Este cunoscut drept cel mai mare critic de teatru român. De ani de zile vine constant la Sibiu, pentru Festivalul Internațional de Teatru. De câțiva ani a devenit și consilier artistic în organizarea festivalului. Ba mai mult, anul acesta a avut un și spectacol, pus în scenă de regizorul Gavriil Pinte.
Reporter: Cum vă simțiți zilele acestea la Sibiu?
George Banu: Bine, dar e este ploaie multă! Nu știu de când n-a mai plouat atâta!
Rep.: Și vă deranjează, nu puteți ajunge la spectacole?
G. B.: Păi să știi că mă deranjează și deranjează și festivalul pentru că este un festival gândit să fie și un festival în aer liber, nu numai un festival în spații închise. Și evident că el a fost penalizat de condițiile meteorologice pe care nu le poate controla nimeni, din păcate, sau din fericire. Dar, asta este! Festivalul rămâne totuși unul foarte variat, foarte complex, cu opere teatrale venite din universuri extrem de diferite, din Orient, de aici, din Europa, din America Latină. Așa spune că este foarte specifică festivalului de la Sibiu această deschidere spre lume.
Rep.: Mi-ați putea da un exemplu, două, de spectacole deosebite care să vă fi impresionat în această ediție a FITS?
G. B.: Da, sigur, până acum ce mi s-a părut foarte interesant a fost un spectacol despre Polonia, despre identitatea Poloniei, făcut de Grzegorz Jarzyna, și pe de altă parte spectacolul teatrului Zar, care este un spectacol religios despre cântec, un spectacol foarte frumos. Mi-a mai plăcut în mod deosebit spectacolul german ”Prințul din Homburg” al Teatrului Maxim Gorki din Berlin și ”Scrisoarea pierdută” a lui Dabija cu Teatrul de Comedie din Bucureşti.
Rep.: Să înțeleg că în ceea ce privește strict spectacolele de teatru, festivalul păstrează un nivel calitativ ridicat.
G. B.: Acesta este un fapt indiscutabil.
Rep.: În afara festivalului, ce se aude de Sibiu în Franța sau în Europa de Vest? Răzbate vreodată ceva?
G. B.: Ce să se audă despre Sibiu?! Nu se aude nimic în Franța despre Sibiu. Dar ce, dumneavoastră auziți aici vreodată ceva despre Lyon? Sau despre Nantes?
Rep.: Drept este că nu.
G. B.: Ei, și atunci? Românii au această dorință să se audă despre ei dincolo, dar în același timp ei nu aud nimic și nici nu sunt interesați de ce se întâmplă în altă parte. Poate doar cum este acum, când apare câte un cutremur, sau când este vreun incendiu de proporții. Eu îmi doresc să nu se audă nimic despre Sibiu, că este mai bine, este mai liniștit. Dacă nu se aude, nu prea sunt vești rele. Părerea mea este că nebunia asta cu globalizarea este un pericol. Fiecare să își vadă de locul lui și după aceea, mai vedem. Același lucru este și cu teatrul, toată lumea spunea că este extraordinar să vină un spectacol românesc la Berlin, să meargă în Franța sau nu știu unde. Această recunoaștere astăzi mi se pare absurdă. Important este să existe în spațiul lui și după aceea să circule, dacă a fost o situație fericită pentru un spectacol anume. Dar obsesia difuzării continentale este, după părerea mea, foarte periculoasă. Și chiar și câțiva dintre artiștii care vin pe aici, la Sibiu, sunt între ghilimele artiști internaționali.
Rep.: În încheiere, v-aș ruga să ne spuneți câteva cuvinte și despre această nouă ipostază a dumneavoastră, fiind prezent în programul festivalului cu spectacolul ”Visul unei nopți de Shakespeare”.
G. B.: Acest spectacol este rezultatul unui lung drum pe care l-am petrecut nu întru Shakespeare în general, ci în special privind raporturile lui cu teatrul. Acum câțiva ani am făcut la Lyon un fel de exercițiu pe aceași temă împreună cu Silviu Purcărete, dar a rămas la stadiul de schiță. Antologia cărților de teatru despre Shakespeare care a apărut la Nemira stă la baza acestui spectacol. Evident, toate referințele Shakespeare-ene la teatru nu puteau fi reunite într-un text, de aceea am avut ideea de a reuni două tipuri de a face teatru: teatrul profesionist și puțin devalorizat al oamenilor care sunt alungați din capitală, actorii bătrâni, iar pe de altă parte sunt actorii amatori, care într-un fel intră în profesiune, în ”Visul unei nopți de vară”. De aceea, ”Hamlet” și ”Visul unei nopți de vară” se îmbină și încearcă să propună două discursuri succesive și complementare. Am vrut să fac acest spectacol cu Gavriil Pinte pentru că el are încredere în textele neteatrale, în sensul de a nu pune în scenă o piesă ci are încredere în spectacole care se fac în locuri exterioare teatrului. Spectacolul, la ora aceasta, este într-un moment în evoluția lui. Sper că își va continua existența și se va ameliora. Teatrul, ca și vinul, câștigă în timp.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Administrație
Telefon:
0724 605 815
Ultimele comentarii
Acum 7 ore
MB
Acum 7 ore
Claudiu
Acum 7 ore
Liberal autentic
Acum 7 ore
Neli Oproiu
Acum 7 ore
Bobo