se numea Curierul. Aşa scria: “ziar de atitudine şi curaj româno-american”. Anton, fost căpitan de administraţie, spera că ia nişte bani de la americani, de la Ambasadă. Avea şi doi băieţi – Moţu Anton şi Ludovic Zefir Anton, care era la liceu mai mare ca mine cu vreun an sau doi. Făcuseră ziarul acesta, iar fratele meu era acolo redactor sportiv, Adrian Besoiu, actorul de la Teatrul Naţional “Radu Stanca” care s-a prăpădit acum şapte ani. “A trecut dincolo”, cum se zice. Ei, fratele m-a atras şi pe mine. Sigur, când eşti mai mic cu cinci ani decât fratele, imiţi ceea ce face cel mai mare. M-a adus şi pe mine la redacţie şi m-au botezat “reporter sportiv”. Dar nu asta era minunea. Minunea era că eu uitam să îmi dau jos şapca cu cozoroc pătrat de la Colegiul “Gheorghe Lazăr” şi mergeam la meciuri de fotbal cu carnetul de ziarist. Că intru gratis. Era chiar prin 1946, încă nu se mutase Universitatea înapoi la Cluj, după refugiu. Ştiu că mă trezeam cu şapca să mă duc la meciuri. Ăia mă trimiteau înapoi la şcoală.
Important e şi cum se vindeau atunci ziarele. Erau multe. Gazeta Sibiului, erau vreo două ziare nemţeşti, unul unguresc… era şi Tribuna. Şi, Curierul acesta, avea pe atunci redacţia pe strada Tribunei colţ cu Parcul Astra. Era un loc frumos, cum intri pe Tribunei, pe mâna stângă. Noi, de pe balcon, vedeam cele două chioşcuri de ziare din zonă, aflate pe colţul Breterului. Căci, Breterul, greşit spun sibienii că e strada principală. Breterul era de la Bulevard, colţ cu baia populară, până la strada Tribunei. De ce? Pentru că dedesubt era un râu, acoperit cu copaci, cu breteri, bârne de copaci. în sfârşit.
Acolo, toate ziarele aveau un rezumat pe coli mari lipite pe table de lemn. Şi acolo scria conţinutul ziarului. Cititorul venea, citea şi dacă îl interesau titlurile, cumpăra. Şi atunci, noi urmăream cum se vinde ziarul. Sigur, leafă nu primeam. Dacă aduceam 15 la sută din reclame. De unde să aduc eu reclamă? Dar, noi, dădeam diferite sumare ale ştirilor. Scriam, de pildă, o ştire de senzaţie, când se va distribui zahărul la Sibiu. Şi toată lumea cumpăra, pentru că zahărul… nu mai văzuse lumea zahăr la Sibiu de ani de zile… se distribuia pe cartelă. Şi lumea se bulucea să cumpere ziarul. Şi care era ştirea în interiorul ziarului? “Având în vedere, că zahărul nu s-a mai distribuit de cinci luni de zile, ne întrebăm şi noi, revoltaţi la fel ca toţi cetăţenii oraşului, când se va distribui zahărul în oraşul Sibiu”.
Altă ştire era legată de faptul că se pregătea armata populară. Se dădeau examenele, aici a făcut promoţie celebrul general Vasile Milea, Victor Atanasie Stănculescu a fost prima promoţie, 30 decembrie 1947 – 1949. Ceilalţi ofiţeri din Armata Română – era încă Regele Mihai pe tron – erau deblocaţi, erau daţi afară. Se făcea armată populară, din muncitori. Şi atunci se insera o ştire extraordinară – “Lista ofiţerilor deblocaţi”. Toate familiile de ofiţeri, de subofiţeri, de angajaţi, cumpărau. Şi, înăuntru, ştirea suna aşa – “din surse neoficiale am aflat că în curând se va publica o nouă listă a ofiţerilor deblocaţi”. Sigur, lucruri mărunte, să se vândă ziarul. Nu a durat mai mult de un an, un an şi ceva, eram încă elev la liceu, dar mi-a plăcut ideea asta. Mă punea fratele meu, care era mai mare şi mai mergea pe la cârciumi, ca eu să stau seara la radio să ascult rezultatele sportive. Apoi, el scria. Le scăpam pe multe din vedere, unele le notam greşit. Dar, asta era. A fost frumos.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Anca

    Multumiri..continuati va rog! Nu numai interesant ..isi face drum si spre suflete de rand (ca al meu) ci si amuzant..mm!(gestul bucatarilor)..Deeliciu!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact