Cuvântul ecumenism înseamnă atotcuprinzător pe tot timpul, acesta este sensul acestui cuvânt. "Oecumenia", în limba greacă, înseamnă "cosmosul trăit", adică toată omenirea. Ideea a fost ca noi creştinii să ne înţelegem peste limitele organice ale confesiunilor. Pentru că, de fapt, după Biblie, despărţirea creştinismului este un scandal. Nu se poate spune că mai corespunde cu felul de a trăi creştin în iubire. Trebuie să trăim într-o uniune. Iar azi ştim că o uniune poate avea loc numai în diversitate: să îl accepţi pe celălalt chiar dacă este altfel. Chiar dacă sunt ortodocşi, credincioşii nu sunt la fel şi fiecare are darul lui de la Dumnezeu şi e bine dacă îl acceptăm. Fiecare avem daruri speciale cu care putem să slujim oamenii. Biserica Catolică este condusă de un fel de guvern. Este o biserică foarte, foarte mare, se mişcă greu, este ca un vapor imens. Dacă se schimbă ceva în lumea catolică din România, să zicem, sau Ţările de Jos, imediat are repercusiuni pentru America de Sud sau pentru Filipine. Şi invers, dacă acolo se schimbă ceva, are repercusiuni aici. Ideea e că nimic nu se poate schimba repede. Foarte, foarte încet se modifică lucrurile, tocmai pentru a nu supăra pe nimeni. În cazul bisericilor protestante acestea sunt autonome şi se pot schimba foarte repede. Se acceptă reciproc, chiar dacă au feluri de a se ruga sau de a sluji diferite. Dacă vreţi, e precum navele greceşti şi vapoarele persane. Doar că noi acum nu mai vrem să luptăm. Nici Biserica Ortodoxă nu se poate schimba rapid, pentru că e nevoie de fiecare dată de un Consiliu Ecumenic Ortodox. Ortodocşii sunt foarte împărţiţi în lume - în Siria, în Egipt, în Rusia. E foarte greu să accepte schimbări, chiar şi între ei. Prin urmare, prin ecumenism, încercăm să ne acceptăm fiecare aşa cum suntem şi apoi vom vedea cum rezolvăm eventualele probleme. Acum mai avem şi această globalizare, care, cred eu, ne oferă şansa foarte, foarte mare de a depăşi marile divergenţe apărute între timp. Globalizarea ne apropie foarte mult. Primul scop al ecumenismului este să ne dăm mâna. Şi îmi va rămâne veşnic ca o amintire extraordinară ceea ce s-a întâmplat la această A Treia Adunare Ecumenică de la Sibiu, când, la final, toţi episcopii s-au îmbrăţişat, un episcop ortodox cu o doamnă episcop din Germania. S-a arătat că oricum, fiind chiar şi extrem de diferiţi, în Hristos suntem uniţi şi ne putem îmbrăţişa. Acest semn mi se pare mie cel mai important. Nu e bine să iei omul de la o tradiţie şi să îi schimbi convingerile, ci să ne mişcăm pe o anumită viziune care ne uneşte.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Consiliu Ecumenic Ortodox , Nici Biserica Ortodoxă , Treia Adunare Ecumenică , Biserica Catolică
Vizualizari: 481
Ultimele comentarii
Acum 12 ore
MB
Acum 12 ore
Claudiu
Acum 12 ore
Liberal autentic
Acum 12 ore
Neli Oproiu
Acum 12 ore
Bobo