Primele crime din cetatea Sibiul au avut loc la jumătatea secolului XVI, după instalarea, în Piața Mare, a stâlpului infamiei. În 1556, la începutul lunii aprilie, populația burgului organizează o răscoală în care îl omoară pe judele regesc, Johannes Roth, deoarece era considerat răspunzător pentru un incendiu care a transformat în cenușă peste 500 de case și a omorât 81 de oameni. Răzvrătiții nu au scăpat nepedepsiți. La câteva săptămâni de la incident, oamenii legii i-au prins pe capii răscoalei și au fost decapitați în Piața Mare. În 1703, la jumătate de secol de la decapitarea răzvrătiților, în contextul decapitării comitelui Johann Zabanius Sachs von Harteneck, locotenentul căpitan Fischer este, de asemenea, condamnat la moarte, fiind considerat capul revoltei. Dezertorii aveau parte de pedepse la fel de grele. În 1704, în Piața Mare sunt executați cinci muschetari dezertori. Aceștia au fost omorâți prin spintecare în patru. Alți șapte confrați de ai lor au fost spânzurați. “Existau unele fapte grave care erau pedepsite cu decapitarea, dar majoritatea erau spânzurați, deoarece decapitarea era «rezervată» nobilimii. De altfel era și rușinos să mori spânzurat”, spune istoricul Tatu Alexiu. În 1680, o crimă “zguduie” micul burg. Doi trompetiști omoară o femeie după ce o violează. Bărbații sunt prinși și decapitați în Piața Mare. O altă crimă se petrece în oraș, la sfârșitul anului 1885. Toată familia doctorului Friedenwinger este asasinată. Criminalii au fost găsiți cu greu, după câteva zile, și executați.
Codul Penal: Vechiul Testament
Evul Mediu a fost perioada în care majoritatea criminalilor erau femei care își omorau pruncii. În 1654, Katharina Gotzmeister este acuzată de pruncucidere și este înecată de cetățenii orașului în Cibin. Pe parcursul întregului Ev Mediu, la baza pedepselor au stat prevederile Vechiului Testament, care erau aplicate “ca la carte”, conform istoricului Tatu Alexiu. Chiar și infracțiunile mărunte precum nerespectarea zilelor de sărbătoare sau furturile din buzunar erau aspru pedepsite.
Hoții erau bătuți în public
În cazul furturilor, dacă valoarea bunurilor furate era mai mică de jumătate de florin, procesul era condus de jude, iar pedeapsa era, de cele mai multe ori, bătaia cu bâta în public. Dacă suma depășea doi florini, făptașul era osândit la o bătaie cruntă și legat de stâlpul infamiei. De exemplu, un morar care și-a înșelat clienții a fost pedepsit cu 40 de lovituri de bâtă, iar în 1745 un hoț de buzunare a fost decapitat în Piața Mare. Dacă valoarea obiectelor care erau furate depășea trei florini, vinovatul era condamnat la moarte. Înainte de execuție se obișnuia ca hoțului să i se taie o mână sau urechea.
Furtul din biserică era pedepsit cu moartea
De asemenea, în epoca medievală, torturile erau variate - de la prinderea mâinilor cu un clește înroșit în foc, turnarea de smoală încinsă pe membre, până la ruperea tendoanelor sau chiar a membrelor. Tămăduitorii sau complicii hoțului erau câteodată pedepsiți la fel de aspru ca și cel care comitea furtul. Furtul din biserică era pedepsit cu moartea, de la prima abatere. Cei găsiți vinovați de jaf din biserică erau arși pe rug, asemenea vrăjitoarelor.
Adulterul era pedepsit prin decapitare
Adulterul și zoofilia erau alte “crime” care erau pedepsite prin decapitare de către legile aspre ale orașului. În 1675, o femeie care a comis adulter cu un student a fost decapitată. Tânărul a primit o pedeapsă mult mai ușoară, fiind izgonit din oraș. De asemenea, cazurile de sodomie erau des întâlnite în cetate. Primul caz care se consemnează în Cronica Orașului Sibiu, de Emil Sigerius, datează din 1680, când un servitor este ars pe rug. Sinuciderile în interiorul cetății erau rare, în cronica orașului fiind consemnate numai două cazuri de suicid. În 1702, trupul neînsuflețit al unui sinucigaș este incinerat în centrul orașului, iar șapte ani mai târziu, un alt bărbat care s-a sinucis este îngropat fără slujbă, în afara cimitirului.
“Cușcă pentru nebuni”
Stâlpul infamiei a stat în Piața Mare din 1550 până în 1783. Acesta era încoronat cu statuia din piatră a lui Roland, guvernatorul militar responsabil de apărarea frontierei Regatului Franc. La sfârșitul secolului XVIII a fost mutat în Piața Mică. “În aceea perioadă, Sibiul era numit Mica Vienă, și, cum era și contextul perioadei iluministe, acesta a fost mutat din Piață Mare în Piață Mică. Ulterior a fost desființat de tot”, adaugă istoricul Alexiu Tatu. În Piața Mare a fost amplasată și o “cușcă pentru nebuni”, în care erau expuși, în timpul zilei, cei care tulburau noaptea liniștea publică. Cușcă a fost mutată în 1757 în Piața Mică.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Codul Penal , Tatu Alexiu , Vechiul Testament , Piata Mare , Piața Mică , Johannes Roth , Johann Zabanius Sachs , În Piața Mare , Evul Mediu , Alexiu Tatu , Cronica Orașului Sibiu , Emil Sigerius , Ev Mediu , Katharina Gotzmeister , Mica Vienă , Regatului Franc , Vechiului Testament
Vizualizari: 4640
Ultimele comentarii
Acum 33 minute
HBomb
Acum 57 minute
@Pol-Pot
Acum 57 minute
Soso
Acum 1 oră
Bunu
Acum 1 oră
A