Joi,
28.03.2024
Innorat
Acum
12°C

Adevarata [frica de] moarte si relatia ei cu iubirea in viziunea Sfantului Maxim Marturisitorul

(continuare de săptămâna trecută)

Răspunsuri către Thalasie 61 este un alt loc clasic al scrierilor maximiene în care ni se prezintă o extraordinară „teologie a morţii morţii” în care este explicat nu numai modul în care moartea a pătruns în creaţie ci şi modul în care Hristos „a răsturnat rostul morţii; prefăcând-o în osândă a păcatului din osândă a firii”.

După lămurirea semnificaţiei şi rostului morţii fizice, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne arată în Capete despre dragoste 2, 93 ce este moartea cu adevărat ‒ adevărata moarte: „Moartea înseamnă propriu zis despărţirea de Dumnezeu . Iar boldul morţii este păcatul, pe care primindu-l Adam a fost izgonit şi de la pomul vieţii şi din Rai şi de la Dumnezeu. Acestei morţi i-a urmat în chip necesar şi moartea trupului. Căci viaţa este propriu zis Cel ce a zis: «Eu sunt viaţa». Acesta coborându-se în moarte, l-a adus pe cel omorât iarăşi la viaţă”.Astfel, corelând faptul că  „moartea înseamnă propriu zis despărţirea de Dumnezeu ” (cf.Capete despre dragoste 2, 93) iarDumnezeu este iubire , rezultă că adevărata moarte este despărţirea de Iubire. Şi dacă „viaţa este propriu zis Cel ce a zis: «Eu sunt viaţa», Acesta coborându-se în moarte, 1-a adus pe cel omorât iarăşi la viaţă” , înseamnă că Iubirea este cea care se coboară în boldul morţii pentru a da viaţă. „Dacă prin urmare cineva este cu Dumnezeu şi Dumnezeu este cu el, acela poate spune limpede: «Chiar de voi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine eşti» (cf. Capete despre dragoste 2, 96). „Iar dacă aceasta, după cum se vede, este adevărat, ― cum va spune însuşi Sfântul Maxim ―, atunci taina întrupării dumnezeieşti e nebunie şi slăbiciune a lui Dumnezeu, după sfântul apostol Pavel , şi un joc al lui Dumnezeu, după minunatul şi marele dascăl Grigorie, ca una ce depăşeşte în chip supra-fiinţial toată rânduiala şi armonia întregii firi, puteri şi lucrări”. Întruparea e astfel „cel mai mare val al iubirii lui Dumnezeu” şi e o înţelepciune supraabundentă şi slăbiciune a lui Dumnezeu, joc al lui Dumnezeu „nebunia care înfăptuieşte ceea ce nu poate înfăptui şi nici nu se poate gândi să înfăptuiască înţelepciunea omenească: scăparea de moarte şi îndumnezeirea omului”.

Prin urmare dacă „Moartea înseamnă propriu zis despărţirea de Dumnezeu”, în faţa acestei adevărate morţi (cu adevărat rea), adevărata frică a omului (cu adevărat bună) ar trebui să fie frica despărţirii de Dumnezeu, frica de a-l pierde pe Dumnezeu. Această frică având-o omul toată viaţa, îl va feri să-l piardă pe Dumnezeu şi Dumnezeu fiind cu el îl va feri de alte frici/temeri. Iată referitor la acest amănunt citatul din Capete despre dragoste 2, 96:

„«Umbra morţii» este viaţa omenească. Dacă prin urmare cineva este cu Dumnezeu şi Dumnezeu este cu el, acela poate spune limpede: «Chiar de voi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine eşti»”.Acest „nu mă voi teme de rele ”, adică această nefrică în faţa „relelor pătimiri” ne trimite la o adevărată teologie a necazurilor prin care omul descoperă că prin acestea Dumnezeu nu urmăreşte decât un plan pedagogic, acela al Providenţei dumnezeieşti care şi prin relele pătimiri vrea să-l îndrepteze.

Încheiem prin a spune că adevărata cumpănă între frică şi nefrică, grijă şi negrijă reiese dintr-un alt text maximian — Tâlcuire la Tatăl nostru — unde se subliniază că în principiu singura grijă a omului stă în a cere fără îngrijorare, doar pâinea trebuincioasă zilei (a strictului necesar), în a face din viaţa noastră o meditaţie (o pregătire) în vederea morţii, adevărata grijă fiind aceea de a nu cădea în lăcomie, care ne lipseşte de abundenţa bunurilor dumnezeieşti, aceea de a îmbrăţişa cu hotărâre o unică şi singură viaţă, pe cea în Duh, în vederea dobândirii căreia o folosim pe cea de faţă, în a nu urmări să trăim (pur şi simplu), ci să trăim lui Dumnezeu. Astfel omul „nu trebuie să se teamă decât de o singură durere: de pierderea acestor daruri (deci implicit şi a lui Dumnezeu, cum am spus mai sus, care le dăruieşte, n. n.),fapt care se produce prin sfatul diavolului şi prin lucrarea însăşi a celui ce, obosit de moleşeala voinţei, nu păzeşte darul cel de preţ prin dispoziţia voinţei. El nu trebuie deci să aibă voinţa înclinată spre nimic din cele văzute şi prin urmare să nu se lase abătut de nici una din întâmplările dureroase ce-i vin asupra trupului.”.Mântuitoarele pătimirile ale lui Hristos din Ghetsimani când S-a tulburat şi S-a mâhnit şi S-a întristat cu duhul — punctul culminant al înfruntării morţii — constituie veritabilul model pentru creştin în acest sens. În rugăciunea Sa cu sudori de sânge ni se dezvăluie calea de urmat la vreme de încercare. Ispita de a cădea pradă fricii, pe care o mărturiseşte rostind: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!”, o respinge prin supunerea voii Sale omeneşti voii dumnezeieşti a Tatălui: „însă nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu” şi apoi prin iertarea iubitoare de pe Cruce. Biruind pentru noi, Hristos ne dăruieşte puterea de a birui şi noi, de ne vom uni cu El. Căci după cum voia Sa omenească era sprijinită şi întărită de firea Lui dumnezeiască (cu care firea Sa omenească era unită în El), tot aşa slăbiciunea noastră omenească capătă sprijin şi tărie din unirea noastră cu Hristos, prin împărtăşirea de harul Duhului Sfânt dăruit de El. Aceasta e nădejdea noastră. „Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat in inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă”. . Aceasta este puterea iubirii. Este iubirea care e mai dulce decât viaţa şi mai tare decât moartea , ‒ iubirea care învinge frica de moarte.

Pr. Cătălin Crișan

Gândul bun de săptămâna trecută poate fi citit aici

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

5 comentarii

seby

Acum 10 ani

Religia este cea mai profitabila escrocherie: Te convinge ca esti bolnav, apoi iti vinde tratamentul!
Raspunde

propunere

Acum 10 ani

propun sa se inchida comentariile pe viitor multumesc!
Raspunde

joseph

Acum 10 ani

@2, ar fi o chestie în spiritul bisericii, care se opune dialogului, servind dogme la micul dejun, prânz şi seara.
Raspunde

geo

Acum 10 ani

un text ambiguu fara noima ca de fapt toata teologia lui maxim chiar fotie se plangea de stilul lui
Raspunde

Stefan

Acum 9 ani

Sectanții și ateii sunt rugați să se abțină de la micocăniile lor.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus