Wallpaper3-1280

Grăsunul cu lumea deasupra capului | “Life story”

A cerut 180 de kilograme, s-a încordat, a ridicat şi a devenit eroul lumii. Acum fix 60 de ani, într-o seară de iunie. Americanii îşi frecau ochii şi palmele: cel mai puternic om din lume era de-al lor.

Medicii i-au dat 20%. Zeii, 100%

Apăruse de nicăieri, nimeni nu dădea doi dolari pe el. 1.75 m şi 163 de kilograme. Un pitic gras care nu văzuse niciodată un echipament al naţioanalei brodat cu cele 50 de steluţe albe şi cele 13 dungi în alb şi roşu, dar să-l mai şi îmbrace. Cine să-l bage în seamă când necazurile l-au lovit din toate unghiurile posibile? O încheietură trosnită, alte şapte coaste rupte într-un accident de maşină şi un genunchi luxat. La care mai stăteau mărturie şi o boală cronică de rinichi şi febră reumatică, scoase la suprafaţă încă de când scrijelea bastonaşe pe un caiet dictando.

Medicii i-au dat 20% şanse, dar zeii i-au oferit 100%. Numele său e Paul. Paul Anderson. Tipul care peste noapte a devenit un supererou. Unul dintre personajele pe care le puteai vedea doar în benzile desenate. Puternic, carismatic şi în slujba binelui.

three

1,75 m şi 164 kilograme

În iunie 1955, Moscova avea să adune, într-un singur loc, cei mai puternici oameni de pe Terra. Americanii veniseră umflaţi în pene cu şase halterofili, dar unuia dintre ei îi plecase umărul la un antrenament şi aveau nevoie de un înlocuitor. Aşa a ajuns durduliul Paul să-şi măsoare forţele cu sportivi unul şi unul. Paul, cel care se lăuda că ridicase de câteva ori mai mult decât toţi băieţii de la şcoală. Pentru el era o performanţă: cea mai mare a sa.

Când a ajuns pe aeroport, toţi se uitau la el ca la o mascotă. “Cine naiba mai e şi grasunul ăsta?”, pufneau în râs atleţii cu ştaif. Și aveau dreptate. Cine era Paul? Tipul durduliu, cu părul creţ şi cu un zâmbet care-i ajungea până la urechi? Toţi marii atleţi erau înalţi şi bine clădiţi. El avea 1,75 m şi 164 kilograme.

cel-mai-puternic-om-care-a-trait-vreodata-a-castigat-razboiul-cu-viata-si-a-fost-eroul-tuturor-doctorii_1

Zeus de pe pământ

Cu juma de oră înainte de competiţie, Paul nu avea nici măcar uniformă de concurs. Și-a tras repede un tricou şi nişte boxeri şi a ţâşnit spre parcul Gorky, unde peste 15 mii de suflete se cuibăreau să vadă, pe viu, adevăratele bestii umane. “Cum or să-şi dea oamenii  seama din ce echipă eşti?”, erau cele mai dese ironii. Ironii de trecători, bine înfipte în moralul unui puşti de doar 20 de ani şi o şchioapă. Dar Paul nu punea la suflet. “Or să-şi dea seama când vor vedea kilogramele de pe bară, atunci or să ştie cine şi de unde sunt”, le închidea rapid gura.

La prima încercare, bara se ridicase de la podea cu 150 de kilograme. Record personal pentru  puşti. Insuficient însă pentru a emite pretenţii la ceva măreţ. La a doua strigare, ceruse 180 kilograme. Cu 10 peste recordul mondial. Nebunie în tribune! Oamenii aveau să cadă de pe scaune de la atâta râs, pe unul îl şi luase salvarea. I se făcuse rău. Nici chiar crainicul n-a mai avut puterea să-i anunţe încercarea. Râdea în hohote.

În nici 20 de secunde se aşternuse însă liniştea. Paul prinsese bine haltera, trăsese trei guri de aer cât să-şi umple toţi plămânii, şi o ridicase. O ridicase deasupra capului. Era ceva nemaivăzut, nemaiîntâlnit. Cei care râdeau de el, cu câteva clipe înainte, îsi frecau ochii şi nu le veneau să creadă. “E o forţă a naturii. Este un zeu trimis printre noi”, se urla şi se ţipa ca din gură de şarpe. Peste noapte, Paul Anderson, grăsuţul pe care nimeni nu dădea doi dolari, devenise cel mai puternic om din lume.

paulanderson

Febra şi minunea

Peste doar câteva luni avea să ridice la Melbourne. 1956. Jocurile Olimpice. Visul lui. Și al celor peste 300 de milioane de compatrioţi. Paul era zeu în ţara sa, iar americanii se credeau invincibili. Cum să fi fost altfel? Îl aveau pe Paul. Paul Anderson. Campionul mondial. Recordman-ul lumii. Cel mai puternic om al planetei. În piele şi oase. “Paul nu poate pierde decât dacă îşi rupe gâtul sau dacă se îmbolnăveşte”. Și ghinionul l-a lovit. Din plin. Cu trei zile de întâlnirea cu gigantul cu cinci cercuri şi cinci culori. O infecţie gravă la ureche i-a răpit 15 kilograme. Dar nu şi inima. Doctorii s-au opus. Vehement. El nu i-a băgat în seamă. “Să ridic? La naiba. Nu pot nici măcar să merg”, murmura pe patul de spital.

Când medicii nu erau prin preajmă, a sărit geamul şi a aterizat direct la concurs. Capul îi exploda, iar mercurul din termometru rămăsese blocat la 40. Cu privirea înceţoşată, Paul văzuse cum un argentinian îsi depăşise recordul carierei, 500 de kg (trei repetări cumulate). Numai un record mondial îl mai putea urni pe Humberto Selvetti de pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Doar Paul o putea face. Dar cum? Când nu mai era în stare de nimic. Absolut nimic.

Ceruse 187 de kilograme. Cu 7 peste recordul mondial deţinut tot de el. Era trei dimineaţa şi Paul aproape că leşinase. A dat de două ori să ridice haltera, dar a scăpat-o. Stupoare: mai avea doar o încercare. Timp de 20 de secunde lumea şi-a ţinut respiraţia. Nimeni n-a scos niciun “pss”. Apoi, apoi uluiala. Le ridicase, Pe toate. 187 de kilograme. Deasupra capului. New world record. New olympic winner. Paul. Paul Anderson. Puştiul căruia doctorii i-au dat 20% şanse, dar căruia zeii i-au dat 100%.

cel-mai-puternic-om-care-a-trait-vreodata-a-castigat-razboiul-cu-viata-si-a-fost-eroul-tuturor-doctorii_2-horz

“Aş fi vrut ca în momentul ăla să se întâmple ceva, să văd o lumină divină, ceva, nu-mi venea să cred ce se întâmpla. Era cel mai tare lucru care mi se întâmplase vreodată. De altfel, a fost şi momentul care m-a schimbat, m-a facut să cred în minuni”.

Sursă foto-info: www.payh.org

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact