braziliana4

Voluntară tocmai în Brazilia: ”Aici am putut aprecia libertatea pe care o am acasă pe străzi”

Anamaria Estera Sima este o sibiancă de 22 de ani, care după ce a terminat Facultatea de Științe a decis că vrea să cunoască lumea. Mmai ales alte zone, la care în mod normal ar fi avut mai greu acces”.

Fiind membră AIESC Sibiu a aplicat pentru un program în Brazilia și așa avea să ajungă într-o altă lume ”pe care acum, privind înapoi, aș alege-o pentru o vacanță, dar nu pentru a trăi acolo”.

”Mi-am dorit să merg într-un loc cu totul nou, iar Brazilia mereu a sunat ca un vis, chiar mai mult, la fel cum simt și despre Japonia. Iar din Brazilia am cunoscut oameni care au venit în Sibiu pe proiecte de voluntariat.  Și am avut ocazia să am gazdă chiar o fată incredibilă care a fost anul trecut în Sibiu, iar mama a cunoscut-o și a liniștit-o să știe la cine merg. Așa că m-am dus în Brazilia pe proiectul Millennium. Misiunea mea era să vorbesc cu elevii despre cele opt teme Millennium și să încerc să îi fac cât mai conștienți de problemele mari care ne înconjoară, dar și să le arătăm eu și cele două colege – Amy din Hong Kong și Ania din Polonia-, că au puterea de a aduce o schimbare. Am lucrat la un institut, «Casa Dom Barreto». În acest institut locuiau copiii fără părinţi, iar poveștile lor, bucuria și ideile lor m-au făcut să mă apropii de ei”, povestește Anamaria.

braziliana3

Sibianca plecată dintr-un oraș liniștit avea să găsească o lume cu ”totul diferită, de la aspectul caselor, magazinelor, autobuzelor și până la mâncare”. Măsurile de pază din majoritatea caselor rezidențiale, conflictele armate de pe străzi au făcut-o pe Anamaria să costate că ideea ei despre Brazilia era foarte diferită de realitate, iar dezavantajele nu se mărgineau la temperaturile foarte ridicate – ” ziua sunt peste 30 de grade, iar noaptea peste 20, uneori abia puteam respira”.

De la concerte în Piața Mare, la împușcături pe stradă

Ceea cea avea să descopere diferit Anamaria erau regulile care trebuie urmate cu strictețe pentru a nu-și pune viața în pericol. O simplă plimbare pe stradă se putea termina tragic, iar armele erau ceva întâlnite la orice pas.

”Cel mai greu a fost să mă obișnuiesc cu pericolul de aici. Mereu ni se spunea că e periculos, să nu ieșim pe stradă noaptea,  să nu stăm cu telefonul la vedere. Când opream la culoarea roșie de la semafor gazda mea mereu ridica geamurile. Toate ușile și geamurile au gratii. Sunt unele zone rezidențiale unde la fiecare casă este un paznic care mereu îţi deschide și închide poarta electrică. Într-o seară, eram cu gazdă mea în mașină, căutăm o pizzerie unde ne întâlneam cu câţiva prieteni. Eram la culoarea roșie a semaforului când am observat pe strada paralelă bărbaţi în uniformă cu pistoalele îndreptate spre trei persoane care stătea cu mâinile la ceafă, iar alţi  bărbaţi în uniformă au trecut pe lângă geamul meu, tiptil, cu pistoale căutând alţi fugari. Aici am putut aprecia libertatea pe care o am acasă pe străzi”, mai spune sibianca.

Voluntara tocmai in Brazilia

Anamaria s-a întors acasă ”cu bine și bucuroasă că a cunoscut acei copii și poveștile lor”, iar dacă ar fi să se întoarcă vreodată, ar fi doar pentru o scurtă vacanță. Totuși pentru lucrurile bune ”căci au fost multe experiențe pe care mă bucur că le-am avut” îi rămâne recunoscătoare lui Adrian, un fost membru AIESEC care acum participă la maratoane și își “vinde kilometri” pentru a oferi burse membrilor AIESEC din România – campania “Adrian Runs for AIESEC”.

”Aș dori să pot să îi mulţumesc pe măsură, pentru că el mi-a dat acel impuls să îmi urmez cele mai adânci gânduri care nu păreau realizabile. Este o persoană cu inima atât de mare și lucrează atât de mult pentru a îndeplini visele altor persoane, cei care înţeleg acest lucru pot dona la http://adrian-runs-for-aiesec.weebly.com/support-us.html”, își încheie sibianca povestea experienței în Brazilia.braziliana2

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Sibiu
  • Contact