X

Ai dracului italieni, cu macaroanele lor

Ştiţi proverbul cu „sunt prea sărac ca să cumpăr ceva ieftin”? Şi pe principiul ăsta să te arunci numai la scumpeturi? La restaurante nu prea funcţionează. Adică, dacă ai 50 de lei în buzunar, nu-i arunca pe toţi pe un restaurant fiţos la preţ şi la meniu doar pentru că e situat în centru şi, prin urmare, n-are cum să fie naşpa. Că doar şi Windows-ul dă rateuri, de ce n-ar da şi bucătarul. Prin urmare, m-am aşezat pe terasă la Pizzeria la Regina. Că multă lume a lăudat pizza făcută acolo. Acilea probabil că a fost greşeala mea. Dacă lumea laudă pizza, mânâncă pizza, nu te arunca la fantezii, la figuri de meniu. Că altfel îţi recomandau carpaccio-ul. Deschid meniul. Cotoletta alla regina, ceva fantezie culinară cu muşchi de vită, prosciuto crudo şi ciuperci. Fileto con cognac, muşchi de vită, nuci, coniac. Ăsta suna tentant, pentru coniac. Sper că nu-l făceau cu Unirea. Şi Dorada diavola dolce parcă mi-ar fi tras cu ochiul din farfurie, dar mierea, peştele şi scorţişoara parcă nu sună a fel de mâncare de consumat pe la ora 12.
Aşa că am solicitat o Minestra di pomodoro con polo şi neşte Rigattoni mantecati. Da, aţi priceput tot. Minestra e o supă italiană, un fel de zamă de-a noastră de roşii, cu o ţâră de pui, nişte tăiţei rătăciţi prin ea şi nu foarte gustoasă. Groasă şi fierbinte. Aproape la limita unei tocăniţe. Şi pentru că la italieni e la italieni, n-a fost nici pită cu ce să poţi stinge arsura de pe limbă la fiecare lingură înghiţită. Când eşti în Roma, mânânci ca romanii. N-am comentat, n-am cerut pâine, am stat şi am sorbit pic cu pic. Că, a dracului, nu vroia nicicum să se răcească. Am scăpat cu viaţă din fierbinţeala supei de roşii cu toate speranţele îndreptate spre pastele ce trebuiau să constituie felul 2. Acu, combinaţia n-a fost foarte rea. Mazăre, şunculiţă, neşte ciupercuţe acolo, parcă parcă făcea de un fel doi consistent. Dar prea multă mazăre şi prea multe dulceţuri mi-au lăsat aşa, un gust ciudat. Mi-a cam ştirbit pasiunea mea pentru bucătăria italienească. Şi piperul n-a venit decât în momentul în care a căzut nota pe masă. Mda, atunci am simţit cu adevărat că mâncarea e piperată. Prin urmare, eu am buctat-o cu alegerea meniului. Probabil trebuia să merg pe mâna celor care au încercat mâncarea şi au declarat pizza drept una foarte bună. M-am ocoşit şi m-am fript. Că britanicii de la masa de lângă păreau foarte încântaţi de cartofei şi de halca de carne ce se lăfăia în farfurie.

Infernul lui Dante

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

2 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact