X

Dilema lui Andrei Plesu

Suntem o ţară atipică şi fără pereche. O ţară în care nu există incompatibilităţi: prim-ministrul îşi motivează plagiatul fără a explica de ce teza sa de doctorat are zeci de pagini identice cu ale altui autor, ci doar precizând că numele acestuia apare în bibliografia lucrării sale; infractorii cu dare de mână sunt vedete de televiziune, pentru că fac rating, iar televiziunile respective, la rându-le, cer graţierea lor; nimeni nu crede că, la noi, poate exista o vedetă precum Uli Hoeness, care a interzis avocaţilor săi să declare recurs, după ce a fost condamnat pentru fraudă fiscală, recunoscându-şi greşeala şi considerând că merită pedeapsa.

Suntem o ţară în care oameni de cultură de talie europeană, care şi-au dovedit ataşamentul faţă de România, ca Andrei Pleşu, sunt făcuţi cu ou şi oţet de nişte indivizi amorali, pe care foamea şi frica de inofensivul anonimat îi împinge pe culmile tupeului şi obrăzniciei bine plătite. Într-o asemenea ţară orice este posibil, motiv pentru care omul de rând nu poate avea certitudini, numai dileme.   

O asemenea dilemă poate avea chiar şi Andrei Pleşu. Şi nu este vorba de „Dilema”, revista al cărei fondator este chiar domnia sa. Este vorba de dilema pe care şi-o declară interogativ, şi temător cu gândul la un răspuns negativ, în finalul articolului său, „Oameni de plastilină”, apărut acum o săptămână în Adevărul. Acest articol a  trezit mânia mercenarilor justiţiari de la Antena 3 – căci lor le-a fost dedicat, cu eleganţă critică, deloc jignitor, chiar dacă, pe fond, a fost sever-demolator. A doua zi, seara, a urmat contraatacul anti-Pleşu al mercenarilor antenişti, având o regie cinică, agresivă şi jignitoare. Iar peste câteva zile au ieşit în stradă intelectualii bucureşteni solidari cu Pleşu. În tumultul reacţiilor şi contrareacţiilor la acest articol, s-a pierdut din atenţia publică dilema autorului: „… ce e de ales între figurinele de plastilină ale guvernanţilor şi ale suporterilor lor, pe de o parte, şi betonul fisurat, prefabricat al opoziţiei, pe de alta?” În opinia mea, o asemenea întrebare dilematică ascunde un trist adevăr pentru societatea noastră: în acest moment istoric nu avem alternative semnificative la actualul tip transpartinic de politician, după un sfert de secol de la despărţirea incertă de comunism: preocupat de sine şi de interesele de grup, mai puţin de interesele naţionale. „Poate că un prim pas ar fi să descoperim un politician, unul singur măcar, dispus să-şi inventarieze public metehnele, derapajele (trecute şi actuale), slăbiciunile. Ar fi o formă de cuviinţă, de onorabilitate, de realism pentru care mi-aş da imediat votul”, îşi dă curaj moralistul Pleşu. Dar tot el revine, şi ne lasă să răspundem singuri: „Dar avem un electorat pentru acest tip de sinceritate?

Din dilema lui Pleşu, sugerată de „oamenii de plastilină”, care animă Antena 3, inspiraţi de metodele bolşevice de luptă cu imaginarul manierism burghez, s-a născut această întrebare tulburătoare: avem un electorat pregătit să accepte persoane respectabile în fruntea societăţii româneşti şi politicile lor publice? Ne-am obişnuit, tot din reflexe caduce de gândire să credem că doar alţii sunt de vină dacă nu ne merge bine, acum, în această viaţă. Iar de-un sfert de secol avem ce avem doar cu politicienii, de parcă nu i-am fi făcut noi conducători. Dar ce ştia alegătorul român despre obligaţia de a-şi cunoaşte alesul, de fiecare dată când şi-a exercitat dreptul la vot? Răspunsuri nu sunt multe. Unul, de exemplu, ar fi că ştia exact ce i s-a sugerat de mijloacele de propagandă de partid sau de mass-media. Nu sunt convins că suntem electoratul pregătit prin eforturi proprii să-şi aleagă legiuitorii şi, implicit, guvernanţii, deşi accesul la cultura şi informaţia politică este liber.  

Episoadele de săptămâna trecută: 1. Pleşu vs Antena 3; 2. Antena 3 vs Pleşu şi 3. intelectuali bucureşteni vs Antena 3, nu au avut niciun efect, nici social, nici asupra mercenarilor Antenei 3. Cineva, fie un bun jurnalist profesionist, fie un erudit de talia lui Pleşu, nu poate descuraja apetitul public pentru senzaţie şi scandal cu mesaje moralizatoare. Aşa ceva poate fi realizat numai cu discernământul educat şi sprijinul conştient-responsabil al consumatorilor de informaţii publice. Dar cât timp mass-media nu adoptă propriul lor cod deontologic (cunoscut, de altfel, dar nerespectat) şi dacă justiţia nu asigură un arbitraj prompt al comportamentului jurnalistic, cine îşi imaginează că poate exista un spaţiu mediatic normalizat şi filtrat de propriul său public? Şi cine crede că un text, cât de bine ar fi scris, poate deregla o maşinărie aparent jurnalistică de ponegrit persoane şi însămânţat ură în societate, în condiţiile în care maşinăria este condusă de un ins specializat în diversiuni şi intoxicări informaţionale?

Nu doar practicarea jurnalismului fals justiţiar, la Antena 3, ar trebui să ne îngrijoreze. Problema noastră este că un număr important de cetăţeni cu drept de vot consumă programe gen A3 şi altele la fel de atractive. Care cetăţeni cu drept de vot pot avea convingeri induse de asemenea programe. Aşadar nu te poţi pune, de unul singur, cu mulţimea ce urmăreşte seară de seară canale de scurgeri informaţionale. Iar fenomenul poate fi de lungă durată. Totuşi să nu disperăm. Dacă ar avea succes la public, dilema lui Pleşu ar putea ajuta la descoperirea unor cazuri de cuviinţă, onorabilitate şi realism necesare şi suficiente ca să avem conducători de care să nu ne fie ruşine. Personal, nu cred că aşa ceva e posibil până la viitoarele alegeri.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    marginean

    spalarea creierelor prin televiziune naste la popoare mai putin versate in democratie si civilizatie MONSTRI; de vazut la rusi in conflictul cu Ucraina.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact