Joi,
28.03.2024
Partial Noros
Acum
17°C

Încă un punct forte câștigat de doctrina noii ordini mondiale

Încă un punct forte câștigat de doctrina noii ordini mondiale

În unul din comentariile săptămânilor trecute lansam întrebarea dacă nu cumva pacea a durat prea mult. Aveam în vedere două argumente și anume, de o parte „doctrina Putin” public declarată, privind o nouă ordine mondială vizând înlăturarea hegemoniei SUA la nivel planetar, precum și acțiunile militare – Crimeea și Estul Ucrainei – primii pași de implementare ai doctrinei. Sunt și ceva încercări de anexare a unor teritorii arctice zis nesuverane dar acolo lucrurile sunt încă neclare. În schimb, a devenit în ultimele zile extrem de clar piciorul pus de Rusia în Siria și cu aceasta, un cap de pod în zona extrem de importantă a Orientului Mijlociu. Nu știu cât conștientizează lumea politică și opinia publică enorma importanță a acestui act militar. Pe față sau în surdină, cele două mari puteri erau implicate și până acum în conflictul sirian, Rusia susținându-l pe Bashar Al Assad și regimul său, iar Coaliția având în frunte SUA susținându-i pe rebelii moderați țintind debarcarea lui Assad. Elementul nou în problemă este prezența fizică, militară, a Rusiei și actele întreprinse în teritoriu. Totul s-a precipitat în urma discuției între Obama și Putin pe tema colaborării pentru combaterea statului islamic pe teritoriul Siriei. Cu permisiunea lui Assad, rușii și-au deplasat o semnificativă forță militară – afirmativ și trupe terestre - în zonă care însă, pe lângă obiective teroriste, bombardează cu vădită predilecție poziții ale luptătorilor anti Assad. Așadar, în loc de colaborare pentru lichidarea statului islamic, avem practic o confruntare între Rusia și SUA pentru Siria și pentru supremație geo strategică în zonă. Cum este firesc, faptul stârnește o profundă îngrijorare, mai cu seamă dacă este privit pe ansamblu, în contextul doctrinei mai sus pomenite. Avem reacții de o parte și de alta. Rusia este învinuită că 90% dintre bombardamente le îndreaptă spre pozițiile luptătorilor anti Assad, că au adus în zonă și trupe terestre (John Kerby, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat) în timp ce generalul Igor Konasenkov replică pe aceeași temă că și americanii bombardează de un an de zile ținte de sprijin ale lui Assad. Hollande și Merkel, s-au arătat extrem de îngrijorați: conflictul poate degenera într-un război total, care va afecta și Europa, de unde necesitatea intervenției și a UE pentru încercarea de a ține situația sub control. Ei critică Rusia care se opune și unei zone de excludere aeriană propusă de americani. Una peste alta, privite la modul general, relațiile Est-Vest, Rusia-SUA, devin pe zi ce trece tot mai încordate, în cadrul cărora Rusia recâștigă teren pas cu pas. Este și într-o poziție de superioritate pe fondul unei atitudini duplicitare; a semnat acte și tratate în timp ce urma o curbă a înarmărilor fără precedent. Acum, că dispune de un arsenal înfricoșător – anumite surse susțin că rușii au devenit mai puternici decât americanii - procedează precum odinioară Hitler: la o parte cu hârtiile, acordând preemțiune forței și faptului împlinit. Luați prin surprindere sau pentru a nu risca un război nuclear, occidentalii cedează resemnați. Ba am remarcat și judecăți aberante, același John Kirby afirmând că rușii greșesc nu numai inflamând tensiunile sectare din Siria, dar și, posibil, inflamând tensiunile sectare de la ei de acasă, punându-se singuri într-un mare pericol. Greșeală. Rusia n-are tensiuni interne la nivelul care să pună în cumpănă din interior strategia pusă la cale de Putin și ai săi. Tendința hegemonică istoricește împământenită, unește cugetele într-o exuberanță a grandorii de mare putere, bazată nu numai pe întindere teritorială dar și pe imense bogății și resurse. Tradițional, folosindu-se cel puțin de experiența războiului rece, Rusia va persista tot mai mult și pe ideea destabilizării interne a adversarilor. Am mai spus-o, valul uriaș al fluxului migrator în Europa, frământările iscate de populația musulmană în SUA, diverse alte turbulențe sociale destabilizatoare, par a se integra în conceptul aceleiași strategii. Odinioară punea la cale acte de răzvrătire politică și socială sub pretextul luptei pentru pace. Cu experiența dobândită, va folosi inclusiv puternicele fricțiuni religioase pentru câștigare de teren. Lupta aprigă declanșată între sunniți și șiiți pe arii extinse în Orientul Mijlociu, poate fi un prilej pe care să nu-l scape.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

1 comentarii

Ostafi

Acum 8 ani

Crimeea a avut pret, ca si o parte a Ucrainei si sunt ale Rusiei, Ucraina fiind si leaganul natiei rusesti. Americanii nu aveau ce sa caute acolo, dupa cedarile Moscovei privind intrarea in OTAN a Poloniei, Cehiei,, Ungariei si Romaniei. Scurt. Ce au cautat, aia au gasit.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus