X

Corneliu Bucur. Invins sau invingator?

Corneliu Bucur vorbeşte despre modul în care a fost demis din funcţia de consilier judeţean.

Reporter: Adversarii dvs., căci se pare că aveţi un talent adevărat în a vă spori duşmanii, au „închis cercul”, scoţându-vă şi din Consiliul judeţean. V-aţi aşteptat la această nouă excludere?
Corneliu Bucur: Devenise evident, încă de la şedinţa de constituire a Consiliului Judeţean (26 iunie 2008) şi de la compunerea aşa ziselor „comisii de specialitate”, că nu eram considerat „compatibil” cu calitatea de consilier judeţean, cel puţin în actuala alcătuire. Am auzit, recent, că unii colegi din presă au făcut şi pariuri, privind numărul de săptămâni sau luni, cât voi rezista, până la demitere sau excludere. Aşa că, ceea ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat, oarecum, la jumătatea drumului.

REP.:Din moment ce suspendarea mandatului dvs. s-a produs legal, prin „retragerea sprijinului politic” de către partidul pe lista căruia aţi fost ales, ce anume aţi avea de reproşat preşedintelui Bottesch?
CB: Graba cu care a luat decizia (care trădează bucuria nedisimulată de a mă vedea plecat din CJ)! Câtă vreme, cu două zile înainte de supunerea la vot, în plenul şedinţei CJ, a încetării mandatului, am prezentat dovada înaintării contestaţiei la excluderea din partid, conducerii centrale a PDL (există o procedură inalienabilă în practica judiciară universală, conform căreia o decizie nu se aplică atâta vreme cât nu s-au epuizat toate căile de atac, prin recurs sau contestaţie), decizia trebuia amânată până la judecarea contestaţiei!

REP.:Acesta e motivul pentru care aţi participat la şedinţa din 29 iulie? V-aţi aşteptat să se ia în seamă acea contestaţie?
CB: Nicidecum. Am realizat, cu două zile înainte, când m-am prezentat la şedinţa Comisiei de sănătate, al cărei membru mai eram, legal şi oficial, că fusesem deja înlocuit cu dna Nanu (nominalizată în convocatorul şi în procesul verbal al Comisiei pentru acea şedinţă), ceea ce era şi ilegal şi imoral.

REP.:Atunci de ce aţi mai participat la şedinţă? Vă plac execuţiile personale „în public”? Nici atunci nu aţi simţit umilirea?
CB: Doamne fereşte! Până la votarea de către plen a proiectului de hotărâre, eram membru de drept al CJ. În plus, voiam să-mi privesc, pentru ultima oară, în ochi, colegii, pentru laşitatea şi conformismul lor. În viaţă, trebuie să şti şi să poţi să-ţi primeşti „sentinţele de condamnare” în picioare, demn şi nicidecum, laş, în absenţă. Cel mai important motiv al prezenţei mele a fost, însă, acela de a contesta, „pe viu”, deturnarea obiectivului principal al şedinţei.

REP.:Cine vă urmăreşte declaraţiile publice, în media, despre şedinţele şi hotărârile CJ, ar înclina să creadă că tot ce se hotărăşte, acolo, e o „făcătură”, c conspiraţie, un aranjament de culise.
CB: Să lăsăm faptele să vorbească, apoi să le interpretăm şi să le etichetăm. Am calificat chiar, într-o emisiune TV, atmosfera de lucru din CJ ca fiind una „cooperatistă”! În şedinţa extraordinară din 21 iulie a CJ, s-a amânat votul pe proiectul de Hotărâre privind reducerea drastică a personalului bugetar al CJ şi din instituţiile din subordine, motivat de analizarea variantei propusă de subsemnatul, constând din preluarea de către Academia Română a Comp0lexului Naţional Muzeal „ASTRA”, preşedintele Bottesch, angajându-se să discute oficial cu preşedintele Academiei, acad. Ionel Haiduc, despre disponibilitatea reală a Academiei Române, în acest sens. Nu era normal ca şedinţa din 29 iulie să înceapă, la acest punct al ordinei de zi, cu prezentarea rezultatelor acestor discuţii şi cu hotărârea luată, funcţie de cele convenite? Fireşte că da! Şi nu era regulamentar, politicos şi moral, ca cel care a lansat acest proiect să fie de faţă şi să primească explicaţiile promise de preşedintele Bottesch? Ba da, cu atât mai mult cu cât o minimă morală (mai ales din partea unui etnic german care a impus în educaţia şi moralitatea societăţii europene proverbul „Ein Mann, ein Wort”) îl obliga ca promisiunea dată în public să fie onorată (dacă nu doreşti să fi considerat un „om fără onoare”)! Ei bine, acest angajament nu s-a respectat. Prin manipularea dibace a întregului plen (la care dl. Bottesch este un maestru!), fără să mai amintească absolut nimic despre proiectul aflat pe „ordinea de zi” la şedinţa anterioară (şi care a cauzat amânarea luării deciziei de reducere a personalului bugetar al instituţiilor subordonate şi ale CJ), a anunţat, ca pe o victorie şi o soluţie salvatoare (arătând, plin de evlavie, spre salvatorul prezent la masa prezidiului şedinţei, primarul Sibiului) că Teatrul „Gong” va trece la Primărie, cu cele 54 de posturi. Şi „cu asta basta”! Concluzia a fost că tot ce se putea face, s-a făcut!

REP.:Câte posturi s-ar fi salvat de la reducere, dacă Academia Română prelua CNM „ASTRA” şi, deci, prin diferenţă, câte au mai rămas de redus, în formula „aleasă”?
CB: CNM „ASTRA” avea, la data discuţiilor, 185 posturi ocupate, din care trebuiau reduse 55! Diferenţa era semnificativă! Această realitate era relevantă şi semnificativă la data ţinerii şedinţei CJ, cea în care s-a votat excluderea mea.

REP.:În faţa acestei omisiuni (de informare, de marcare a diferenţelor „cantitative” importante, ce discuţii s-au purtat? Ce au spus directorii de instituţii vizate de reduceri? V-a mulţumit cineva, strict protocolar, pentru faptul că, fără intervenţia dvs., din 21 iulie, s-ar fi adoptat proiectul de reducere maximală propus (dacă reţin bine, cu 177 posturi) şi aşa ar fi rămas, căci vorba proverbului, „ce a mâncat lupul e bun mâncat”?
CB: Ei bine, nimic din toate acestea! Vorba dvs., din comentariul făcut în ziar, după acea şedinţă „În CJ Sibiu, după plecarea lui Bucur, s-a aşternut liniştea”! Pentru aceasta m-am dus la şedinţă. Ca istoric, dar şi ca simplu cetăţean, voiam să consemnez, „de la locul faptei”, modul în care sunt trădate, colectiv, şi manipulate, oficial, interesele instituţiilor şi ale cetăţenilor.

REP.:Nu este prea tare expresia „trădarea intereselor”? Cum au fost ele trădate?
CB: Simplu: CNM „ASTRA” ar fi avut alte perspective de activitate şi de afirmare, ca muzeu naţional aflat sub autoritatea şi prestigiul Academiei şi, în plus, nu s-ar mai fi redus nici un post de la nici o instituţie, din cele ocupate la acea dată. Cel care a ales soluţia, în afara oricăror atribuţii şi responsabilităţi, personale sau instituţionale, a fost primarul Sibiului, care, cu câteva zile înainte, pe un post de televiziune locală, şi-a dat cu părerea (neîntrebat de nimeni) că, nu consideră trecerea Muzeului ASTRA la Academia Română cea mai bună soluţie!! Auzind de acest „verdict” al şefului său, preşedintele Bottesch a devenit brusc amnezic: şi-a uitat declaraţia făcută, în plenul CJ, că „agreează soluţia propusă oficial de consilierul C. Bucur, dacă preşedintele Academiei Române se va declara de acord cu aceasta”.

REP.:Şi care a fost poziţia oficială a dlui preşedinte, acad. Ionel Haiduc?
CB: Am vorbit personal cu Domnia Sa, după vizita făcută, evident (cu mandat precis, de a-l deturna de la intenţia anunţată), de către directorul interimar (un interimat etern, ilegal!), Valer Olaru, care i-a prezentat Domniei Sale, un buget pe anul 2010, umflat de cofinanţarea CJ la proiectul finanţat de SEE, de 3 milioane EURO. După explicaţiile date, dl. preşedinte Haiduc mi-a comunicat că în urma şedinţei operative ţinute în ziua de luni, 26 iulie, conducerea colectivă executivă a Academiei Române a decis să răspundă afirmativ, dacă Consiliul Judeţean Sibiu va înainta Academiei solicitarea oficială a preluării CNM „ASTRA”, cu întreaga schemă de personal, cu întreg patrimoniul şi cu bugetul său.

REP.:Dacă aşa au stat, cu adevărat, lucrurile, dacă această soluţie, atât de profitabilă, a fost acceptată de ambele părţi, ce anume credeţi că a deturnat întreaga înţelegere?
CB: La întrebările de acest fel, cei care consemnează evenimentele şi caută explicaţiile oficiale, de suprafaţă (şi acoperitoare) ale deciziilor cu impact profund social (sau, în cazul de faţă, cultural), răspund uniform: „nu a existat voinţa politică”. Ce se află în spatele acestei sintagme căutaţi dvs. să aflaţi, întrebându-i direct pe cei care au decis, potrivit altor interese, decât cele ale instituţiilor şi ale oamenilor. Fără să dea nimănui socoteală!

REP.:Acum, cred că înţeleg de ce nu vă consideraţi un învins, ci un adevărat învingător. CB: Pentru toate poziţiile mele, în toate cazurile explicitate, am adoptat atitudini principiale şi corecte, în interesul instituţiei sau al cauzei pe care am apărat-o. Spirit polemic, prin excelenţă, ca orice intelectual, care îşi respectă statutul social şi moral, refractar atitudinilor de obedienţă, ostil oricăror convenienţe şi comodităţi, şi aşezând pe prim plan adevărul, morala şi legalitatea, nu am admis, niciodată, să aşez interesele de conjunctură şi, cu atât mai puţin, pe cele personale, deasupra intereselor colective, ale instituţiilor şi a legalităţii. A-ţi onora condiţia intelectuală, profesională şi morală este contractul pe viaţă cu propria conştiinţă şi dincolo de ea, cu Divinitatea. Restul e deşertăciune!

 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact