"Cand costumele sunt gata incepe si spectacolul!"

În atelierul de croitorie al Teatrului Național „Radu Stanca” se croiesc zilnic costume, rochii, eșarfe și pălării. Cineva munceşte şi dă viaţă acestui înveliş, care vine la pachet cu orice rol. Cineva în atelierul de croitorie al teatrului sibian face acest lucru zilnic, rămânând anonim pentru toţi cei care îi aplaudă munca la fiecare reprezentaţie.

Cel mai vechi angajat din atelier este Alexandru Zereş, care a croit sute de costume în cei cinciprezece de când lucrează la „Radu Stanca”. La gât îi atârnă un metru, ca o cravată căreia uiţi să-i faci nod. Lucrează concentrat şi vorbeşte rar, în timp ce maşina de cusut se mişcă sub degetele lui, iar în câteva minute tivul unei veste este terminat. La masa de călcat Aurel Luca povesteşte cum prind viaţă diferite forme, din petece de material. „Când se pune în scenă o piesă regizorul merge la scenograf, hotarăsc împreună ce costume vor pentru actori, apoi scenograful vine cu schiţele de costume la noi. După ce facem necesarul de material ne apucăm de treabă. Apoi se fac poze costumelor şi scenaristul decide daca sunt necesare modificări. După aceea vin actorii şi fac probe, se mai retuşează unde este nevoie şi când costumele sunt gata spectacolul începe”, explică Aurel Luca în timp ce calcă un costum pentru „Hamlet”. Spectacolul se juca în seara respectivă.

Alături stă Camelia Banu, cea mai tânăra membră a echipei. Camelia vorbeşte depre costume ca despre nişte copiii, le poartă de grijă şi îi sunt dragi. Îşi aminteşte râzând de costumele pentru care a rămas în atelier multe ore peste program. „Există costume la care este mult de lucru. Îmi aduc aminte că odată am avut de făcut trei rochii foarte sofisticate, la care trebuiau adaugate forme, sâni şi şolduri, iar în partea superioara cusute perle. Apoi ştiu că am facut un costum din cordoane împletite. Spectacolele care ne-au solicitat mult au fost „Faust” şi „Love Factory”. Am făcut rochii imense, nici nu le puteam pune pe manechin în atelier, că pur şi simplu nu încăpeau. Le asamblam şi le duceam pentru probe în altă sală” povesteşte Camelia, în timp ce înşiră pe o măsuţă câteva schiţe pentru următoarea premieră.

Al patrulea membru al echipei, Raul Crapciu lucrează de doi ani jumate la teatru. Îi place ce face şi e mândru de sutele de creaţii ale atelierului de croitorie. „Avem multe costume, unele vechi de peste patruzeci de ani. Le păstram pentru că au o istorie şi sunt foarte frumos lucrate, pe puţine le mai modificăm ca să fie refolosite. Unele sunt primite din donaţii, iar la acestea mai facem mici retuşuri în funcţie de rol” spune Raul, în timp ce munceşte la un costum de mătase roşie. În perioada carnavalurilor, de Halloween sau de Ziua Îndragostiţilor, sibienii vin să închirieze costume. Unii vor să afle povestea lor, pentru ce rol au fost create sau ce actor le-a purtat. Acestea sunt zile uşoare.

Dar în lunile precedente festivalului de teatru, toţi stau peste program şi se munceşte cot la cot, aproape neîntrerupt. „Facem ore suplimentare, nu pentru că ne-o cere cineva, ci pentru că vrem să terminăm costumele la timp. De exemplu anul trecut a fost un an prolific pentru teatrul sibian, am avut 16 premiere. A fost enorm de lucru, dar ne-am descurcat. Ca să realizăm un costum bun, nu depinde doar de noi, depinde şi de croi, de viziunea scenografului, de corp, care poate fi suplu sau nu. Dar lucrăm mereu în echipă, de aceea la sfârşitul zilei plecăm mulţumiţi acasă” mai spune Aurel în timp ce aşează un sacou pe umeraş.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).