Când eram ilustru student și lustruiam tejgheaua de la Union neam de neamul lor nu se gândeau că vor găti vreodată tagliatelle. Sau gulaș, Doamne apără și păzește! Făceau oamenii ce știau ei mai bine: cartofi prăjiți. Nu era decât o chelneriță bătrână care zâmbea lat în doi dinți, bere și ceva tării. Atât puteau, atât făceau.
Mi-am adus aminte de vremurile de mult apuse, când le-am citit săptămâna trecută textele de pe hârtiile puse drept suport de firimituri. Oamenii te îndeamnă la amintiri și melancolie, doar până vine mâncarea. Pentru că după, te apucă o foame și niște nervi, de-ți pare rău că înjuri de sfinți în prag de sărbătoare.
Loc liber, ioc. Terasa plină ochi, deși afară dă să plouă. Înăuntru, buluc. Găsim totuși o masă de patru la care ne așezăm mișelește, doi. Peste tot sunt clienți aduși de Festivalul de Teatru și de ceva încheiere de an școlar. Chicoteli, râsete, cuvinte în engleză și spaniolă, numai bine de stat și mâncat.
Așa că cerem fătucii cu eșarfă de pionier la gât o ciorbă gulaș, o porție de ”tagliatelle fettuccine” și o lasagna. Și două ape pentru o agapă de neuitat. Vine ”primo” ciorba gulaș, o palidă mâncare față de ce mănâncă ungurii înainte de a se urca pe cal. O zeamă întinsă cu carne și crutoane piperată, cât să aducă pe limbă câteva pișcături. Cerem pâine, măcar să mâncăm ceva. Sincer, m-aș fi așteptat la altceva, dar să fie primit și am așteptat optimiști următoarele îmbucături.
Lasagna o puteau servi la altcineva și după plecare noastră, pentru că aproape că nu a fost atinsă. Sos de roșii din cutie, ciuperci din cutie cu niște bucăți de carne (știam că lasagna are carne tocată, nu dărabe din cuțit) și felii de șuncă gata feliate, ca la Billa. Cu toată bunăvoința, ce serviți voi acolo nu se poate numi lasagna. Toată mixtura brânzoasă plutește pe o pernă de sos de roșii, o mâncare pe care la fel de bine o poți mânca cu paiul. Dacă nu-ți pasă ce bagi în gură.
Tagliatellele erau comestibile, însă fără niciun dram de bunăvoință din partea bucătarului. Sosul - sos, ciupercile – ciuperci, puiul-pui și atât. Cu 23 de lei, cât a costat o porție de paste, puteam liniștit să iau un taxi până la KFC și să mânânc acolo ceva de 12 lei. Plecăm după ce achităm 66 de lei. (23 lei – lasagna, 7,5 lei gulașul, 9 lei – două ape și doi lei pâinea, ca să ne țină de foame). Mă bateți, ori mă jigniți, mie nu mi-a plăcut în Union. Mi-a lăsat impresia că bucătarul de acolo face mâncare italiană, cum ar face un bucătar italian, sarmale. Așa că e mai sincer și mai omenos să gătești ce știi. Faci o friptană bună de ceafă de porc cu cartofi prăjiți, bună. Apăi fă d-asta.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
MB
Acum 2 ore
Claudiu
Acum 2 ore
Liberal autentic
Acum 2 ore
Neli Oproiu
Acum 2 ore
Bobo