X

Grand Plaza. Grand, mult, grandissimo

Nu e un restaurant în care să mergi cu prietena, ori cu soția. Nici măcar o întâlnire de afaceri nu-ți poți da aici, decît dacă ai o livadă și trebuie să negociezi un contract cu distribuitorul de insecticide. Sau dacă ai fermă și trebuie să te vezi în oraș cu medical veterinar. Pe scurt: nu mergeți la Grand Plaza decât dacă vreți să mâncați. Dacă vreți fițe, nu vă faceți drum aici. Dacă aveți nasul fin și mașină scumpă, valea! La Grand Plaza vin doar cei care mănâncă. Și-s lihniți și îi doare undeva că mănâncă în salopeta de la lucru. Vorbesc de restaurantul Grand Plaza de pe strada 9 Mai. Încă din intrare îți dai seama despre ce e vorba. Miroase a usturoi de nu-ți mai iese din haine nici cu mama balsamului de rufe. Sunt oameni care de-abia își scot fața din farfurii. Nu se vorbește mult, nu ai o priveliște, nici nu știu măcar dacă sunt ferestre. Nu există plasmă, ci doar două-trei difuzoare din care răzbate răgușit o melodie. E tipul de restaurant în care s-ar putea face o reclamă la o marcă de bere. Sau la colesterol. Ca toți din jurul meu, cer o ciorbă de burtă și un ciolan cu fasole. Observ că sunt numai bărbați în restaurant. Nu e loc de farfurioare, de aranjarea cu dichis a mâncării, de migăleli culinare. Multă carne și puțină vorbă. Așa că la fapte. Ciorba de burtă vine așa cum se așteaptă orice ”worker”: cu mujdei, ardei iute și smântână pe vrute. Vine și un coș de pâine. Pardon, pită. Nu fițe cu branchete, prăjeli și alte de-astea, doar pită. Felii de pâine cu cartofi tăiate ca din brișcă. Ciorba vine într-un bol uriaș, din care chelnerul îți toarnă cu polonicul. Regula e simplă: până la stop. Dacă nu știi de regulă, o pune cu vârf. Și e bună. Vine imediat și ciolanul de porc. Cu nesimțire. E o halcă de bivol, nu de porc, cât nu o cuprinde o singură farfurie. Mult. Pe lângă, stau pripășiți și câțiva stropi de fasole. Lângă, doi ardei copți. Carnea fragedă face toți banii, doar că nu poți mânca la nesfârșit carne goală. Așa că lași purcoiul de carne zăcând în farfurie și te rogi că pe lângă restaurant va fi vreo grădină zoologică. Împing limitele până la extrem și mai command și-o porție de papanași cu dulceață. Întârzie. Probabil că oamenii de la bucătărie sunt nedumeriți. Cine naiba ar putea comanda aici un desert? Aici se mănâncă. Apare chelnerul cu două imensități de papanași. Singurul lucru pe care îl poți face, e să zâmbești trist. Ai comandat o mâncare pe care nu o mai poți duce. La masa vecină apare o echipă de pădurari. Au nevoie de cinci minute să se numere. Le dă șapte, dar de fapt sunt opt. Comandă votcă Cluj, bere și ciolan cu varză. Oameni hotărâți. Cer nota să plec: 47 lei. Ținând cont că stau drept cu mare greutate, consider că merită. Dar nu aș face o regulă din a mânca aici. Mult nu înseamnă întotdeauna și bun. Ciolanul căpitanului Grant

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    anonim

    mancarea este foarte buna.Am mancat si la restaurantele de fite din sibiu si nu mi s-a parut nimic special in afara ca iti vine nota de 100 lei si pleci si flamand

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact