Vineri,
29.03.2024
Parțial Noros
Acum
13°C

Se sparge gheata?

Oricum, a dat primăvara. Una mai oarecum. Floricelele îi sunt presărate cu „Voicisme”. Într-adevăr, un fapt de o semnificaţie cu totul deosebită este pe cale să prindă. Un fapt, un demers aşteptat cu înfrigurare de 20 de ani : urnirea din loc a justiţiei în România. Şi dacă nu suntem prea prezumţioşi şi optimişti, dacă este într-adevăr vorba de o dezlegare, atunci putem marca fără ezitare fenomenul ca unul de excepţie, de cotitură. Cazul „Voicu” primeşte deosebită semnificaţie pe două paliere. Odată pentru că, prin implicaţii, pare a scoate la lumină nu numai amploarea dar şi interconexiunile teribilului fenomen al corupţiei. A doua oară – şi mi se pare aspectul precumpănitor – pentru că este de natură a zgudui în aşa măsură opinia publică încât, s-ar putea ca de acum înainte să încline în favoarea acesteia  confruntarea cu oligarhia.
Aud pe diverse canale reacţii de consternare relative la încrengătura actului de corupţie. Cum el pleacă de la interes, în mod obişnuit urmărind banul şi, pe cărări întortocheate, ajunge la scaunul justiţiei. Într-adevăr, o cale lungă şi adesea presărată cu peripeţii. Reţeaua ei penetrează, infectează, tot ce-i stă în cale : structuri financiare unde se aranjează oportunităţi, se pritocesc acte, structuri de control şi verificare, structuri de urmărire şi supraveghere, organisme de constatare şi decizie. Cazul „Voicu" le scoate la lumină ca nici un altul până acum. El ne arată cum, pornind de la interesele oligarhice, financiare sau politice, trebuie să ai relaţii în poliţie, în procuratură, în justiţie, cum aceste importante pârghii ale sistemului judiciar trebuiesc stăpânite, controlate şi ademenite pentru asigurarea succesului. Mai presus de toate însă, el ne arată că fenomenul nu poate vieţui, nu poate supravieţui, fără aportul substanţial al politicului. Ne mirăm cum de atâta amar de vreme, în loc să diminueze, fenomenul s-a îmburtoşat de stă să crape. Simplu : pentru că a fost stimulat şi ţinut în braţe de politic.
Concret, îi avem ca punct de pornire în speţă pe cei doi afacerişti care pun la bătaie importante sume de bani pentru a li se netezi calea succesului. Omul nostru le ia banii şi-i asigură de reuşită inclusiv la forul superior al justiţiei. Ca un adevărat expert în materie, acestora ca şi multor altor interesaţi, omul nostru le explică cu lux de amănunte cum trebuie să penetrezi, să câştigi structurile statului, cum le poţi avea la mână. Cum le poţi şantaja, odată intrate în joc. Fireşte, omul nu e singur. Este deosebit de interesant să vedem cum funcţionează mecanismul.
O primă constatare absolut şocantă : de ce o importantă forţă politică, am numit PSD-ul, a ţinut cu tot dinadinsul să aibă Ministerul de Interne şi să-l dea pe mâna unui astfel de om ? Cazul dezvăluie acum dedesubturile zbuciumului ce a cuprins PSD-ul pe tema desemnării titularului acestui minister. S-a spus şi pe bună dreptate, că este vorba, de o parte, de protecţia ce trebuie asigurată nelegiuirilor derulate sub auspiciile puterii lor timp de 15 ani, iar de altă parte, să-şi asigure supremaţia în domeniu şi pe viitor. O monstruozitate politică. Căreia, spre cinstea lor, n-au vroit să-i dea girul doi importanţi oameni ai partidului. Dar partidul rămâne puternic implicat. Dacă Ion Iliescu a găsit cu cale să-i ia apărarea lui Voicu, trebuie că îndărătul unei astfel de atitudini stupefiante, joacă interese majore cu larg spectru politic. Despre care probabil imberbul politic Ponta încă n-a auzit. Le-au intuit însă senatorii PSD care, în rând cu Iliescu, îi ţin omului apărarea. O fi vrând mai tinerii să însănătoşească partidul ? Dacă da, vor fi profund dezamăgiţi să constate că nu se poate.
Votul din plenul Senatului arată adevăratele tentacule ale oligarhiei. Transpartinică, aceasta are încă cuvânt greu de spus şi în celelalte partide parlamentare. Cât pe-aci ca din nou, să ne trezim că lui Voicu nu i se poate aplica legea ca oricărui muritor. Evident, n-ar fi fost pentru prima dată când preţioasa Cameră ar fi făcut dovada că este mai ataşată oligarhiei decât alegătorilor. Noroc cu două voturi care de această dată i-a spălat obrazul.
Aflăm apoi că în reţea sunt şi două verigi ale poliţiei. Trebuiau să fie. Altfel se pare că nu se poate asigura succesul. Ne-o spune cu o cutremurătoare nonşalanţă însuşi regizorul. S-a spus că ar fi un jalnic palavragiu. Da, dar un palavragiu pe bani grei şi unul care, deşi răsărit din tenebre, face proba că a şcolit la mari înălţimi asupra modului de recrutare a actorilor şi de distribuire a rolurilor, înjghebând astfel o reţea de toată frumuseţea. Avem promisiunea din partea ministrului de interne că se vor lua măsuri. Foarte bine.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre CSM. Cei doi înalţi magistraţi ai ÎCCJ reprezintă într-adevăr, vârful aisbergului, încoronarea creaţiei. Omul nostru a ştiut să bată nu la uşa oricărui pârlit de judecător ci şi-a „asigurat” opera prin „binecuvântarea” la cel mai înalt nivel. De unde, mai încolo, nu se poate. În faţa evidenţei rezultând din probele dezvăluite, te-ai fi aşteptat la o reacţie promptă din partea CSM, ba chiar şi din partea ÎCCJ sau a Asociaţiei Magistraţilor. Nu pentru a fi daţi afară ci, fiind puşi sub învinuire, să fie suspendaţi până la soluţionarea cauzei. Nimic însă. Las-că până la rezolvarea definitivă a speţei, vor trece luni şi ani, timp în care cei doi îşi vor da în continuare cu părerea oficială. Ce probă de cinism ! Vinovată n-ar fi spectaculoasa lor implicare în reţea ci darea ei în vileag către opinia publică. Este emoţionant să surprinzi atare atitudini la cel mai înalt eşalon al justiţiei.
    Nu se ştie deocamdată cine a dezvăluit public afacerea. S-a spus şi se va repeta cu obstinaţie că este o impietate asupra prezumţiei de nevinovăţie. Am comentat asupra acestei probleme şi cu alt prilej. Este o falsă şi neîntemeiată acuză. Opinia publică nu judecă. Ea comentează. În orice colţ al planetei, astfel de fapte ies la iveală şi fac obiectul comentariilor, de vreme ce sunt de un evident interes public. Stabilirea vinovăţiei este însă de resortul exclusiv al justiţiei. Aşa zisul linşaj mediatic este una, iar adoptarea responsabilă şi solemnă a unei hotărâri judecătoreşti este cu totul altceva. Este şi rămâne fireşte de dorit şi de sperat că avem judecători stăpâni pe ei şi pe meserie, astfel ca să primească preeminenţă legea iar nu „bârfa” opiniei publice. A cărei părere este totuşi necesară în scop formativ şi educativ, dacă vrem să ne facem aerul mai respirabil.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus