Stroussberg, Škoda, Bechtel

Afacerea „Bechtel” este ultimul din marile scandaluri publice de la noi, înscris în seria istorică „Stroussberg”, „Škoda”. Ca şi acestea din urmă, afacerea „Bechtel”, aparent încheiată zilele trecute, are toate şansele de-a avea ca scandal, eufemistic spus, „autori necunoscuţi”.

Aşadar, avem trei nume proprii de mari companii, din Europa şi America, şi pentru trei mari afaceri şi scandaluri din România. Ele apar ca nişte repere semnificative ale istoriei sale moderne. Deşi sunt legate de perioade diferite, la intervale considerabile de timp, numitorul comun al celor trei scandaluri este disputa pe interesele financiare la vârful statului român, pe fondul influenţelor europene. Toate i-au produs statului pagube materiale şi de imagine, dar mai ales căderi sensibile ale cotei de încredere în rândul populaţiei ţarii.

 Dacă scandalul Stroussberg a izbucnit puţin înainte de 1870, iar al doilea, Škoda, în 1933, cel de-al treilea, Bechtel, a picat după exact încă 80 de ani. Trei episoade ale tradiţionalei netrebnicii din spaţiul valah, în tot atâtea perioade de mari frământări interne şi internaţionale. La început a fost nevoie de construirea căilor ferate în Vechiul Regat. Apoi a fost nevoie de modernizarea armatei României Mari, într-o perioadă în care se ascuţeau săbiile războiului ce avea să întoarcă omenirea pe dos. Acum, scandalul Bechtel apare în plin efort naţional de integrare în UE şi modernizare a infrastructurii naţionale de transport rutier. Dar, mereu, statul român s-a dovedit un afacerist perdant, cu toate declaratele bune intenţii ale iniţiatorilor. Şi tot de fiecare dată, amestecul de interese private ale demnitarilor statului, în politici publice, a dat peste cap interesul naţional.

„Bechtel” este numele ultimului mare rateu, pe bani publici, al statului, din care România n-a câştigat nimic, după un deceniu de la semnarea contractului, cu americanii, pentru construirea autostrăzii „Transilvania”. Pentru marele nimic, am plătit (atenţie!) ca şi cum autostrada ar fi fost dată în folosinţă. Cauzele acestui fiasco istoric? Părerile guvernanţilor sunt împărţite. Cei care au semnat contractul spun că succesorii lor au „sabotat” construcţia autostrăzii. Succesorii declară că n-a fost semnat un contract mai păgubos în istoria României decât „Bechtel”. Rezilierea contractului, săptămâna trecută, este şi ea interpretată în cheie dublă. Pentru iniţiatorii proiectului, o victorie - datorită sumei „mici” pe care o mai avem de plătit (numai (!) aproape 40 de milioane euro), după peste miliardul dat pe fleacul realizat în cei zece ani. Pentru adversarii iniţiatorilor, rezilierea este,evident, tot un eşec, după cel al încheierii contractului.

Marea ratare cu autostrada „Transilvania” va intra în istorie. Dar, având în vedere şi celelalte două rateuri istorice, mă întreb: sunt corupţia şi duşmănia dintre politicieni metehnele noastre naţionale, de care nu ne putem elibera, indiferent de generaţie şi de  regimurile politice vremelnice pe care le trăim? După toate datele de până în prezent, se pare că da.

După peste 160 de ani de luptă la vârful societăţii „de-a hoţii şi vardiştii”, nu mai ştim ce este prioritar: demascarea furturilor din avutul naţional sau guvernarea ţării? Chestiunea zilei este că niciun mare obiectiv naţional nu scapă de corupţie. Dar nici noi de ea. Uitaţi-vă numai cum a „dispărut” din atenţia ochiului public scandalul naţional politico-financiar Bechtel, în favoarea scandalului de casă dintre două mari companii mass-media. Vi se pare că suntem pe drumul cel bun?

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).