X

Undeva, candva

Vor fi dezamăgiţi cei care cred că subiectul comentariului meu este inspirat de celebrul film din 1980, „Undeva, cândva”, avându-i în rolurile principale pe doi actori nu mai puţin celebri, Jane Seymour (mai cunoscută, „Dr. Quinn”) şi Christopher Reeve („Superman”).

Am ajuns la acest titlu nu de la filmul ştiinţifico-fantastic despre o poveste de dragoste ce depăşeşte limitele spaţiale şi barierele timpului. Mă folosesc totuși de spaţiu şi timp, dar într-un subiect comun, ce ţine de actualitatea românească şi cât se poate de real. Şi nu dintr-un moft ieftin, ci pur şi simplu pentru că sunt exasperat de folosirea, mai ales în declaraţii publice, cu o inconştientă insistenţă, a adverbului de loc undeva, în precizările temporale ale unor acţiuni trecute sau viitoare.

Nu vreau să dau lecţii. Şi nici să am pretenţia că aş semnala, în premieră, un adevăr: în România, se vorbeşte tot mai puţin corect limba română. Dar…

Zilele trecute mi-a fost dat să ascult o emisiune la postul de radio pe care îl frecventez cel mai des. Este vorba de Radio România Cultural. Un canal de informare pe care, de altfel, îl consider o şcoală radiofonică de cultură generală. Tocmai de aceea nu credeam să aud chiar şi aici agramatisme (și nu doar pe posturi comerciale, față de care, culmea, s-a creat percepția larg împărtășită că n-ar trebui să mai avem pretenții de corectitudine lingvistică, cu precădere gramaticală). Așadar, recent, cineva spunea, la RRC, cu dezinvoltură: „În Australia, am ajuns undeva în februarie…” Sau altcineva: „… festivalurile au loc undeva în mai”. Ştiu că limba este un organism viu, aflat mereu sub diferite influențe, într-un anumit context istoric. Asta nu poate fi însă o scuză pentru cei care consideră că îl pot înlocui pe cândva cu undeva, fără ezitări şi dureri de cap. Diferenţa dintre cele două adverbe este similară cu cea dintre alb şi negru. Şi aici nu-i vorba de subiecte elitiste, de filosofii abstracte, ci de gramatică elementară, ca o condiție fundamentală de vorbire corectă a limbii materne…

Aşa cum „deci”-ul, o conjuncție concluzivă,  s-a impus, în anii 90, prin folosirea abuzivă și nu doar în judecăți finale, mai ales în declaraţii publice, tot aşa, astăzi, asistăm la o nouă agresiune verbală a „undeva”-ului greșit pus în propoziții. Cu „deci”-ul am zis că e efectul influenței, la modă, a retoricii americane. „Well,…”, încep americanii aproape orice afirmație, iar noi l-am „tradus” cu „deci”. Și nu știu de ce, că doar avem elegantul „ei, bine…”. A fost o adaptare à la roumaine: fără cap şi coadă. Un produs preluat cu otuzbiru. Vreau să spun, cu aroganţa impostorului, care, într-o conversație cât ar fi de banală, nu dă nicio șansă interlocutorului. Chiar și astăzi, nimeni nu îndrăznește să corecteze pe cei care încep o simplă propoziţie cu „deci”, în loc să aștepte finalul ei, dacă se impun concluzii. Astăzi, „undeva”-ul apare şi când e vorba de loc, şi când e vorba de timp. Și tot fără corecții rapide, că, deh, nu dă bine  la imagine! Oare pentru românii vorbitori „după ureche”, între spaţiu şi timp chiar nu mai e nicio deosebire?

Cuvintele acestea prost folosite dau pulsul calităţii pregătirii şcolare. De şcoala de astăzi, toată lumea se plânge. Se vede deja în viața reală: şcoala trimite spre societate tot mai puţini tineri cu niveluri rezonabile de pregătire. Folosirea incorectă a cuvintelor din vocabularul limbii române este doar una din trăsăturile nefericite ale comunicării publice de astăzi. De ani buni, nu mai ştiu câte ore alocă școala elementară învățării gramaticii. Puține, după cum se vorbește în general, mai ales în unele mass-media.

Partea proastă e că boala cu vorbitul incorect se ia. Indiferent de vârstă. Iar fuga după imaginea publică grăbeşte evoluţia bolii. De aceea, deloc întâmplător auzim atâtea vorbe goale în spațiul public. Dar mai grav este faptul că sunt destui agresori ai limbii, cu pretenții că le ştiu pe toate. Inclusiv să conducă societatea. Întrebarea este dacă vor mai exista cândva români, pentru care limba maternă va fi patria lor. Dacă, astăzi, licențele se cumpără, doctoratele se copiază, iar la vârfurile societății se adună tot mai mulți agramați, cu siguranță lumea românească va suferi felurite  derapaje, „undeva”, peste câțiva ani.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

2 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    european

    fiins plecat de 30 de ani din tara, ma minunez continuu de \”limba noua romanesca\” care imi este cu totul straina, desi intre timp o inteleg. Cred ca romanii plecati in urma cu decenii isi pastreaza \”volens-nolens\” limba invatata ca copii, am observat acest fenomen la sasii sau rusii de origine germana mai in varsta care vorbesc o germana arhaica plina de farmec.

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact