Al Aadi. A la Adi. Aladi. Ceri ce vrei, mananci ce vor

„De ce nu mergi la Alaadi?” „La Al Aadi? E mâncare arabă?” „Nu, la A la Adi!” „Ha?”. „A la Adi, ca la À La Carte”. Şi acolo m-am dus, după recomandarea amicului. Recomandarea era ceva mai largă: „mâncam acolo acum câţiva ani, ştiu că era ieftină, multă şi bună”. Doar că am greşit anotimpul.
Am ajuns cu greu, pentru că Strada Mirăslău zici că e tranşeu săpat pentru a stopa mulţimea de „Doreli” veniţi să se ghiftuiască după o zi de stat ascunsă de şefi şi viscol. Pe Mirăslău se încumetă puţine maşini, e îngheţată tun. Mai ales acum, după ce a mai nins, maldărul de gheaţă, stă în calea băii de ulei a maşini, precum stăteau oştenii lui Mircea la Rovine în faţa turcilor lui Baiazid. Şi în lupta cu gheaţa, frgul şi viforul, locul lui Adi pare o binecuvâtare. Şi în mare, chiar e.
Atmosfera nu e pretenţioasă, însă nu e nici un loc unde să-ţi fie teamă să-ţi pui coatele pe masă. E chiar curat, iar spaţiile din jurul meselor sunt generoase, chiar dacă sunt montate paravane de lemn menite să asigure discreţia mesenilor. Un lucru foarte bun, dealtfel.
Am cerut ca orice mesean obosit de iarna grea o ciorbă de burtă, o porţie de muşchi de vită cu cartofi ţărăneşti, însoţiţi protocolar cu un regiment bulgăresc de murături. Şi-un pepsi.
Şi-a venit ciorba de burtă. Da. Un da hotărât. Afirm cu tărie că ciorba de burtă de la Al Aadi, sau cum s-o fi numind localul, este dacă nu cea mai bună din oraş, e net superioară celei de la Kontiki. Am zis, acum puteţi arunca pietrele. Dacă nu credeţi, mergeţi să vedeţi. Dar aşteptaţi barem primăvara. E densă sau groasă, cum vreţi să-i ziceţi, de stă lingura dreaptă în mijlocul farfuriei. Smântâna ce-o însoţeşte e proaspătă de-ţi vine s-o mănânci pe toată pe pâine. Bună la gust, arătoasă şi bogată în bucăţi de carne, de nota zece.
În jurul mesei roiesc simultan doi ospătari. Unul îţi dă meniu, altul îţi ia comanda, celălalt vine cu ciorba... Nu ar fi bai, dacă nu ar încurca puţin lucrurile. Am cerut şi un muşchi de vită. Şi cum în meniu nu se dădeau mai multe detalii, am cerut o garnitură de cartofi ţărăneşti. Cartofii au venit, însă muşchiul de vită erau de fapt două şniţele tolănite pe un pat de ciuperci, lângă care tronau două-trei bucăţi de caşcaval pane. Era o porţie mare, ce să mai faci şi cu cartofii?
Există şi părţi care lasă de dorit: localul nu are reţea wireless şi durează destul de mult până vine comanda. Cea mai mare problemă a locului mi se pare toaleta. Afară e ger, iar toaleta este practic... afară. Nu chiar afară, însă construcţia care adăposteşte grupul sanitar este separată de clădirea restaurantului, lângă terasă. O fi bine vara, când toţi muşterii sug bere după bere, însă iarna nu e cel mai inspirat lucru.
Per ansamblu, Alaadi e un local unde merită să-ţi pironeşti caii, însă cu amendamentele mai sus amintite. Masa preacinstitului povestitor a fost de fix 55 de lei, plus-minus bacşişul lăsat chelnerilor.
Abu Hassan

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului