X

Politica vorbelor, politica faptelor

Gavril Dejeu

Adeseori sunt întrebat de vecini, de cunoscuţi, cu cine votez, cum mă descurc în hăţişul ăsta electoral. Într-adevăr, felul cum se desfăşoară mai ales această campanie electorală, dă bătaie de cap alegătorului care doreşte ca votul său să fie folositor. Căci, inflaţiei de vorbe aruncate în vânt cu dărnicie, promisiunilor năucitoare fără posibilitatea acoperirii de realitate, li se adaugă mistificările, denaturările, minciunile, scornelile care abundă mai mult ca niciodată prin informaţia transmisă de televiziuni, de ziare, informaţie contorsionată, siluită nu de puţine ori la cote schizofrenice, otrăvind mintea şi sufletul omului de bună credinţă, încât acesta nu mai ştie încotro s-o ia. Le spun interlocutorilor mei că singurul ghid corect de orientare, de judecată şi apreciere sunt nu vorbele, ci faptele. Cu condiţia să le dezbare de tentaţia subiectivismului malefic, de personalizarea machiavelică şi să le judece în substanţa lor reală, în semnificaţia lor reală.
În cazul acum dat, suntem chemaţi să judecăm ce s-a întîmplat în ultimii cinci ani. Ne amintim că atunci, în 2004, a învins sloganul „Dreptate şi Adevăr”. Sunt deosebit de importante şi problemele economice, cele derivând din dificultăţile de ordin social dar, se ştie, nici unele nici altele nu pot fi soluţionate decât într-un climat de justiţie bazată pe adevăr şi dreptate. Sunt valori pe care regimurile totalitare le-au încălcat cu brutalitate, sunt valori fără de care autentica democraţie nu poate supravieţui. Dar perioada la care mă refer este marcată şi de condiţionalităţile impuse şi asumate, a aderării la Uniunea Europeană şi apoi a alinierii la standardele ei, între care, la loc de frunte, tocmai ideea realizării unei justiţii reale, a diminuării şi ţinerii sub control a corupţiei, a infracţionalităţii în general, atmosferă pe fondul căreia să se poată redresa şi revigora economia.
Ce s-a întâmplat ? Ministrul justiţiei a demarat o acţiune de anvergură de măsuri şi reforme menite a aduce justiţia la linia de compatibilizare cu condiţia accederii în UE. Organele de anchetă şi cercetare penală au scos la lumină câteva dosare penale semnificative în care au fost implicaţi marii granguri postdecembrişti, îmbogăţiţi peste noapte prin specularea şi devalizarea avuţiei naţionale. Când cuţitul a ajuns la osul lui Dinu Patriciu, a lui Voiculescu, a lui Vântu, a lui Năstase, a început mişcarea de rezistenţă. Călin Popescu Tăriceanu, deşi semnase în numele liberalilor angajamentul pentru „Dreptate şi Adevăr”, a cedat insistenţelor şi a chemat-o pe ministra Macovei la vestita de-acum întâlnire de taină pentru a-i muşamaliza dosarul lui Patriciu. Cum se ştie, ministra nu s-a conformat, situaţie în care s- a apelat la „Trăienică” prin celebrul bileţel. Fără rezultat şi de această dată. Drept care, Patriciu a petrecut o noapte în arest iar la ieşire se putea citi pe faţa lui hotărîrea nestrămutată de a pune în cauză totul, fie şi însăşi alianţa DA, cu scopul de a se sustrage justiţiei. I s-au alăturat cu vădită abnegaţie ceilalţi, s-a pus în mişcare teribilul angrenaj în care au fost implicate unele autorităţi ale statului, în frunte cu parlamentul. La rândul lor, mijloacele de informare, stăpânite aproape în totalitate de cei împricinaţi, s-au năpustit asupra „vinovaţilor”. Rezultatul: o rezoluţie adoptată de parlament prin care i se cerea premierului Tăriceanu s-o demită pe ministra Macovei, ruperea alianţei DA şi scoaterea PD de la guvernare, suspendarea preşedintelui Băsescu, începerea unei perioade de guvernare minoritar-liberală sub acoperirea PSD. S-a încercat în acest interval de timp înlăturarea din funcţii a procurorilor Morar, Tuluş, ba chiar a procurorului general Kovesi. Dacă preşedinte ar fi fost Geoană în locul lui Băsescu, aceştia ar fi fost demult „zburaţi”. Este de semnalat apoi rezultatul acestei guvernări liberale sub tutela PSD, cu deosebire anul 2008, în care se spune că am avut o creştere economică remarcabilă de 8% dar, stupefacţie şi un deficit bugetar de peste 5%, situaţie ce nu se poate explica decât prin faptul că guvernul s-a lansat în cheltuieli iresponsabile, mult peste veniturile realizate. Boom-ul consumativ care pare să ne fi luat minţile, se datora nu revigorării economice care să se fi resimţit pe masa omului de rând ci creditării necontrolate din partea băncilor care acum încearcă să-şi recupereze pierderile scoţând oamenii în drum.
Evenimentele derulate după alegerile din toamna anului 2008 ne sunt mai apropiate. Alianţa devenită împotriva naturii dintre PDL şi PSD, avea să se prăbuşească odată cu apropierea ineluctabilă a alegerilor prezidenţiale de vreme ce, pentru a-şi asigura „liniştea” de care se bucuraseră sub Iliescu, oligarhii postdecembrişti, în frunte cu cei vizaţi de justiţie, urmăresc, cu preţul sacrificării oricăror valori sociale şi umane, instaurarea unui preşedinte „al lor”, dacă e posibil chiar mai „indulgent” decât Iliescu, pentru ca „realizările” lor să nu fie afectate dimpotrivă, să fie bine puse la adăpost. Pentru aceasta, trebuie aruncat cu noroi în Băsescu. Trebuie musai demonizat. Cu orice minciuni, cu orice scorneli. Măsurile de dreptate socială şi degajare economică greu scoase cu forcepsul în 2009, privind echilibrarea salariilor, raţionalizarea aparatului instituţional şi administrativ, reformarea învăţământului, echilibrarea pensiilor sau cele de ordin pur politic dar de mare impact cum sunt condamnarea comunismului, deconspirarea securităţii ca poliţie politică prin predarea dosarelor către CNSAS, toate aceste acte şi fapte la care Băsescu şi-a adus o certă contribuţie, trebuiesc ignorate, trebuiesc răstălmăcite. Iar televiziunile în slujba oligarhilor îşi fac datoria pe simbrie cu vârf şi îndesat.
Fraternizaţi, oligarhii PSD, PNL şi UDMR îşi trimit la înaintare pionii de sacrificiu. În fond nici Geoană nici Antonescu nu se pot prezenta în faţa opiniei publice cu fapte sau realizări proprii în politica românească, dincolo de vorbăria găunoasă. Ei nu sunt ei, nu se reprezintă pe ei ci pe cei care-i manevrează din culise ca pe nişte păpuşi. Prin ei se exprimă un Iliescu, un Năstase, un Hrebenciuc, un Vanghelie, un Voiculescu, un Patriciu, un Vântu şi mulţi, mulţi alţii ca aceştia, dar de rang inferior, recrutaţi de peste tot, indiferent de partide, constituind noua clasă politico-oligarhică românească, adevărata „ realizare” a României postdecembriste. Cât priveşte UDMR, aceştia au un singur scop : ca prin şantaj să se apropie cât mai mult de atenuarea sau chiar anihilarea consecinţelor Tratatului de la Trianon.
În ecuaţia lor politică l-au ademenit şi pe dl. Iohannis. Brandul său politico-administrativ le-ar fi de mare folos până trec pârleazul. Nu-mi vine a crede că le-ar face jocul în guvernare şi ca atare ar trebui să plece. S-ar confrunta însă şi cu realitatea extrem de dură a situaţiei actuale a României iar un eventual eşec i-ar fi imputabil, scutindu-i de răspundere pe dragii noştri oligarhi. Însă dl. Iohannis n-ar avea numai o răspundere internă ci şi una europeană, specific germană. Un eventual eşec în mijlocul mlaştinii dâmboviţene ar repercuta asupra imaginii germane în ansamblu, atât înlăuntru cât şi înafară. Iar dacă totuşi d-sa s-ar înhăma serios la o astfel de treabă, poate ar fi nimerit să pledeze pentru un guvern de uniune naţională, condiţii în care, dacă aş fi în locul preşedintelui Băsescu, în ipoteza probabilă că va câştiga alegerile, l-aş nominaliza tot pe dânsul cu formarea unui nou guvern. Poate aşa, s-ar pune capăt sau s-ar atenua efectele circului politic românesc din ultimii douăzeci de ani.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    un gaozar

    Mai domnule Dejeu, cum aia masii se face ca apari matale acum, recunoscut prieten cu creierul PD-List Sibian, sa faci propaganda lui Basescu?
    Miluta, care a distrus impreuna cu Basescu, PNTCD-ul are vreo implicare in acest material?
    Intrebari retorice.
    Ceea ce indrugi matale cu atatea cuvinte parca scoase dintr-un vocabular avocatesc, putea fi spus mult mai scurt si in cateva cuvinte.
    Nu ati scos in evidenta cateva carente majore ale presedintelui Basescu.
    CARACTERUL domnule Dejeu. Dumneavoastra aveti CARACTER ?
    Basescu a dorit puterea absoluta in Romania, adica:
    – partidul prezidential democrato, liberalo, crestin (toata aria doctrinara);

    – el presedinte, Boc prim-ministru si Blaga presedintele singurei camere a parlamentului.

    Poporul roman insa nu este atat de naiv.
    Stiti dvs. vorba aia, “Vin ai nostri, pleaca ai nostri, noi ramanem tot ca prostii”.
    Imi este rusine ca sunteti taranist si daca mai sunteti, sa mergeti sa va depuneti demisia din partid.

    Romania va fi condusa de o echipa noua de politicieni :Geoana, Antonescu si Iohannis al nostru.

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact