X

Trei marionete. Un destin cultural frant si o aniversare istorica ratata

​Cam de vreun an de zile, se vântură prin urbe o nouă marotă propagandistică (cer scuze pentru toţi termenii şi expresiile limbajului de lemn de sorginte comunistă, dar veţi înţelege, de îndată, raţiunea utilizării lor în acest text!): o armonioasă şi perfect consensuală înţelegere şi colaborare dintre conducătorul ales al unei fundaţii culturale (prof. dr. Dumitru Acu, preşedintele ASTREI reînfiinţate) şi cei doi directori, numiţi şi năimiţi, ai instituţiilor surate (Ion Onuc Nemeş, acelaşi cu Ion Vintilă Nemeş, de până mai ieri!, directorul cu termen de funcţionare prelungit peste vârsta de pensionare al Bibliotecii Judeţene „ASTRA” şi Valeriu Olaru – directorul interimar cu termen expirat legal, din nov. 2009, al Complexului Naţional Muzeal „ASTRA”). ​De mare mirare pentru noi toţi această bruscă „frăţie culturală”, ştiută fiind rivalitatea acerbă dintre cele trei instituţii care îşi revendicau, până mai ieri, fiecare după judecata, tupeul sau însărcinările primite de la „organul superior” (sic!), Palatul ASTREI, ctitorit în 1904 şi inaugurat în 1905, ca sediu al Muzeului Asociaţiunii (aşa cum au rămas, spre aducere aminte a celor cu memorie scurtă sau pervertită, cuvintele inscripţionate pe frontispiciul clădirii, de ctitorii înşişi, în anul inaugurării).

​Asociaţiunea „rediviva”, într-un puseu de impostură şi grandomanie al celui de al doilea preşedinte, specifice moştenitorilor ilegitimi, pe care legea (Legea 10 din 1998) nu-i admite legatar, juridic, la masa succesorală a răposatei ASTRA (ucisă mişeleşte de comunişti, în aprilie 1950), vroia, morţiş, să „i se restituie tot patrimoniul imobil şi mobil al istoricei ASTRA”. ​Biblioteca Judeţeană (care nu şi-a pierdut niciodată patronimicul „ASTRA”, din motive speculativ-ideologice ale regimului comunist) – instalată, în acelaşi an funest, 1950, de aceeaşi dictatură comunistă, ca o „ibovnică de serviciu”, în Palatul ASTREI, după izgonirea „fratelui ei de sânge”, Muzeul Asociaţiunii, din „casa” destinată de părinţii lor, ca sediu al Muzeului, „de-a pururi” – hrănită îndelung cu spiritul impostor al chiriaşului, vârât, cu anasâna, de ocupant, într-o locuinţă rechiziţionată, îşi revendică, la ordinul superiorului său de azi, ocuparea nevredenică şi imorală, în continuare, a vechiului sediu al Muzeului ASTREI (în care ocupa, până în 1950, doar o încăpere – depozit de carte şi un birou alăturat, pentru studiu), cu toate că, în 2007, s-a instalat în noul sediu (monumental, luxos, arhisuficient, apt să satisfacă nevoile de depozitare, zeci de ani înainte), investiţie realizată din fonduri de la bugetul Consiliului Judeţean! ​Muzeul Civilizaţiei Transilvane „ASTRA” (succesorul direct şi legitim şi continuator patrimonial şi programatic al Muzeului Asociaţiunii, devenit, după 1990, nucleul Complexului Naţional Muzeal „ASTRA”) îşi revendică sediul istoric, înainte de toate pentru depozitarea celor 36.000 obiecte de patrimoniu (din care o pătrime provin din colecţiile ASTREI), evacuate în anul 2007 din spaţiile de depozitare aflate în Palatul Burkenthal şi în Casa Albastră şi înghesuite astăzi, din dispoziţia CJ, în sălile de expoziţii ale Muzeului „Franz Binder”! ​

Un alt motiv, la fel de întemeiat şi legal, este legat de valorificarea expoziţională (singura formă de exercitare a funcţiei educaţionale, în cazul muzeelor), după ce, în 1990, s-a retras, benevol şi necondiţionat, din proprie iniţiativă, din cele 17 săli ale expoziţiei permanente ocupate la etajul I al Palatului Brukenthal, fără a mai dispune, de atunci, de un alt spaţiu de expunere! ​Evident că tot acest hăţiş de revendicări, de nemulţumiri şi de blocaje ale unei funcţionări minimale, armonioase şi nediscriminative (în plan etnocultural, fapt de o gravitate excepţională, în Europa sec. XXI!) – numeroase cauze ajungând, de peste două decenii, în instanţele de judecată, cu costuri de bani şi de nervi considerabile – se putea soluţiona, dacă la Sibiu (cetate ce se revendică un oraş democratic, european, fostă „capitală culturală europeană” şi proclamată, parşiv, cameleonic „oraş al bunulor maniere”), autorităţile administrativ municipale şi judeţene ar fi elaborat şi aplicat, de douăzeci de ani, un program de dezvoltare şi modernizare, etic şi echidistant, pentru toate instituţiile muzeale, fără nici o diferenţiere, discriminare şi protecţie etnică! ​Sastisit şi „otrăvit” de acest interminabil „razboi al astrelor”, preşedintele Bottesch, din proprie voinţă sau cu ordin de la superiorul său, se hotărăşte „să facă pace” şi să impună „normalitatea”, aşa cum o înţelge el, evident strâmb şi „partinic”. ​Folosind străvechea strategie a „biciului şi zăhărelului”, după ani de tatonări – prin care a încercat şi nu a reuşit, deşi semnalele ameninţătoare au fost numeroase – să-l „disciplineze”, subordoneze, necondiţionat, obedient pe cel ce se afla la conducerea CNM „ASTRA” de două decenii – preşedintele Consiliului Judeţean a trecut la măsurile disciplinare, încălcând fraudulos legea, eliminând factorul perturbator, contestatar şi nesupus voinţei sale şi aducându-i la supuşenie totală şi deplină „ascultare” pe cei trei epigoni astrişti. ​

Preşedintelui ASTREI, prof. dr. Dumitru Acu, a fost suficient să-i acorde, preferenţial, anual, anumite fonduri (în anul 2005, la aniversarea centenarului Muzeului ASTRA, în mod necuvenit şi chiar paradoxal, fondurile pentru manifestările cultural-ştiinţifice şi publicaţiile aniversare ale muzeului, au fost alocate fundaţiei „ASTRA”!), „lămurindu-l” totodată, că pretenţiile sale revendicativ-imobiliare şi patrimoniale nu au temei juridic şi „nu dau bine”. ​Pe directorul Bibliotecii Judeţene, I.O. Nemeş, l-a convins (şi nici nu a trebuit să depună eforturi prea mari, având în vedere caracterul docilo-obedient al subalternului său) că, şi după anul 2007, biblioteca are „absolută nevoie” de ambele sedii, astfel încât obedientul slujbaş şi-a uitat subit toată militanţa sa, ca jurnalist, în favoarea retrocedării sediului istoric al Muzeului Asociaţiunii, beneficiarului de drept, adoptând, în consecinţă, poziţia imorală şi ireverenţioasă faţă de testamentul ctitorilor astrişti de a nu se schimba, niciodată, destinaţia edificiului, şi hotărând a funcţiona opulent în cele „corpuri” ale Bibliotecii. ​În sfârşit, pe slugarnicul director interimar al CNM „ASTRA”, Valeriu Olaru, numit ilegal (fără o soluţionare legală a încheierii contractului managerului general în funcţie) şi păstrat, tot ilegal, în funcţie, după cele 120 de zile calendaristice (limita maximă stabilită de Legea 269/14 iulie 2009, pentru un mandat interimar), l-a „convins” să retragă de pe rolul instanţei, procesul intentat de exdirectorul demis, pentru recuperarea sediului muzeului, în conformitate cu statutul istoric şi juridic al edificiului şi în temeiul Legii 182/1998, care obligă pe toţi „deţinătorii” de patrimoniu cultural să asigure colecţiilor muzeale condiţii corespunzătoare de spaţiu, pentru toate funcţiile stipulate în lege. ​În felul acesta, „s-a făcut pace” şi au început pregătirile – într-o armonie desăvârşită şi într-o conlucrare „deplin consensuală”, bazate pe un compromis absolut pentru întreaga „trilaterală” – aniversării a 150 de ani de la întemeierea ASTREI. ​Hotărâţi să ofere presei şi societăţii imaginea fraternităţii depline (în sensul celei cultivate de fruntaşii ASTREI, conştienţi că „unitatea face puterea”), cele trei „marionete”, manipulate cu măiestrie de maestrul păpuşar, au anunţat, cu toate prilejurile apariţiei oficiale în public, un program „ambiţios” al aniversării jubiliare dedicate împlinirii unui veac şi jumătate de la întemeiere. ​

Dacă cineva ar mai fi sperat, în Sibiu, în Ardeal sau în România, că pentru cei „trei plus unu” a mijit gândul cel bun, de a profita de evenimentul aniversar, pentru a anunţa retrocedarea sediului Muzeului ASTREI, către Muzeul ASTRA redivivus, acele persoane au suferit o cruntă dezamăgire. ​Specialişti în diversiuni (tehnica preferată a tuturor dictatorilor, de sorginte capitalistă sau comunistă), aceştia au anunţat măsurile „reparatorii”, cele mai semnificative, în opinia lor, de a aduce omagiul postum, ctitoriei astriste, de fondare a primului „muzeu etnografico-istoric al românilor ardeleni”: schimbarea silglei Complexului Naţional Muzeal „ASTRA”, cu una numai a Muzeului ASTRA (gest ilogic şi nereprezentativ pentru toate cele patru unităţi muzeale) şi absolut sarcastic, dar prezentată în termeni ditirambici, zugrăvirea Palatului ASTREI. De-a dreptul caricaturală, întâmpinăm aniversarea cu pricina, nu cu o retrocedare moral-juridică şi politică şi reparativ-administrativă, aşteptată de 21 de ani!, ci cu o zugrăvire a clădirii, ca şi când această intervenţie superficială ar avea vreo semnificaţie, câtă vreme edificiul ar rămâne, şi pe mai departe, cu funcţia stabilită de regimul comunist în anul 1950! ​Dar pentru că o aniversare „di granda”, nu se poate concepe fără o publicaţie memorabilă, cei trei ispravnici au hotărât să o şi scoată, aducându-şi în ajutor, pe partea istorică, un mare documentarist (pe Ana Grama), pe partea muzeală, un mare specialist în publicaţii „de specialitate” (Mirela Creţu, director în cadrul CNM „ASTRA”) şi pe partea fundaţiei, pe prof. dr. Elena Macovei.

Ce a ieşit din această ilustră colaborare, vom vedea în cele ce urmează. Măreaţa publicaţie aniversară a eşuat din motive necunoscute dar uşor de bănuit (efortul era prea mare, de „necuprins”!) şi a ajuns, în cele din urmă, „Calendarul Asociaţiunii” pentru anul 2011, intitulat: „150 de ani în 15 file”. ​Pe coperta publicaţiei, o primă iniţiativă „diversionistă”: profilul grafic al „Muzeului Asociaţiunii” este atât de „palid”, încât inscripţia istorică de pe frontispiciul său nu poate fi citită! Un curcubeu tricolor, cuprinde ca o acoladă, edificiul de pe copertă, simbolizând nota fermă, de patriotism explicit, în care este conceput şi realizat grafic, calendarul. Perseverând („a la Funar”), autorii (căci, în priceperea lor absolută, nu au găsit necesar să-şi alăture – asocieze un grafician talentat) aplică un chenar tricolor pe fiecare filă a calendarului, făcând să tresalte de bucurie şi emoţie vibrantă inima tuturor adevăraţilor patrioţi din ţară şi din afara fruntariilor ţării! Ce mai, o publicaţie reprezentativă a ţării noastre, devenită memebru cu drepturi depline al Uniunii Europene, aptă să fie prezentată şi în Parlamentul European, Consiliul Europei şi Comisia Europeană. Ca să ştie toată suflarea europeană, cu cine are de-a face! ​Şi pentru că tot invocasem regretabila absenţă a graficianului, să oferim şi o mostră exemplificatoare, absolut memorabilă, a consecinţelor inevitabile. În mijlocul „Foii de titlu”, ca un fel de motto memorabil şi trădând voinţa autorilor (suspectul nostru fiind, în principal, preşedintele Acu, căci stilul personal literar, este inconfundabil, trimiţându-ne direct la scrierile „păşuniste”, dacă nu chiar la cele satirizate de Caragiale!), apare o înşiruire de cuvinte şi idei (prin asociaţia şi consecuţia primelor) ce invită nu doar numai la o pioasă reflexie, ci chiar la rememorarea cu recunoştinţă şi evlavie a celor visate, gândite, pătimite, întâmplate, vrute şi înfăptuite de înaintaşi, vreme de un veac şi jumătate. Voind a face cât mai distinct şi pătrunzător acest mesaj „emoţionant”, cel ce a conceput ca expresie grafică acest montaj literar (deşi el pare mai degrabă o operă colectivă) a (au) dovedit o „ingeniozitate” ieşită din comun, utilizând aproape toate tipurile de litere, din panoplia grafiei române.

Ce a ieşit este imposibil de reprodus, de aceea mă mărginesc la o simplă descriere şi prezentare a textului „Oameni şi idei – LIDERI şi MULŢIME de popor – TĂRÂM AL NĂDEJDILOR – în transcriere fidelă („liderii” şi „tărâmul” sunt evident termenii preferaţi ai autorului, din moment ce i-au redactat cu majuscule!) – Proiecte şi speranţe (evident că speranţele erau mai mici decât proiectele, scrise cu minusculă!) – Vis şi realitate – Muncă, jertfe, eşecuri (tot „munca” – bate-l vina pe Marx să-l bată – a fost înaintea jertfelor şi conducătoare la eşecuri, căci, numai cine nu munceşte nu greşeşte şi nu eşuează!) – (şi, în sfârşit, ca o cheie de boltă, de la înălţimea făpturilor „noastre” de azi) Legendă şi adevăr (aş fi scris Adevărul cu iniţială mare!) – Înfăptuiri nemuritoare”! Şi ca un epitaf pe o lespede de mormânt, de-a dreptul sacramental şi bărbătesc: „De 20 de ani, reîntrupată într-o veche – reînnoită Asociaţiune culturală”. Să mai zică „cineva, ceva” despre lipsa de ideal (şi de plutire) de credinţă în nemurire sau eternitate, a celor chemaţi (ce zic eu, chemaţi, de-a dreptul hărăziţi, să împlinească testamentul ctitorilor ASTREI!). ​Să trecem, însă, la „conţinutul” calendarului, deşi genericul mai că ne-a convins despre ce va să urmeze! O primă observaţie se referă la abundenţa iconografică şi imagistică, cu o densitate care nu mai lasă loc nici textelor tematice (pe fiecare pagină) şi de multe ori, nici etichetelor explicative ale imaginilor.

De parcă, supăraţi că anul are doar 12 luni (faţă de cât material „avem noi în arhive”), autorii s-au răzbunat „îndopând” calendarul ca o adevărată gazetă de perete. Recomandăm celor interesaţi să citească toate monografiile şi studiile de specialitate spre a înţelege rostul, rolul şi importanţa fiecărui personaj prezentat în calendarul, de-a dreptul enciclopedic. Am sărit peste primele pagini dedicate istoricului Asociaţiunii şi am trecut direct la paginile care prezentau cele două instituţii ctitorite de ASTRA. ​Paginile 7 şi 8 sunt dedicate, generos, „Bibliotecii Asociaţiunii”. Întrucât biblioteca, la înfiinţarea ei, în 1861, nu putea fi ilustrată fotografic, în colţul din stânga ni se prezintă fotografia interiorului încăperii, cu fondul de carte din anul inaugurării Muzeului Asociaţiunii (1905). Dar imaginea dominantă (oare de ce?) este o fotografie dintr-o expoziţie (nu ştim care, căci nici una dintre cele 2 fotografii nu are legendă!), care pare să fi expus, în vitrine, şi ceva cărţi vechi bisericeşti, în prim plan apărând, mai clar, icoanele! ​Cum despre momentul inaugural, important este să prezinţi „actul său de naştere”, textul informativ al paginii ne prezintă date despre donaţia celor 195 „volume” (să fi fost acesta termenul folosit de donator?) din partea învăţatorului Moise Panger, directorul Şcolii din Gura Râului. Evident că fotografia donatorului nu apare şi nici inscripţia aşezată, de acest eminent dascăl, pe fruntea şcolii din comuna respectivă: „Prin cultură la putere” – demnă a fi reprodusă, ca un memento, pe frontispiciul tuturor instituţiilor publice, inclusiv pe noul sediu al Consiliului Judeţean! Despre rosturile bibliotecii, cel puţin în primii 45 de ani (până la epurarea comunistă şi transformarea Bibliotecii ASTRA, pentru cel puţin 25-30 de ani, într-o oficină comunistă), bineînţeles, nimic, nimic! ​În continuare, am căutat, pentru comparaţie, modul de prezentare a actului decizional privind întemeierea Muzeului ASTREI, sau cel puţin, cel privitor la edificarea sediului Muzeului Asociaţiunii. Plin de speranţe, am analizat conţinutul paginii 11, dedicată „Adunării generale a ASTREI de la Mediaş (1897). M-am aşteptat ca, potrivt regulilor logicii formale şi consecvenţi cu preocuparea reflectării împrejurărilor şi contextului istoric al fondării bibliotecii (căci anul 1861 nu este cel al creării instituţiei, ci doar acela al constituirii primului fond de carte!), să aflăm datele concrete: textul „Hotărârii” adoptate la Mediaş, autorul iniţiativei şi susţinătorul cel mai hotărât al proiectului fondării unui muzeu al ASTREI şi al constituirii unui edificiu care să găzduiască noua instituţie, dorită de astrişti, la fine de veac XIX şi începutul sec. XX (numit, în literatura vremii, ca „secolul muzeelor”).

Aşteptare zadarnică! Miraţi de voinţa obstinată de a ascunde, chiar şi în filele unui calendar al anului 2011 (!), adevărata istorie a proiectării Muzeului şi edificării unui sediu prorpiu, cei trei autori ai redactării tematicii şi textelor calendarului şi ai selectării imaginilor (numiţi distinct în caseta tehnică: Ana Grama, I.O. Nemeş şi Elena Macovei) au ales, în locul adevărului istoric, mistificarea prin ocultare a acestuia! ​Pe frontispiciul paginii 11, ne întâmpină (stupefiant!) un text al lui Andrei Bârseanu, din anul 1911 (remarcăm aceeaşi nesincronizare cronologică) despre „înfiinţarea de biblioteci” (!!). Despre evenimentul de la Mediaş, absolut memorabil, nimic substanţial, cu trimitere la adoptarea celei mai importante hotărâri a Adunării Generale a ASTREI, din acel an! Au preferat să aleagă un text anodin, despre primirea membrilor Comitetului Central, în gară şi defilarea acestora (în aclamaţiile populaţiei), până la sala de şedinţe (într-un stil inconfundabil al prezentărilor alaiurilor comuniste), coborând astfel în derizoriu însemnătatea întrunirii de la Mediaş! În josul paginii, un alt text, tot din 1911 (?), semnat de Vasile Bologa, se referă la stimularea colectei publice de fonduri „pentru promovarea culturii”! Falsificând, prin omisiune (strategie tipic comunistă), semnificaţia istorică a hotărârii adoptate la Mediaş, în 1897, cei trei „făptaşi” vinovaţi de această nouă hoţomănie, au ignorat judecata morală neiertătoare a celor doritori să cunoască istoria „aşa cum a fost” şi nu falsificată. După 45 de ani de comunism şi 20 de ani de tranziţie haotică, ne-am fi aşteptat cu toţii să aflăm adevărul despre realităţile istorice, ocultate ticălos de servitorii ideologici ai unui regim totalitar! ​Le-am acordat, totuşi, o ultimă şansă, a disculpării şi restabilirii adevărului istoric, cu ocazia prezentării momentului inaugurării Muzeului Asociaţiunii, în anul 1905 (ce repede se materializa, la acea vreme, un proiect cultural, de o asemenea anvergură, prin voinţa fermă şi conştiinţa patriotică a elitei culturale a românilor din Ardeal!).

„MARIONETA”, cf. DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 600: „Figurat: Persoană care execută orbeşte ce i se cere”

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

12 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Bucur redivivus!

    Limba de lemn, voit folosită în această magnifică analiză a unui biet \”calendar\” (vezi DEX) este cea care-l reprezintă pe acest subtil analist în absolut orice discurs, este limba în care gândeşte (cu minuscule sau majuscule) dumnealui. Luaţi orice \”volum\” semnat Corneliu Bucur şi veţi găsi: limbă de lemn, sărăcie ştiinţifică, interpretări hazardate, bla-bla sistematizat de marele orator specialist, de fapt, în beţie de cuvinte. Un calendar nu se recenzează, nu e un studiu de specialitate. Poate nu e prea reuşit, dar nu-l obligă nimeni să şi-l pună pe perete. Ce putem crede despre un om care \”vede\” comploturi în absolut orice eveniment, obiect, publicaţie, cuvânt etc. care au legătură, în vreun fel, cu obsesia vieţii sale?

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    x

    Indiferent de subiectul abordat,obsesiile si frustrarile `exdirectorului` `demis` [ a se citi pensionat ,pt depasirea cu 4 ani a varstei legale] nu lipsesc! Sugestie pt `narator`: o carte de povesti pentru nepotii personali !

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  5. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    ma bucur

    corneliule, chiar crezi ca cineva mai are timp, rabdare, interes, curiozitate sa te mai citeasca? pune si mata max. 100 de cuvinte, acolo, si restul tine-le la sertar. Sau pune numai un rezumat sau numai o concluzie. Hai, fii om de inteles!

  6. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  7. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Frustratule !

    Se vede treaba ca habar n-are cine a realizat calendarul. Odata zice despre Ana Grama ca \”pe partea istorică, un mare documentarist (pe Ana Grama)\” alta data se ia de prima pagina explicit conceputa: \”Ce a ieşit este imposibil de reprodus, de aceea mă mărginesc la o simplă descriere şi prezentare a textului „Oameni şi idei – LIDERI şi MULŢIME de popor – TĂRÂM AL NĂDEJDILOR DECI daca ar avea habar ar vorbi in cunostinta de cauza.\” AAAA m-am prins nu apare numele lui pe fronstispiciului. Trebuia mare, singular si unic numele \”diregatorului\” in prim plan cu majuscule si cu toata munca altora atribuita semnaturii maritului conducator.
    Data viitoare, pe o rola de hartie igienica …. cu siguranta in majuscule.

  8. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Aprecierea unui dar:

    Calendarul este o mica bijuterie care concentreaza intr-o forma estetica, de bun gust, acesibila, informatii istorice si de cultura ce ating coarda sensibila a inimii si mintii oricarui roman. Este rodul efortului si entuziasmului unui colectiv diferit ca varsta si pregatire. Ni s-a facut un dar, prezentat cu modestie si discretie. Aceasta induce respect. De ce un roman, ce se vrea autentic si patriot, il ponegreste? E trist cand o persoana care avea crez, merite,ajunge sa se motiveze perseverand in degradari.

  9. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    astrist

    Imi amintesc ca in anul 2005 sub \”conducerea\” lui Bucur Muzeul ASTRA a tiparit un calendar dedicat Muzeului Asociatiunii realizat in aceeasi maniera. Si acea tipaitura a fost facuta tot de documentarista A. Grama dar atunci Bucur a putut sa isi treaca numele desi contributia lui a fost zero, ca la multe alte publicatii pe care chiar el \”le-a facut\”. Calendarul astrei dedicat celor 150 de la infiintarea este o reusita si probabil Bucur este iritat ca la muzeu oamenii au invatat de la persoane tip documentarista Grama ceea ce el nu a stiu sau nu a vrut sa invete pe nimeni (cunostintele sale sunt de multa vreme secret de stat si nici chiar el nu are acces la ele).

  10. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    alt astrist

    un amanunt va rog – Fundatia ASTRA a facut in ultimii ani, multe lucruri mari cu bani putini. De dvs se spune – si pe buna dreptate, ca atata ati facut multe lucruri mici, cu bani f multi. fostii dvs colegi spun ca toate achizitiile muzeului erau supradimensionate finaciar. asa s-au dus pe apa sambetei multi bani, intrand probabil in buzunarele dvs, in loc sa fie folositi acolo unde erau necesari. zvonuri? poate! dar prea multi spun ca e realitate.

  11. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    un muzeograf

    Stimati domni/doamne

    Daca vom continua sa comentam frustrarile lui Bucur , nu facem decat sai dam apa la moara lui si celor carel public a. Mai exact ei au de castigat ca se gasesc persoane care citesc . Acesta este de fapt scopul unor astfel de articole. SA INCERCAM SA-L IGNORAM PE ACEST OM. NU MERITA

  12. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact