X

"Cornel Stirbet, iesi afara"

Social-liberalii, liberalii și conservatorii, cu toții au stabilit că se vor strânge la sediul PSD de pe strada Brukenthal. ”Spre seară mergem acolo și vom centraliza voturile. Deocamdată, fiecare partid s-a trâns la sediul lor, urmând ca pe la opt, nouă să mergem la sediul PSD”, susțin liberalii. Tot iei vin și cu ultima glumă electorală. Conform unui sondaj de opinie, realizat pe ultima sută de metri, viitorul primar al Sibiului va fi Dragoș Floarea. Singura problemă este că sondajul cu pricina are o marjă de eroare de 85%. :)

La sediul PSD, pe la ora 14, după ce a început ploaia, nu mai e aproape nimeni. Un singur om dă SMS-uri. ”Ne mobilizăm prietenii, cunoștințele să meargă la vot”, explică omul. Imediat apare o familie de romi. El, ea și un copil. ”Unde votăm, aici?” PSD-istul cu SMS-urile face ochii mari. ”Cum să votați aici?”, și îi îndrumă spre secția de votare unde au domiciliul. Or fi știut ei ceva…
Oamenii au început să se adune la sediul de pe strada Brukenthal în jurul orei 20. Cei mai muți sunt bineînțeles, gazdele. Cu fețele îngrijorate stau la aceeași masă Adrian Besoiu și Ioan Banciu. Lângă ei își face loc și primul liberal care apare în peisaj: Nicolaie Georgescu. Vin apoi și Dragoș Floarea, Alin Greavu de la tineretul PSD-ist, Horațiu Marin, Răzvan Pop, Cristian Marinescu. Ca la un semn, își fac apariția în grup și liberalii: viceprimarul Virgil Popa, Valeria Isaiu, Mircea Cazan, Minerva Boitan. În urma senatoarei Boitan vine grăbit și Dan Pirnoiu. Observă că femeia nu mai are niciun loc la masă și cu un ochi de vultur fixează un scaun încărcat cu genți și haine. Îl scutură cu o mână de încărcătură și se repede după Boitan. Senatorul are acum loc și Pirnoiu zâmbește satisfăcut.. Ioan Cindrea este dintr-o dată înconjurat de liberali, în stânga și dreapta. Toată lumea se uită la televizor pe Antena 3, așteptând rezultatele de la ora 9. Se aud rezultatele de la București: ropote de aplauze. Mircea Cazan scapă mai mult voit o înjurătură și se uită speriat cu o mână la gură spre camerele de luat vederi. Gestul seamănă izbitor cu al lui Traian Băsescu la alegerile din 2004. Înjurătura a fost doar diferită. 
Se strâng la masă fix 12 meseni. În spatele lor stau de jur împrejur alții stau în picioare. Se aud aplauze și pentru rezultatele din Cluj. Cindrea e încurajat de liberali: ”haideți că luăm cejeul!”. Apare val-vârtej și Laszlo Sajtosz, însă nu mai prea are cu cine discuta, pentru că USL-iștii ies afară la aer. Iese și el și face spectacol. Intră într-o mașină și vorbește la megafon: ”Cornel Știrbeț, ieși afară!”, însă gluma nu prea e gustată. Mai încearcă niște ”scheme” și se potolește. Rezultatele din teritoriu sunt așteptate afară la terasa de lângă sediul PSD. În aer plutește un amestec de fericire și îngrijorare. Din când în când se aude câte un țipăt: ”Am luat Poiana!”. ”Am luat Apoldul!” Noaptea e lungă.
 
Declarații Ioan Cindrea: 
”Rezultatele la nivel național sunt bune, chiar foarte bune. Sper și la nivelul județului Sibiu să avem rezultate bune, dar să avem răbdare până se numără ultimul buletin de vot. Vom face o numărătoare paralelă, avem dou sisteme de numărătoare, una rapidă și alta mai lentă ce se bazează pe trimiterea buletinelor de vot semnate. Până dimineață vom avea rezultatele. 
(Au fost probleme în județ?) Au fost probleme în județ, dar nu cred că în măsură să altereze rezultatele votului. Eu cred că rezultatul nu poate fi contestat. Prezența este bună și eu cred că la această prezență rezultatul votului este vlabil pentru cei care vor câștiga. 
(Unde s-au dus o pare din voturile PDL?) O parte din voturile de dreapta vin către USL, pentru că avem două componente de dreapta, PNL și centru dreapta, PC. Cu siguranță că acestea se regăsesc în votul USL-ului”.
 
Declarații Dragoș Floarea:
”Orice scor care depășește cele 5620 de voturi pe care le-am adus personal este extraordinar. Asta înseamnă că și din partea colegilor din alianță au venit voturi către mine personal și către generația noastră. Sunt voturile pe care eu personal și colegii de la aripa municipală a Partidului Conservator le avem. 
Eu nu sper decât să facem treabă pentru Sibiu. Din orice postură, din moment ce pot face aceste lucururi și din postura de consilier și din postura de viceprimar, dacă le putem face ca o echipă.
(Vei renunța la copii pentru politică?) Sub nicio formă. Nici la ai mei, nici la cei de la asociația de bachet. Ei au fost unul din motivele care m-au făcut să intru în politică. În continuare voi face politică tot pentru copii și baschet. 
(Vei fi viceprimar?) Nu știu. Acum sunt negocieri care trec peste capul meu. Sunt negocieri ulterioare, nici nu știu procedura. Dacă aș putea face mai mult din această postură mi-aș dori să fiu viceprimar. Am făcut o campanie din casă în casă, am ajuns la 18.000 de oameni și mă bucur de cei 5000 m-au votat. 
(Veți mai candida peste patru ani?) Mi s-a oferit această șansă de către PC să intru în acest meci direct cu șeful nostru suprem, domnul Klaus Johannis, nu am făcut decât să accept. Nu știu dacă voi candida peste patru ani, dar cu siguranță indiferent că voi fi din postura de coinsilier, viceprimar sau din nou din afara consiliului local, cu siguranță acceași campanie o s-o fac. 
 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

5 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    maria

    Credeam ca dupa 20 de ani am dobîndit ceva cultura politica si electorala dar se pare ca am ramas la niv elul anilor 90 . Ne meritam soarta.Vom ajunge precum Grecia sau mai rau ,. Pacat

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  5. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    ObTxTGdagqRrGxAOh

    De 1964 nu am cum sa-mi aduc aminte, nu ma nuascsem inca. Totusi, una din primele amintiri ale mele sunt troleibuzele 84 si 93 cu care ma ducea maica-mea la gradinita dupa ce-l lasam pe frate-miu la cresha. 93 era rotunjor, rotunjit. 84 avea forme mai unghiulare. Ambele cred ca erau marca Tudor Vladimirescu. Vorbesc de anul 1976, sau 1975 iarna, parca. Din 1986 imi aduc aminte Cernobeelul si cutremurul, ambele in august. Nu se vorbea deloc de acel dezastru, dar s-au repartizat pastile de iod (cred) care probabil se combina mai usor cu particulele radioactive si se eliminau mai repede. Un vecin fizician a veit cu un contor Geiger-Mueller si era evident ca in camera de la bloc, in dreptul ferestrei erau de 3 ori mai multe particule pe secunda decat in fundul camerei, care oricum depasea valoarea considerata acceptabila. In 1986 Bucurestiul se afla in perioada cea mai neagra de care am cunostinta. Demolarile erau in toi, o me2zga de noroi/pra de culoare gri maronie acoperea toate strazile. Autobuzele erau pline mereu, cu calatori atarnand pe scara. Se platea datoria externa, iar mancarea se obtinea greu, dupa lungi cozi in fata (sau spatele) vreunui magazin. Chiar si copiii si adolescentii deveniseram experti in a face doua sau mai multe cozi simultan. Se dadea benzina cu tzaraita, si tot timpul erau cozi de masini pe care le impingeau (ca sa nu mai porneasca motorul) diversi indivizi, de obicei pensionari. Aparusera adaptarile Daciei pentru butelie sau pentru neofalina. Se termina Canalul Dunare Marea Neagra. Se fabrica Rombac 111. Steaua castiga Cupa Campionilor, iar campionatul mondial din Mexic il transmiteau bulgarii noaptea tarziu. Aveam deja uniforme de garzi patriotice, si facusem deja practica de tir cu o flinta patetica, dar cu muntie reala (la 13 ani!). Prin iunie am avut niste ore de asa-zisa pregatire pentru aparare civila, unde se vorbea de tipuri de munitie si ce-i de facut in caz de atac nuclear din partea inamicului de la est(?). Avea sau avusese loc scandalul cu istoria Ardealului publicat de academia maghiara, urmat de o intrevedere acra la Arad intre Ceausescu si reprezentantii R.P. Ungara. Mi se pare ca pleca Andropov si venea Gorbaciov. Reagan incepuse o perioada de cheltuieli in armament salbatice (asa-zisul razboi al stelelor), la care sovieticii n-au facut fata. Iar in Bucuresti, prosperau cei care dadeau ore de karate si kung-fu prin salile de sport ale scolilor, sau cei care aveau pe mana vreo discoteca sau restaurant. Era si epoca seratelor de video, unde plateai 25 de lei si vedeai 3-4 filme (Chuck Norris, Madonna, Richard Gere) si aveai ca consumatie un Pepsi cumparat de la restaurant in navete de 12 sticle. Daca nu era Pepsi era bem-bem, sau Brifcor. Prosperau cei care vindeau si cumparau pe valuta din shop sau consignatie, la fel cei care lucrau pe la vama sau prin Irak si Libia. Lumea isi punea prin vitrine, intre bibelouri, cutii goale de coca-cola, sau sticlute de whisky de pe avion, semn de occidentalizare. Cine avea mergea pe strada cu punga de plastic de la ALDI, di Germania. Daca nu, mergeau si alea de la Comaliment. Se cautau pachetele de RT si Salem, Cromatic, Elcrom sau Telecolor, Lastun, Dacia 2000 (pe lista de asteptare), adidasii albi, iegarii, burlanele, jambierele, pulovarele lasate si cravatele inguste de piele de la fondul plastic. Tuturor le-a intrat pe mana macar o data un catalog Neckermann, dar erau unii care chiar cumparau, pentru revanzare, evident. Mai erau placile de inmatriculare cu 3 cifre, daca era 2B sau 4B inseamna ca era securist. Cele cu 12B erau de bicei BMW-uri sau Mercedes (bot de cal) in stare jalnica, la stilul Beirut sau Gaza, de obicei cu 2, 3 sau 4 studenti (?) arabi inauntru. La televizor rulau filme cu George Motoi si Vistrian Roman, Gheorghe Cozorici si Constantin Diplan. Se vindeau pe sub mana tzoale sau alte bunuri refuzate la export , iar tigancile vindeau seminte la cornet si gume cu surprize turcesti. Cumparam japoneze un mic colac impletit, oranjada pe care o mancam direct din plic, si drajeuri CIP. Parintii mai cumparau din cand in cand prin casa de comenzi, o chestie care nici in ziua de azi nu am inteles ce era, pentru ca faceai rost de alimente care nu se gaseau in magazine (lamai, bomboane cubaneze, ciocolatele chinezesti, banane, DERO automatic, HELLAS, smochine presate, etc.) Bref, niste vremuri urate, gri, aducatoare de nefericire, griji pentru ziua de maine, si frustrari continue. Nu se vedea nicaieri iesirea din tzarc. Totusi, avea un oarecare sharm. Deceniul anilor 80 i-a dat Romaniei lovitura de gratie la nivel de mentalitate colectiva, iar pentru Bucuresti a reprezentat libanizarea definitiva, in care se ineaca si in ziua de azi. Eu, acum, dupa aproape 25 de ani, consider ca am avut o copilarie prea scurta, prea lipsita de culoare, de jucarii, de joc, iar timpurile ce au urmat au continuat sa fie apasatoare pana tarziu prin 96-97 aproximativ. De prosperitatea relativa de dupa 2000 n-am avut parte pentru ca am plecat din tara, iar azi vedem cu totii cum stau lucrurile oriunde te-ai afla.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Politica
  • Contact