Joi,
28.03.2024
Innorat
Acum
11°C

Copilul si crizele de plans

Plânsete, țipete, trântit pe jos, lacrimi de crocodil, lovit, aruncat obiecte - vă sună cunoscut? Da, sunt acele momente în care copilul reușește să atragă atenția, mai mult decât este cazul, pentru a putea “controla” situația. Cel puțin o dată, fiecare copil s-a folosit de această metodă pentru a obține ceea ce dorește sau atunci când ceva nu îi este pe plac.

Crizele de plâns sunt cel mai des întâlnite între 1 și 4 ani, atât la fetițe cât și la băieți, perioadă în care aceștia descoperă într-un ritm alert mediul înconjurător, iar limbajul este în plin proces de dezvoltare. Acum copilul înțelege mai mult decât poate exprima astfel că apare frustrarea.

De asemenea aceste crize mai pot apărea atunci când copilul este obosit, înfometat, trist, este supus unor schimbări bruște sau pur și simplu nu se simte în largul sau. Însă cel mai des acestea apar atunci când micuțul își dorește ceva anume iar părinții nu îi fac pe plac. Așadar putem spune că, cel mai adesea, crizele de isterie sunt rezultatul frustrărilor copiilor.

Aceste situații sunt total neplăcute pentru părinți, unii se simt vinovați, alții jenați, însă ce trebuie știut este că aceste crize nu vor înceta dacă părintele încearcă să îi facă pe plac micuțului. O dată satisfăcută dorința pentru care s-a făcut atâta caz, va apărea o alta, și alta și alta... Copilul va învăța cum să își folosească această nouă “putere” și se va folosi de ea ori de câte ori va vrea să obțină ceva iar părintele dă semne că nu este de acord.

Pentru a putea depăși cu succes situația, părintele trebuie să își mențină calmul, să nu ridice tonul în față copilului căci atunci și mai tare îl va agita și mai ales să nu recurgă la agresiune fizică. Apoi trebuie lăsat și copilul să se liniștească (nu lăsat neapărat singur căci s-ar putea simți abandonat), să se gândească la ce a făcut și mai apoi părintele să încerce să poarte o discuție cât mai serioasă, însă pe un ton calm nu pe “picior de ceartă”. Nu se rezolvă nimic dacă se țin teorii unui copil agitat și furios.

Când copilul s-a calmat, poate fi pedepsit, însă trebuie reținut faptul că trebuie pedepsit pentru comportamentul său în timpul crizei și nu pentru furia pe care a simțit-o, iar pedepsele să nu fie foarte aspre.

Fiecare dintre noi avem dreptul să fim furioși în anumite momente, la fel și copilul dumneavoastră numai că trebuie să știe să țină cont de anumite limite. Dacă criza a început pe fondul unei dorințe neîndeplinite, atunci părintele nu trebuie să negocieze sau și mai grav să cedeze. Nu contează că sunteți în public și toate privirile sunt ațintite către dumneavoastră!

Dacă veți negocia sau ceda, copilul va simți “slabiciunea” de care dați dovadă în acel moment și nu veți reuși decât să îi întăriți convingerea că “puterea” este la el și o poate folosi oricând. După cum spuneam și într-un articol anterior, copilul nu știe cum să își folosească puterea! Gândiți-vă că aceste crize, în aceste situații, pot fi comportamente învățate: eu plâng-mama face cum vreau eu!

O vorba veche spune că cea mai grea meserie este aceea de părinte, și da, este atât de adevărată încât uneori avem impresia că ne depășește. Nu este ușor să fii părinte, însă este atât de frumos încă merită să ne străduim pe zi ce trece, tot mai mult încât să fim cei mai buni în această meserie!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Vizualizari: 1367

Comentarii

2 comentarii

mamicutza crizata

Acum 11 ani

vizualizari: 69. 13 persoane apreciază asta.
Raspunde

mamicutza crizata

Acum 11 ani

vizualizari: 102 14 people like this. hai ca am mai avansat un pic
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus