X

Tiganii din groapa capitalismului

În drumul de pământ ce îi poartă pe sibienii din capitala culturală către oraşul cumpărăturilor răsărit în coasta Şelimbărului, câteva familii cu mulţi copii trăiesc de zece ani. Vară, iarnă, dorm sub câteva scânduri înciocolite şi îşi nasc pruncii sub cerul liber. Mai nou, în imensa groapă de unde trebuia să răsară primul bloc al cartierul Zephir Park, romii/ţiganii/rromii/românii şi-au găsit adăpost numai bine ferit de vânturile ce bântuie câmpia Şelimbărului.

Mândria celor tineri

Capitalismul e cel care a dat peste ei, cu halele de fier pe post de mall şi cu drumul de piatră pe post de scurtătură între oraş şi magazine. “Aici, în baraca asta, stă un ginere de-al meu, care lucrează pentru armată, păzeşte pe aici”, povesteşte rezemat în bicicletă nea Marin, cel mai în vârstă la 50 de ani. De apărat, nu prea mai are ce păzi, dar nea Marin îmi arată nişte obiective: un câmp şi un observator militar. Baraca în care locuiesc mai mult de zece suflete abia se ţine pe picioare, iar din cocioaba folosită pe post de toaletă pluteşte un miros greu. La doi paşi e drumul plin de praf, de unde nimeni nu opreşte să întrebe dacă oamenii din baracă au nevoie de ceva. “Am diabet, nu mai pot munci. Sunt venit aici din Laslea, că la mine în sat nu mai aveam nici casă, nici ce munci. Apoi, nici aici n-am. Nici măcar un loc de casă nu am primit. Pe timpul lui Ceauşescu era altfel, aveai un loc de muncă, aveai chirie”, oftează nea Marin.
Trăiesc din ce aruncă alţii. Din gunoaie. “Tu vrei acum să scrii de noi? Nouă ce ne iese? Tu vrei să îţi scrii treaba pe spatele nostru, că mâncăm din gunoaie? Hai, du-te, nu avem nevoie. Nu scrii tu despre mine”, apare un tânăr ce ţine în mână un pet cu vin ieftin. Nea Marin îl îndepărtează molcom pe tânărul venit tocmai de la Galaţi. În agitaţia creată începe să povestească şi o fată. “Nu vor să dea nici alocaţie la copil. Că să vin aici, din Laslea, să trăiesc la gunoaie. Am născut acum doi ani un copil, iarna, în câmp. Uite acolo”, arată fata cu degetul către Cisnădie. “Mi l-au înregistrat la maternitate că s-a născut la Cisnădie”.
Nici toţi cei tineri nu ştiu să citească. Şi spun că nu îşi găsesc nimic de lucru. “Îmi dai dumneata ceva de lucru? Că vin, vin pe bani”.

În groapă

Doar o parte trăiesc în baraca de pe drumul către mall. Restul stau în câteva cocioabe părăsite de ciobani pe câmpia Şelimbărului. La iarnă, le va clipoci din nou apa în “casă”. Până atunci, şi-au acoperit câteva beţe cu o folie şi stau în groapa primului bloc ce ar fi trebuit construit în cartierul Zephir Park. Un proiect de 50 de milioane de euro, cu blocuri şi parcuri verzi din care, acum, a mai rămas o mare groapă. Bună pentru adăpostit. “Noi mai câştigăm bani din vânzarea pet-urilor. Le strângem din gunoaiele pe care le aruncaţi voi şi le vindem cu 40 de bani pe kil. E puţin, dar, ce să facem?”.
Nu vor să locuiască prea mult în groapă. Doar acum, pe vreme frumoasă, căci e mai aproape de oraş. Când vor veni ploile, iar toată groapa va bălti în noroi se vor muta înapoi în cocioabele rămase de la ciobani.
“Am şapte copii, da. Şapte. Nu primesc nicio alocaţie de pe urma lor. Nu vor să îmi dea. Bani nu primesc de nicăieri. Am fost la doctorul Urdea, aici, la clinică şi nu aveam bani să-mi cumpăr medicamente. L-a sunat pe Cioabă şi i-a cerut pentru mine. Da` n-a vrut să-mi dea o sută de mii, că el nu dă la cerşetori”.
Copiii se joacă prin groapa imensă până unul începe să urle ca din gură de şarpe. “Tulai, tu, al tău o dat cu piatra în al meu”, îi desparte una din mame. Prin dreptul gropii trec maşini de teren, maşini scumpe, oameni în criză, ce merg la cumpărături. “Se simte şi la noi criza, cum dară. Anii trecuţi era un pic mai bine, mai găseam câteva ceva de lucru, mai făceam un ban. Am fost şi plecat în străinătate. Acolo e raiul, aici e iadul. Dar cum să stai departe de familie? Că n-aveam bani să-i duc acolo”.

Discriminarea Madonnei

Ştiu de concertul Madonnei de la Bucureşti, au auzit la radio. Există discriminare. “Mie îmi spune mai toată lumea du-te dracului că eşti ţigan. Dar, ce, inima mea e altfel ca a ta? Tot din carne e. Avut dreptate Madonna”, oftează cel care spune că nu ştie carte. Despre diploma de aur dată de Cioabă Madonnei nu ştiau. “O diplomă de aur? Păi, să-i dea, că are bani. A luat banii noştri. Nea Marin a lucrat la el o zi întreagă şi nu i-a dat un ban. A zis să-l caute a doua zi. Şi a doua zi nu l-a mai primit”.
În spate, doi mai tineri discută aprig pe subiect. “Da, mă, cu Madonna. Care ne-o discriminat în concert şi Cioabă i-o dat o diplomă de aur, auzi”.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    heptagon

    ma mir ca tiganii din Laslea se plang si pleaca, acolo este o campanie de mult timp si cu succes de integrare a tiganilor in munca campului contra mancare, apoi femeile care isi trimit copiii la scoala primesc si ele diferite facilitati, la spital lucreaza tiganci, preotul se ocupa de ei, plus ca satul candva de sasi care l-au parasit e locuit de tigani, asa ca au case destule. Faptul ca nu li se da nici alocatia de copii, daca e adevarat e inadmisibil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Sibiu
  • Contact