X

Calculul anilor 30: Se vand masinile vechi, pentru altele noi mai scumpe

„In nici o ţară din lume, populaţia nu e lăsată la discreţia speculanţilor ca în România! Nicăieri nu sunt speculanţi fără de inimă şi mai hrăpăreţi ca în binecuvântata noastră ţară. Nu zadarnic ne spun strănii în faţă că «La Dumnezeu şi în România, totul este posibil!»”, scrie Tribuna în 19 inuarie 1930. Vremuri grele. Se prezintă cazul producţiei autohtone în raport cu importurile. Ca şi acum. „Fabrica Pielsen vinde hectolitrul de bere cu 180 de coroane, adecă 900 de lei, deşi orzul în Cehoslovacia e cu 30 la sută mai scump ca la noi, Hectolitrul costă 2300 de lei, deşi atât orzul, cât şi mâna de lucru, sunt cu 30 la sută mai ieftin! Calitatea berii Pielsen nu numai că e superioară berei noastre, dar nici nu poate suferi comparaţiune! Azi am ajuns să importăm bere din Pielsen, care pe lângă costul ei de 900 de Hecto, loco fabrică, mai costă 1100 lei vama, 450 lei transportul plus celelalte spese de descărcare, transportul, înmagazinarea în pivniţă, plus impozitul pe venit, revine la 3600 lei hectolitrul şi cu toate acestea se vinde numai cu un leu mai scump”, scrie Tribuna de atunci.
Cade o victimă ca crizei. Comerciantul Gheorghe Haratan din Sibiu. „Comerciantul în ultimele zile era foarte abătut, deoarece, din cauza crizei, nu mai putea face faţă plăţilor, fapt care îl făcuse foarte nervos. Vineri, 22 Martie, 1930 s-a plimbat prin oraş, vizitându-şi prietenii cărora le spunea că îşi va pune capăt zilelor, deoarece şi-a pierdut în afaceri întreaga avere şi nu mai poate face faţă creditelor. Seara s-a înapoiat în locuinţa sa din strada Gidanilor 16, acolo a băut o cantitate de alcool şi-a desfăcărcat un gionte de revolver în tâmpla dreaptă. La auzul detunăturii au sărit soţia din camera alăturată precum şi câţiva vecini, dar n-au putut decât să constate moartea nenorocitului comerciant Horatan”.
Cotidianul sibian „Chemarea poporului” din 10 mai 1931 scrie despre rostul măsurilor luate de guvernanţi. „Ne aducem aminte cu câtă putere loveau toba cea mare oameni guvernului, spunând că se vor face economii şi că se vor vinde la licitaţie automobilele ministerelor. Un glumeţ spunea atunci: Se vor vinde automobilele vechi, pentru a cumpăra altele nouă şi mai scumpe. Gluma a fost plină de adevăr. Pe de o parte se închid şcoalele spunând că nu mai sunt bani, iar pe de altă parte se cumpără automobile scumpe pentru neşte funcţionari cari nu fac nici o treabă şi de care n-avem grijă. Priviţi ce automobil luxos târă de colo până colo consilierul agricol din Sibiu. Automobilul trebuie să coste cel puţin jumătate de milion cu preţul şi cu cheltuielile lui pe an. Ce treabă aşa de mare o fi îndeplinind acest consilierat, care n-a arătat oamenilor nici măcar cum se samănă o ceapă?”, scrie cotidianul sibian.
Câteva zile mai târziu se publică şi salariul unui funcţionar: „Dl Stan Vidrighin, directorul general al Căilor Ferate are o leafă de 6 milioane pe an. Şi apoi ne mirăm că nu sunt bani în ţară şi că guvernul nu ştie să-i gospodărească”. Unele lucruri nu se schimbă niciodată.

„Tâlhăreasca scumprire a vieţei a făcut imposibil traiul lucrătorilor. Drept aceia lucrători tipografi din Ardeal s-au pus pe grevă din cauză că proprietarii lacomi au abzis vechiul contract colectiv şi nu vor să-l prelungească”.
Cuvântul Liber, Sibiu, Septembrie 1930

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Sibiu
  • Contact