X

La Pasaj – piparat de delicios

 

În căutarea unui prânz de dimineață (că era chiar puțin trecut de ora 11) am zis să lăsăm nițel deoparte centrul nou al Sibiului și să coborâm în Orașul de Jos. Eram chitit să fac oprirea săptămânală la Butoiul de Aur dar… ghinion. Se pregătea ceva chermeză și localul era rezervat. Ieșit din Butoi lipsit de orizont, mi-au căzut ochii pe La Pasaj. Restaurant vizitat de câteva ori, ce-i drept, dar niciodată cu ochi de critic culinar (nu că ar fi din cale afară de dezvoltat. Că dacă era, eram chef la Masterchef). Vă spun din start că la „La Pasaj” nu-i chiar ieftin. Nu e faraonic de scump, dar e puțin peste media restaurantelor din zona centrală a Sibiului. Prima impresie favorabilă restaurantului. Intri prin dreptul unei mici recepții unde ești întâmpinat și direcționat spre locul dorit. Decorul e de foarte bun gust, fără culori țipătoare, fără briz-briz-uri și împopoțonări inutile (vezi Butoiul de Aur, unde o să revenim în edițiile viitoare). Dar ce e cel mai fain la „La Pasaj” e meniul. Numai un ziarist putea să îl guste. E făcut sub forma unui ziar, cu material de deschidere și cu „trimiteri”. Prima, spre editorialul intitulat cuvânt înainte, cu continuare în pagina 2, unde mai găsești o scurtă descriere a zonei și a restaurantului. Iar tot pe prima pagină, recomandările bucătarului Pasaj, „Doboș pasaj” – din mușchi de porc, piept de pui și mușchiuleț de mânzat sau Biftec Tartar. Nu e primul loc cu biftec în Sibiu dar e singurul unde scrie „Acest preparat are nevoie de un timp de preparare de 30 de minute”. Semn că e proaspăt.

Ziceam mai sus de prețuri. Ca să nu sărim calul peste bugetul alocat, am cerut un singur fel, șnițel vienez cu sos de rozinchine asortat cu niște cartofi cu rozmarin. În sinea lui, șnițelul e bun dar nu e extraordinar. Sosul de rozinchine îl face foarte, foarte gustos. Iar cartofii sunt de-a dreptul delicioși. Cu crustă pe o parte, foarte moi pe cealaltă parte, dacă l-aș fi cunoscut pe bucătar l-aș fi întrebat de unde i-a cumpărat. Că erau atât de dulci zici că erau sweet potatoes cu 14 lei kilul. Și nu erau. Una peste alta, Pasajul e absolut recomandabil, în special dacă vreți să impresionați vreun amic gurmand. Înarmați-vă însă cu un portofel mai dolofan. Șnițel vienez – 31.90, cartofi cu rozmarin – 5, 2 Pepsi – 11 – total 47.90 pentru un prânz la ora micului dejun foarte delicios. Pipărat de delicios. Știți însă unde e greul când mânânci la „La Pasaj”? Urcatul scărilor înapoi în Piața Huet.

Pasajer prin restaurante

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

2 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Poftim?

    << Numai un ziarist putea să îl guste. E făcut sub forma unui ziar, cu material de deschidere și cu „trimiteri”>>
    Adicalea cum vine asta? Din ce am verificat eu ultima data ziaristii fac ziare pentru a fi citite si deci in consecinta, \”gustate\” de catre toata lumea si nu doar de catre ei. Asa o parere buna aveti voi astia din tagma asta despre voi, ceva de groaza…

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    andrei

    Pretul tine si de calitate, este foarte important daca vienezul este din muschiulet de manzat sau din pulpa. cat despre preturi mari, trebuie sa vorbim de restaurante care sunt de acelas calibru. nu se poate face comparatie intre mere si pere.
    caliatatea face pretul! ca si client cu venituri modeste consider e corect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact