Banii publici ai Sibiului se risipesc pe tonete de gunoi insalubre. Oameni fără har aleg și finanțează proiectele culturale ale orașului. Suntem înconjurați de pâine și circ. Sibiu Jazz Festival moare cât de curând. Dacă așa vede Konstantin Schmidt lucrurile, în general, evident că prima întrebare a fost cât de optimist este dumnealui și cât de optimist este viitorul festivalului pe care îl conduce.
Konstantin Schmidt: Un capricorn este prin natura lui un optimist, dar cum să nu devii un sceptic, ca să nu spun un pesimist, când vezi valurile de caca, care te înconjoară zi de zi, oră de oră, clipă de clipă? Cum să nu disperi când vezi părculețele şi spaţiile verzi care au supravieţuit terorii comuniste cum sunt mutilate, anihilate, distruse, şterse de pe suprafaţa pământului, făcând loc unor clădiri monstru, clădiri apărute prin obţinerea unor aprobări mai mult decât discutabile sub aspect moral şi legal?! Cum să nu devii pesimist, când vezi bani publici, foarte mulţi bani publici risipiţi pe “tonete” de gunoi monstruoase şi insalubre, iarna, vara; părculeţe cu bănci vechi şi putrezite de 30-40 de ani, indicatoare de străzi care pot fi cu greu citite?! Sau în ultimii ani o sumedenie de proiecte în agenda culturală a urbei noastre care vizează sub diferite pretexte prost gustul gastronomic cât şi prost gustul şi subcultura urbană?! Ca şi concluzie, din păcate, mai marii urbei au preluat de câţiva ani încoace motto-ul Imperiului Roman: pâine şi circ! Dar în România, şi din păcate şi în Sibiu, totul a devenit mai mult circ şi mai puţină pâine. În ceeea ce priveşte viitorul Sibiu Jazz Festival eu îi văd un deces cât de curând, dacă o camarilă intelectuală de evaluatori va continua să fie aceeaşi şi nu se va constitui pentru la anul o comisie de profesionişti şi integră.
Reporter: Dacă așa stau lucrurile, care ar fi principalele diferențe între prima ediție a Sibiu Jazz Festival pe care ați organizat-o și ediția din acest an? Ce s-a întâmplat pe parcurs?
K. S.: Ediţiile din anii 70-80 ai secolului trecut au fost promovate şi sprijinite puternic financiarmente de CC al UTC şi acest fapt însemna enorm de mult profesionalism fiindcă nimeni, absolut nimeni din aparatul politic nu se amesteca în nici un fel în ceea ce priveşte stabilirea programului şi contactele noastre cu muzicienii. Mass-media din aceea vreme funcţiona ireproşabil, directorii şi redactorii din toată gama de mass-media ne stăteau la dispoziţie 25 de ore din 24. Astăzi, toată mas-media este aservită politic, în mare parte este lipsită de profesionalim şi probitate morală. Pe parcurs s-a întâmplat ce s-a întâmplat: dacă până în anul 1989 frica ținea țara, după 1989, malurile fricii şi ale bunului simț instaurat totuşi prin educaţie s-au surpat. România a intrat în colaps politic, moral, economic, educaţional etc. Nu mai există drum de întoarcere.
Rep.: Ce efecte credeți că a avut Sibiu Jazz Festival asupra sibienilor, a oamenilor de rând, a muncitorilor care poate, în cei peste 40 de ani de existență, au mai prins câte o notă, un acord, un concert de jazz?
K. S.: Există două feluri de muzici: muzică bună şi muzica proastă! Atât! Basta. Clasa muncitoare, fiind formată în ceea mai mare parte din ţărănime urbanizată, din lunpen proletariat - vezi Marx/Engels. Clasa muncitoare nu are nici o tangenţă cu jazz-ul, la fel ca şi cu muzică clasică; există rare excepţii. Clasa muncitoare haleşte mici bea bere la canistră şi se emoţionează la țigănisme şi manele!
Rep.: Dumneavoastră la ce alte evenimente culturale participați, pe parcursul anului, în Sibiu? Care este impresia generală pe care v-o lasă?
K. S.: Prin genetică, educaţie familială şi şcoală am fost obişnuit de la grădiniţă să fiu implicat în proiectele cultural artistice ale urbei, ale şcolii, ale familiei. Numai aşa se poate crea un umanoid educat şi cultivat în valorile certe ale umanităţii. Sunt nelipsit de la concertele de orgă, recitaluri şi concerte ale filarmonicii, concerte şi festivaluri ocazionale în alte părţi ale lumii, festivaluri de film, de dans... Impresia generală pe care mi-o lasă în mare parte “activitatea” culturală din Sibiu este festivismul stupid al clasei politice. 99.9% din cei care decid suportul financiar pentru proiectele culturale sunt nişte figuri lamentabile care habar n-au câtă durere şi efort ascunde relizarea unui proiect de valoare!
Rep.: Ați repetat de câteva ori în conferința de presă și n-am înțeles nici acum: de ce ar vrea cineva ca Sibiu Jazz Festival să moară? Nu își are locul lui în peisajul cultural al Sibiului? Nu aduce un plus de valoare orașului?
K. S.: Din întrebarea dumneavoastră constat cu spaimă că nu aţi înţeles prea multe din ce am relatat la conferința de presă. Repet. De la un buget de aproximativ un milion lei în 2007, în ultimii ani Sibiu Jazz Festival este redus la un suport financiar lamentabil de aproximativ 200.000 lei. Timişoara Jazz Fest a avut, în 2013 şi în 2014, din partea primăriei un buget de 160.000 euro, ceea ce înseamnă aproximativ 720.000 lei. Nu cred că mai există nici un fel de termen de comparaţie. “De ce vor unii să moară Sibiu Jazz Festival?”. Foarte simplu! Au apărut foarte multe proiecte în ultimii ani lansate de asociaţii sau fundaţii apărute peste noapte şi care din prima clipă, pe indiscutabil culoar politic şi de apartenenţa la un anumit grup, au primit din primul moment acelaşi buget la prima ediţie că şi longevivul Sibiu Jazz Festival la ediţia 44! Trebuie să fii extrem de naiv, sau imbecil, să nu îţi dai seama de ce se întâmplă pe “piaţa” noastră culturală şi să nu îţi dai seama de urmările acestei inteligente politici în domeniul culturii locale. De-a lungul anilor, nomenclatura comunistă era mai prezentă la festival decât emanaţii clasei politice de astăzi.
Rep.: Revenind la ediția care stă să înceapă, v-aș întreba care sunt reacțiile din partea publicului până acum? Cum se vând biletele, simțiți un entuziasm?
K. S.: Luând în considerare criza existenţială, culturală şi financiară în care se zbate populaţia României sunt departe de sentimentul entuziasmului.
Rep.: Închei prin a vă întreba care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat din jazz?
K. S.: Cel mai important lucru pe care l-am învăţat în viaţă, nu neaprat din jazz ci din familia mea germană de oameni intelectuali modeşti este să îmi dau toată silinţa să duc mai departe idealul unui proiect de înalta ţinută muzical-artistică. Sibiu Jazz Festival este alături de festivalul “George Enescu” unul dintre brand-urile de valoare cu care de o jumătate de secol România se poate mândri.
Rep.: Mulțumesc.
K. S.: Să auzim și de bine.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Administrație
Telefon:
0724 605 815
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
MB
Acum 2 ore
Claudiu
Acum 2 ore
Liberal autentic
Acum 2 ore
Neli Oproiu
Acum 2 ore
Bobo