X

Pericolul Ponta (2)

Mă văd nevoit să reiau tema comentariului meu din 7 ianuarie. Faptul că Victor Ponta continuă, fără ruşine, seria afirmaţiilor publice iresponsabile mă convinge că joaca acestui copil teribilist al politicii româneşti poate deveni realmente un pericol naţional.

În comentariul trecut, scriam că această idee mi s-a conturat după ce PM al României a respins, cu un zâmbet de copil răsfăţat, acuzaţia de plagiat, deşi toate datele erau suficient de lămuritoare în acest sens. Ca să spui că n-ai plagiat, deşi ai copiat texte scrise de altcineva, fără nicio atenţionare (cum ar fi arătat teza sa de doctorat cu vreo 70 de pagini, la rând, între ghilimele? – mă întreb acum), pentru că n-ai încălcat nicio lege care să-ţi interzică asta, mi se pare un tupeu-record, greu de depăşit. Totodată spuneam că acest tip de comportament este greu şi de explicat, cu mijloacele psihanalizei clasice, ca un posibil sindrom de complex infantil recurent. Ponta a avut un profesor de drept pe care atât de mult l-a respectat, încât l-a copiat, ca la şcoală, chiar şi pe el, în comportamentul public. Profesorul n-a fost nimeni altul decât Adrian Năstase. Liderul maxim care i-a pus, la un moment dat, pe nişte bieţi opozanţi să-i numere ouăle. El este omul care l-a făcut politician pe Ponta, în opinia căruia, Năstase a fost cel mai bun premier după ’89; că ne-a băgat în UE, de unde ne-a scos Traian Băsescu, care, vezi doamne, ocupă, acum, Cotroceniul. „E injust”, concluziona filipica teribilistului premier-procuror aserţiunea academică cu băgatul şi scosul. Eu, unul, nu pot aprecia, cu argumente tehnice, cât de bun sau de rău a fost Năstase, ca şef al guvernului PSD. Dar, astăzi, după lectura dramaticului jurnal al Annei Politkovskaia, am convingerea că o continuare a guvernării Năstase, după ce a băgat pumnul în gura mass-media, ne-ar fi dus la o „democraţie coordonată”, după modelul Federaţiei ruso-putiniste. Dar avem şanse reale să n-o ratăm, în viitorul apropiat…

După ultimele „ieşiri” în public ale lui VVP, ideea pericolului naţional, pe care îl reprezintă comportamentul său politic, mi se pare mai evidentă decât la începutul anului. Şi nu doar din motive „interne”. Situaţia din Ucraina ne prinde pe sfârşitul unui mandat şi cu perspectiva unui nou mandat prezidenţial. Politicianismul de stânga românesc pregăteşte, pentru sfârşitul anului, surpriza „eliberării” noastre de sub regimul Băsescu şi intrarea în epoca Ponta. De la vârful puterii executive, VVP promite doar susţinătorilor săi (!), şi într-o sfidare cutremurătoare a independenţei justiţiei, că, după ce va pleca Băsescu pe poarta de la Cotroceni, se va face dreptate oligarhilor PSD – victimele actualului preşedinte. Ponta se arată, astfel, garantul acestei realizări de influenţă putinistă, ca recunoştinţă faţă de cei care susţin financiar, de-un sfert de secol, aripa conservatoare a FSN-ului din zorii neo-democraţiei noastre socialiste.
 
În ultimul timp, cel care declara băţos, de ziua Bobotezei din acest an, că „Adrian Năstase este condamnat politic, victimă a regimului Băsescu”, a adăugat noi manifestări ale jocului său periculos. Tânărul cheguevarist este atât de nerăbdător să se joace de-a preşedintele României,  încât n-a ezitat să încalce protocolul de stat, pentru ceremonia de întâmpinare, cu prilejul bilanţului anual al MAI. Deşi şefului statului îi era rezervat onorul militar, VVP a fost de acord să-l primească şi el, înaintea sosirii superiorului său, pe linie de stat, preşedintele Traian Băsescu, la sediul ministerului. Nu-i bai, a dat de înţeles ştrengarul PM, la plecare, ca răspuns la observaţia unui jurnalist că nu este persoana publică căreia îi fusese programat onorul militar: „O să fiu”, a gândit el, cu voce tare. În traducere liberă: „Eu o să fiu cel care, la anul, va primit onorul militar, evident în calitate de preşedinte”.

Nu-mi vine să cred că avem un şef de guvern, cât de cât matur, familist convins, om de capitală – vorb’aia – care vorbeşte cum îl taie capul, în spaţiul vieţii publice, visând să ajungă şef de stat. După cum nu-mi vine să cred că alţi oameni cât de cât maturi, din jurul lui, îl susţin şi se distrează pe seama jocului său…

Problema României, într-un viitor ce pare nu foarte îndepărtat de zodia lui Marte, va fi însă gravă dacă acest copil teribilist al politicii va ajunge, ceea ce în glumă a spus că nu vrea – preşedintele României. Nu este de neglijat nici faptul că, la numai opt luni înainte de alegerile prezidenţiale, democraţia noastră nu are candidaţi cu şanse reale de-a nu lăsa, în viitorul mandat, palatul Cotroceni pe mâna unui impostor veritabil. Oricare ar fi numele lui. Deocamdată, Ponta, actorul politic în rolul „salvatorului-ţării-de-tiranul-Băsescu”, este interpretul acestui rol de comedie – burlescă, dacă n-ar anunţa, totuşi, un pericol naţional.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Georg

    […](cum ar fi arătat teza sa de doctorat cu vreo 70 de pagini, la rând, între ghilimele? – mă întreb acum)[…]___Numarati mai bine paginile colorat marcate, acestea sunt Copy-paste…cca 168 de pagini TEXT pline:___View topic – V.Ponta, Curtea Penala Internationala,2003. Teza de Doctorat:_***www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?f=4&t=4959___si, mai ales DIRECT la TEXT:_ISSUU – text dovada by Bernard Noghiu__***issuu.com/bernard22/docs/oglinbda/21

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact