X

Nelinisti…

Gavril Dejeu

Multă lume mă întreabă în legătură cu noile schimbări în viaţa politică, trădând simptomatic sentimente de nelinişte şi nesiguranţă. Atitudine de înţeles date fiind problemele tensionate prin care trece Europa şi inerent, odată cu ea şi noi. Înţelepciunea politică ar cere prudenţă şi cumpănire pe un echilibru între ceea ce s-a obţinut urmare măsurilor de austeritate de o parte şi preconizatele acte de retuşare în plan social de altă parte.
Stârneşte îngrijorare spre exemplu evoluţia scăpată de sub control a leului. Până acum, Banca Naţională a intervenit cu succes în echilibrarea raportului leu-euro. Odată cu vestea preluării volanului politic de noua putere, leul a luat-o vertiginos la vale. Noul prim ministru vrea să ne asigure că fenomenul nu poate fi pus în relaţie cu viziunea şi mişcările politice, respectiv că ar fi vorba mai degrabă de efectele contextului extern. Se pare că nu este aşa. Criza europeană a cunoscut accente chiar mai dramatice, cu implicare nu numai a Greciei ci şi a Italiei, Spaniei, Portugaliei, Irlandei, dar cu toate acestea, leul s-a menţinut la o paritate rezonabilă cu valutele străine. Pare neîndoielnic că leul se sperie el însuşi în faţa incertitudinilor atrase după sine de noile măsuri. Semnele vizibile sunt date prioritar de investitori. Ei dau primul semnal al barometrului economic. Instabilitatea şi incertitudinea îi ţin în expectativă, de unde principalul recul al leului în faţa devalorizării căruia, măsurile de recuperare reală a salariilor şi pensiilor ca şi plăţile numeroaselor credite în valută pot deveni în gravă suferinţă. Reluarea cursului ascendent al inflaţiei poate fi de asemenea un pericol care să ne bată la uşă.
În plan pur politic, noua putere a luat-o ex abrupto  cu de/repolitizarea structurilor administrative. Este adevărat că de mai bine de douăzeci de ani măsura a devenit sistemică. Tot astfel, este adevărat că are o motivare acută în plan electoral. Nu se ştie, nu se cunosc încă posibilele urmări ale unor mutări atât de intempestive asupra calităţii actului administrativ, prin ricoşeu, în plan social-economic. Oricum, problemele în sine au o asemenea însemnătate încât tăvălugul rostogolit cu suspectă precipitare asupra lor întreţine nu numai starea de incertitudine în ce priveşte structurile ci ridică şi întrebări referitoare la calitatea prestaţiei lor. (În context, se afirmă cu exemple concrete, că şi cel de al treilea ocupant al fotoliului la învăţământ ar fi, de data aceasta corigent la limba română, sub scuza că e profesor de matematică).
În general, schimbările de garnitură la timona puterii politice aduc cu sine, pe lângă speranţe şi incertitudini. Esenţial este însă ca privirile să ne fie stimulate spre viitor, nu spre trecut. Unii, nu puţini, vorbesc de restauraţie. Spuneam în comentariul precedent, referindu-mă la procesele lui Adrian Năstase că vom avea prilejul unui exemplu concret, convingător, privind direcţia ce o urmăm. S-a spus şi nu fără temei, că peste toate – economie, standard social, sănătate, învăţământ. cultură etc. – justiţia oferă adevăratul semnal. Este o dovadă irefutabilă a istoriei. Să vedem deci. Deocamdată, un indiciu încurajator: Instanţa Supremă a respins toate cele douăzeci de incidente sau cereri procedurale formulate de multipli apărători ai lui Năstase, inclusiv recuzarea procurorului de şedinţă, evident cu scopul tergiversării judecăţii până peste termenul de prescripţie. Ce farsă! De pe poziţia unui fost prim ministru al României, de pe poziţia unui suspus politician, a unui universitar de vază, Năstase îşi clamează virtuos nevinovăţia, face recurs la o condamnare de fond tocmai în ideea de a-şi dovedi nevinovăţia dar în acelaşi timp obstrucţionează judecata. Ca fost judecător şi avocat ştiu: un nevinovat nu fuge de justiţie. Nu atât în faţa justiţiei ci în primul rând la nivelul aprecierii generale el trebuie să ofere răspunsul: de unde colosala avere, extravagantul lux, valorile inestimabile în opere de artă? Din câştiguri cinstite la nivelul vieţii noastre postdecembriste?
Aşa dar, vom vedea. Dacă asupra judecătorilor va plana pericolul „epurărilor” ceea ce i-ar îndemna să fie „pe fază”, vom fi cu siguranţă pe perspectiva restauraţiei. Dacă dimpotrivă instanţa, dezlegată de presiuni – indiferent o soluţie de condamnare sau achitare – va convinge asupra adevărului şi va face dreptate, vom putea nutri speranţa într-o evoluţie benefică. Contextul general-politic în care ne găsim face ca aprecierea să fie făcută nu numai de noi românii ci probabil chiar mai apăsat de partenerii europeni. Acum, în vară, vom afla şi părerea lor.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact