La începutul anilor ’90, când un profesor de la ULB se plângea unor colegi din Italia de modul în care se lichida industria şi agricultura României, un decan de la Pescara i-a răspuns: „astea se vor reface, dar să vedeţi când o să vă distrugă factorul OM”. Astăzi înţelegem mai bine semnificaţia gândurilor acelui înţelept. În acest an, când ţara se confruntă cu criza economică, criza scandalurilor politice, devenite cronice în ultimii 5 ani, cu criza morală fără precedent în istoria contemporană a ţării, cu accentuarea sărăciei straturilor de la periferia societăţii, conducătorii ţării s-au hotărât să arunce pe piaţă o nouă lege a învăţământului, în regim de urgenţă. Dacă momentul este prost ales, ideea în sine este binevenită, întrucât sistemul de învăţământ este în suferinţă. Regresul este continuu, de 20 de ani şi, practic a început încă din timpul comuniştilor. Cu tot regresul, general recunoscut de societatea românească, căderea continuă a sistemului a fost susţinută şi „răul” a fost apărat, cu deosebire în ultimul deceniu, dar şi în anii ’90, de miniştrii, de directori din minister, de unii rectori şi de unii inspectori generali şcolari. Astăzi, cei care au generat sistemul în regres şi i-au ocrotit fisurile, au elaborat tot ei noua lege, declarând că vor să facă „reformă”. Lupii, ajunşi paznici la oi, propun acuma măsurile împotriva lor înşişi. Cerem lupilor să renunţe la oi! Dacă societatea, reprezentată la vârf de Parlament ar dori realmente o reformă în învăţământ, nu poate să o aştepte de la cei care au condus şi conduc astăzi învăţământul. Cei care au făcut legea sunt cei care au dezvoltat corupţia instituţională, au fost marii profitori, au însoţit pas cu pas degradarea şcolii româneşti. De la aceştia nu mai avem ce să aşteptăm. Din start s-a pornit greşit. S-a pornit cu gândul de a face schimbări de formă şi nu de fond, iar promovând legea, cercul de interese din minister, din unele rectorate şi din unele inspectorate, îşi poate consolida controlul absolut asupra învăţământului, domeniul cel mai bogat, cel care gestionează 5-6% din PIB.
Iată ce scria recent Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară despre principala instituţie propunătoare a legii, Ministerul Educaţiei: „Bătrâna codoaşă s-a ţinut cu toţi. Acum ar dori să i se spună „doamnă”! Acum ar dori ca lumea să o creadă o mironosiţă. Şi-a trimis aproape toţi ibovnicii în Parlament să-i facă imagine şi să-i facă jocurile. Nimic nu trebuie să scape necontrolat de cei care şi-au făcut mendrele cu ea. Îi este teamă numai de ăştia mici şi răi, cu gură mare, care o încolţesc cu întrebările lor. Îi este teamă că unii dintre ei îi vor ridica un pic faldurile rochiei ponosite şi şifonate pe care o poartă. Îi e teamă, bătrânei codoaşe, că vor afla că are picioarele un pic cam strâmbe şi că este şleampătă. Îi este teamă, bătrânei codoaşe, să se afle că este un pic prea păroasă pentru o doamnă de lume bună. Îi este teamă, bătrânei codoaşe, să se afle că este un pic cam pofticioasă şi cam grasă pentru ceea ce este plătită şi ce zice că ştie să facă. Îi este teamă, bătrânei codoaşe, să se afle că este un pic cam nespălată şi urât mirositoare, că umblă cu desuurile murdare încă de pe când era tânără. Îi mai este teamă, bătrânei codoaşe, să se afle că sprayul şi minciunile ce le spune din belşug nu-i folosesc la nimic.(...) Reforma necesară trecerii spre capitalism nu ajunge la instituţia ministerului educaţiei, care se dovedeşte a fi singurul bastion neatacat de vreme şi de vremuri. Nimic nu-l schimbă, nimic nu-l poate modifica! Apărat de o armată de foşti activişti şi securişti fără dosare la C.N.S.A.S., dar cu activitate „meritorie” în educarea tineretului, instituţia ministerului educaţiei s-a trezit brusc în faţa unor mecanisme ale statului de drept, dintre care transparenţa decizională o face să se cutremure! Nimeni şi nimic nu trebuie să ajungă la informaţia decizională, nimic nu trebuie să fie public, totul trebuie să rămână la acelaşi nivel al puterii discreţionare a activistului de partid – profesor - geniu al Carpaţilor – rector – ministru, care face totul perfect fără să dea socoteală nimănui. Situaţia a fost încă odată similară cu un alt moment la fel de dezastruos al istoriei învăţământului românesc şi anume acela în care a fi strungar era cerinţa şi singurul semn al modernismului învăţământului liceal.”
Instituţia care ne coboară copiii şi viitorul, ministerul educaţiei, este instituţia minciunii, omertei şi a aroganţei, instituţia care apără partea cea mai murdară a învăţământului românesc. Legea educaţiei este produsul ei. (Va urma)
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 1213
Ultimele comentarii
Acum 13 ore
MB
Acum 13 ore
Claudiu
Acum 13 ore
Liberal autentic
Acum 13 ore
Neli Oproiu
Acum 14 ore
Bobo