X

Ne trebuie o idee care sa ne impace

După cele ce se întâmplă, în ultimele zile, în vânzoleala noastră politică, mi-aş lua vacanţă din condiţia de a fi român. Să nu mai aud şi să nu mai văd, măcar un timp, atâta nepricepere, fals şi lipsă de bun simţ la cei care ne conduc. Efectele sunt pe măsură: indiferenţa populară a ajuns cvasi-generală. Ideile de bună credinţă nu au audienţă. Nu mai contează interesul naţional. Nu mai contează pericolele externe.

Şi totul pentru că ai noştri bravi politicieni vor numai putere. Ţara, însă, are nevoie şi de legi bune din partea lor. Ce să mai vorbim că Europa pare c-ajuns la un nou capăt de drum. Acolo, unde lideri precum Putin controlează democraţia, ca Hitler, până când o va desfiinţa. Şi-n ăst timp, ce fac ai noştri? Se ceartă. Îşi trimit săgeţi otrăvite, ce omoară tot cheful libertăţii de opinie.

Din toate aceste motive, şi multe altele, vă propun o pauză de meditaţie, în căutarea împăcării societăţii româneşti cu ea însăşi. Mai ales că am intrat în Postul Mare.
 
Citiţi, rogu-vă, textul de mai jos. Sunt fragmente, cu mici adaptări la zi, dintr-un articol scris, la nici 30 de ani, de Mihai Eminescu. La final, dacă n-aţi şti cine e autorul, nu v-ar veni să credeţi că a apărut acum 135 de ani. Şi întrebaţi-vă dacă va veni vreodată ziua când acest articol nu va mai fi reprezentativ pentru societatea românească… Şi ce-ar trebui musai să se întâmple ca să vie…

*
 
Într-o societate aşezată pe temelii sănătoase, tot omul îşi caută de treburile sale. Sarcina purtării de grijă pentru interesele comune e încredinţată unui mic număr de oameni. Ei au fost anume pregătiţi pentru asta, să nu mai aibă grija treburilor personale, pentru  a urmări treburile comune.

Conducerea şi organizarea societăţii omeneşti pe criterii politice nu ar avea nici un înţeles lăudabil, dacă s-ar mărgini a ne da siguranţa personală numai în măsura în care noi înşine am participa la viaţa publică; ceea ce conducerea politică înainte de toate trebuie să ne dea e scutirea de sarcina purtării de grijă pentru interesele publice. Şi câtă vreme puţinii oameni politici ştiu să poarte treburile comune cu pricepere şi cu bună chibzuinţă şi să ţină seamă de interesele legitime ale tuturor categoriilor sociale, câtă vreme purtarea de grijă pentru interesele publice e bună – statul ne face parte de acest dar şi fiecare om cinstit poate să-şi vadă de activitatea lui în tihnă.

Însă îndată ce un om se simte jignit în interesele sale, el are tendinţa firească de a-şi asigura în viaţa publică o influenţă hotărâtoare, şi această tendinţă e cu atât mai puternică, cu cât interesele jignite sunt mai legitime; şi cu atât mai covârşitoare, cu cât jignirea e mai general simţită. Dacă grupuri întregi sociale sunt jignite în interesele lor legitime, atunci nu mai avem a face cu tendinţe individuale, ci cu un curent general, îndreptat contra oamenilor însărcinaţi cu purtarea de grijă pentru interesele publice – politicienii.

 Drept urmare, întreaga societate e cuprinsă de o nedumerire bolnăvicioasă: tot omul doreşte să aibă glas hotărâtor în viaţa publică, toată părerea tinde a se generaliza şi toate interesele stăruie a se impune; disciplina publică, încetul cu încetul, se pierde şi societatea intră într-un stadiu de zăpăceală. Într-un asemenea stadiu de zăpăceală se află societatea românească, în zilele noastre.

Condiţia obligatorie a dezvoltării paşnice e disciplina publică, întemeiată fie pe respectul puterii publice, fie pe încrederea ce o avem în politicieni – oamenii însărcinaţi cu purtarea de grijă pentru treburile comune. În societate modernă, puterea publică a pierdut autoritatea covârşitoare, în virtutea căreia silea pe tot omul să se ocupe de treburile ei. Deci, şi la noi, trebuie ca încrederea în capacitatea şi buna credinţă a oamenilor noştri politici să ne scutească de orice îngrijire privitoare la interesele publice. Această încredere, din păcate, lipseşte.

De fapt, lipsesc dintre noi iubirea faţă de semenul nostru, încrederea şi mentalitatea care adună oamenii laolaltă; lipseşte liantul care face din indivizi o societatea organizată.

Nu este mai puţin adevărat că, de-a lungul timpului, oameni incapabili ori oameni de rea credinţă au stat în fruntea ţării şi au slăbit prin purtările lor atât autoritatea puterii publice, cât şi încrederea populară în oamenii politici.

De asemenea, nu este de tăgăduit că multe din treburile publice merg rău, şi că multe din categoriile sociale au fost jignite în interesele lor legitime şi greu încercate în buna lor credinţă.

Totodată, este le fel de adevărat că sistemul nostru politic, întemeiat pe principiul votului general, în fapt al participării tuturor membrilor societăţii la viaţa publică, ne impune la toţi datoria de a priveghea asupra realizării treburilor comune.

Toate acestea justifică rezervele pe care le avem faţă de oamenii politici, justifică severitatea în aprecierile asupra faptelor lor. Justifică o interesare mai mult sau puţin susţinută pentru fenomenele vieţii publice. Nu justifică discordia şi ura ce s-au cuibărit în ţară şi frământă societatea noastră de atâta timp.

Această discordie, această ură, oricât de puţin justificate, există între noi, ba chiar sunt cele mai hotărâtoare elemente în viaţa noastră publică.

Odată câştigat dreptul participării tuturor membrilor societăţii la viaţa publică, oamenii politici au început o vânătoare de suflete. Puterea zilei atârnă de: [1.] suma voturilor de care ştie să dispună fiecare dintre ei; [2.] de încrederea reală ori fictivă de care se bucură în ţară; [3.] de popularitatea pe care izbutesc să şi-o atragă. Astfel, fiecare om politic stăruie să-şi câştige încrederea cetăţenilor şi îşi dă toată silinţa să trezească neîncredere şi ură pentru adversarii săi. Este o practică veche şi nefastă, cu ale cărei roade societatea noastră se luptă şi astăzi.

Oricât ne-am strădui, nu vom găsi vinovăţii individuale sau de grup pentru cele mai mari rele cu care ne confruntăm: de vină este spiritul greşit şi fatal în care a început democraţia cu instituţiile ei liberale, în societatea românească, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. [Vezi teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu, critică la adresa implementării de sus în jos a democraţiei, în Vechiul Regat – n.m.] Instituţiile liberale nu au înlesnit lucrarea împreună a tuturor românilor, ci au înăsprit lupta mai veche dintre ei.

Dacă instituţiile liberale nu ar fi fost concepute sub impresia acestui spirit fatal, tot omul ar fi înţeles că democraţia presupune renunţarea din convingere la unele libertăţi şi că numai lucrând împreună românii pot să progreseze. Dacă întreaga naţiune ar fi interpretat instituţiile liberale în sensul acesta, libertatea şi egalitatea ne-ar fi dus la progres, fiindcă diferenţierile dintre oameni s-ar fi realizat în funcţie de priceperea fiecăruia şi după foloasele pe care ţara le poate avea în urma serviciilor lor. Însă naţiunea fusese pregătită pentru o lucrare istorică paşnică, ci pentru luptă, şi libertatea a dat frâu tuturor pasiunilor legitime şi nelegitime. Numai în virtutea acestui spirit nutrit sistematic a putut să se erijeze pehlivănia în teorie de stat, iar viclenia să depăşească virtuţile de căpetenie ale omului de stat; numai astfel cel ce ştie mai bine să lovească pe alţii putea să treacă de cel mai capabil om politic.
 
Suntem zăpăciţi; nu mai ştim ce să vorbim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii: ne trebuie o idee care să limpezească toate capetele şi să ne împreune pe toţi la lucru.

Câtă vreme bătrânii, în loc să-i îndemne pe tineri la muncă, îi cheamă la lupte politice şi îi hrănesc cu otrava urii politice; câtă vreme nu vom şti să respingem cu indignare orice act de rea credinţă, vom fi mereu târâţi prin învălmăşagul sterpelor lupte politice şi vom risipi mereu puterile preţioase ale tinereţii noastre naţionale. („Spirit greşit şi fatal”, ziarul „Timpul”, 18 noiembrie 1879)

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

2 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    european

    minunat si trist de adevarat! \”O idee care sa limpezeasca toate capetele si sa ne impreune pe toti la lucru\” exact asta lipseste, toti se agita, nimeni nu are vre-o viziune, nimeni nu lucreaza. Cand il vad pe Ponta cum se ranjeste la summit-urile pe unde este din cauza de democratie invitat si ce perle ii ies cand deschide gura, mi-e rusine si ma-s bucura daca soarta lui Ianucovici i.ar pune putin pe ganduri.

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    GEORGE MARINA

    \”După cele ce se întâmplă, în ultimele zile, în vânzoleala noastră politică, mi-aş lua vacanţă din condiţia de a fi român.\” Dorin, prietene, si eu simt acelasi lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact