Faulkner a folosit simbolul “casei cu coloane” în chiar titlul romanului său pentru a sugera poziția dominantă a celui/celor care locuiau într-o asemenea casă. Similar, casa copilăriei lui Scarlett O’Hara, în “Pe aripile vântului”, avea un aer colonial și opulent - e drept că atmosfera era data și de gloata de sclavi negri care mișunau peste tot, atât pe plantațiile de bumbac, cât și pe la bucătării, și fără de care colonialismul caselor cu coloane n-ar fi avut nici un haz...
Ideologii post-modernismului sugerează că suntem, mai mult sau mai puțin, dependenți de simbolurile iconice cu care am crescut, care ne-au format și prin prisma cărora privim și judecăm lumea. O imagine ca aceasta, a unei case cu coloane, sugerează lux și opulență, sau – după caz - kitsch. Depinde de educație, de background cultural, de raportarea la lumea care te-a format. Coloanele însele au o puternică încărcătură semiotică, prin raportare la tot ceea ce fiecare dintre noi știe că înseamnă, începând de la templele grecești, și până la tribunalele neo-clasice ale secolului XX. E un pattern de care e greu să faci abstracție.
Judecata estetică raportată la o asemenea construcție poate să aibă mai multe puncte de pornire. Uneori –deseori- acest punct de plecare este sentimentul atât de omenesc al invidiei. Dacă o casă veche stârnește mai degrabă admirație, una nouă are parte de priviri piezișe și fețe încruntate. Coloanele sunt o afișare –câteodată ostentativă- a succesului social, mai degrabă decât o chestiune de gust estetic. Contează mult mai mult dimensiunea bogăției aflată la baza coloanei, decât capitelul corintic de la capătul ei.
Cred, totuși, că în arhitectura contemporană au loc și genul acesta de clădiri. Eu personal -nu mi-e rușine să o spun- am lucrat la vreo câteva proiecte de acest gen, și a fost un exercițiu de mestesug, mai degrabă decât unul de creație. Programul caselor neo-palladiene e unul simplu, important e să-l cunoști și să-i respecți proporțiile. E drept că genul aceste de proiecte nu sunt cele mai “gustate” de arhitecți, -aș zice ca dimpotrivă-, dar vă asigur că o locuință de felul asta poate asigura proprietarului nu numai prestigiu, ci și confort.
Ultima dintre ele (aflată încă în construcție) se află pe-un deal, pe un teren de un hectar și jumătate, are o deschidere uluitoare la peisajul din jur și –deși cam bate vântul când te afli pe terasa din spatele casei- cerul albastru pe care-l vezi până-n departări și aerul curat pe care-l respiri te fac să te simți într-adevăracasă…
O altă casă cu coloane, construită în stil neo-românesc acum mai bine de o jumătate de secol, este cea pe care urmează să o restaurez în viitorul apropiat. Povestea ei este povestea prescurtată a societății românești de după al 2-lea război mondial: construită de oameni cu educație și gust, în perioada interbelică, naționalizată în 1948, când proprietarii au fost dați afară din casă și trimiși într-un subsol insalubru, unde au murit de inimă rea, a ajuns sediu de cooperativă agricolă și, după ’90, revendicată de moștenitori, a fost cvasi-abandonată până de curând.
Sper ca prin intervențiile propuse să redau aspectul inițial al acestei clădiri, să refac ancadramentele ușilor și ferestrelor, să restaurez parchetul și tâmplăria, să trmit pianul la recondiționat și la acordat (da, exista și-un pian în această casa…!) și să reabilitez, într-un fel, renumele pierdut al frumoaselor case cu coloane...
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 1360
Ultimele comentarii
Acum 5 ore
MB
Acum 5 ore
Claudiu
Acum 5 ore
Liberal autentic
Acum 5 ore
Neli Oproiu
Acum 5 ore
Bobo