X

STai Ji manci pe-ndelete

Dacă vrei să înfuleci ceva rapid şi să-ţi astâmperi foamea mai bine te duci la Big Mama. Dacă vrei să fii văzut cu mergi tu la restaurant şi te înfrupţi dintr-o pizza mai bine alegi vreun local de pe Corso sau din Piaţa Mică. Iar dacă vrei să spui pe urmă prietenilor că ai mâncat curiozităţi chinezeşti mai bine te duci la Yummy Yang, în Mall. La Tai Ji se mănâncă ardeleneşte cu delicatese chinezeşti.
Chiar dacă s-a cam răcit vremea acum la Tai Ji este frumos să mergi spre seară, când stă să se întunece. Numai să găseşti un loc liber la terasă. Te aşezi confortabil în scaun, într-o lumină caldă de seară, îţi iei un pahar de vin alb şi te poţi hotărî în tihnă la mâncare. Deşi e la doi paşi de Calea Victoriei pe terasa de la Tai Ji nu se aude motor de maşină. Decât o muzică liniştită în surdină.
Pacheţele de primăvară pentru început, urmate de pui cu sos curry, ceva orez şi, în încheiere, patru rondele de ananas caramelizat cu ceva ciocolată topită peste. Un deliciu! Cine n-a mai mâncat la Tai Ji poate avea un mic şoc la venirea mâncării. Şi nu vorbesc că ar fi prea picantă sau că ar avea nu ştiu ce gust ciudat. Te obişnuieşti cu gustul, mai greu cu cantităţile pentru că porţia enumerată mai sus e suficientă să sature doi oameni în toată firea. Dar tocmai asta-i fain la terasă la Tai Ji. Mănânci ardeleneşte, în tihnă, fără grabă, ca să ai timp suficient să combini aromele, sosurile şi picanteriile. După ce guşti pacheţelele simple, combinate cu câteva urechi de lemn marinate sau nişte alune murate, merită să stropeşti puţin a doua bucăţică cu ceva ulei aromat de soia. Se schimbă total gustul. Aceleaşi bucăţele de pui scăldate în sos de curry pot fi şi picante, şi acrişoare, şi dulci. Numai bine cât să mai comanzi un pahar de vin şi să te întinzi la vorbă, cât timp peste Sibiu se lasă noaptea.
Chelnerii sunt atenţi, vin de fiecare dată când ai nevoie de ceva fără fii nevoit să-ţi lungeşti ochii după ei. N-ai ce să le reproşezi. Şi totuşi, parcă le-aş reproşa ceva. În urmă cu vreo doi ani şi ceva, când restaurantul era pe la început în Sibiu şi căuta să-şi formeze clienţi fideli, chelnerii erau mult mai atenţi. Nu doar se comportau exemplar, dar mai veneau cu o descriere de la ei a mâncării, un mic sfat despre cum să combini aromele şi mai chinezeşte, care cu ce merge… Altfel ajungi să sufli iuţeala din supa de creveţi la fiecare lingură, chiar dacă numai fierbinte nu e.
Şi ajungem la notă. Care nu putea fi altfel decât în acelaşi ton cu mâncarea. Adică iute, dar nu piperată. Păi pentru cele trei feluri de mai sus, stinse cu o sticlă de vin, nota sare puţin de 40 de lei. La care mai adaugi o mică atenţie pentru chelnerul atent cu nevoile tale, şi s-a făcut jumătatea de milion vechi. Şi cum o masă tihnită, presărată cu o conversaţie plăcută, merge doar de la doi în sus, faceţi singuri calculele. Dar merită, pe cuvânt!

La universitatea sibiană predau lecţii de chineză doi oameni de-ai locului. Adică din China de la mama lor. Curios din fire am povestit la un moment dat despre restaurantele chinezeşti din Sibiu şi cât de tradiţională e mâncarea practicată. Spre surprinderea mea, atât la Tai Ji dar şi la Yummy Yang sau la Hong Kong, gustul şi ingredientele aduc foarte mult cu ce se mănâncă pe la ei. Tai Ji ar avea un plus pentru ambianţă.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact