În vreme ce Muzeul Național din Piața Mare duce numele baronului Samuel von Brukenthal în toată Europa și atrage zeci de mii de turiști la Sibiu, iar la Avrig funcționează bine o afacere în fostul Palat de vară al baronului, la Nocrich, în casa natală, s-a deschis o casă de pariuri. Atât au înțeles oamenii locului că pot folosi un brand precum ”Brukenthal”.
La 15 km de Sibiu, în Nocrich, o casă impunătoare e doar o umbră a ceea ce a fost o dată. Cu pereții scorojiți și cu tencuiala căzută până la cărămidă, așa arată casa natală a baronului Samuel von Brukenthal. Gardul e singurul lucru care arată mai bine pentru că a fost renovat recent. Primarul din Nocrich, Ionel Vișa spune că instituția pe care o conduce nu poate să facă nimic pentru că, casa a fost vândută înainte de a veni el la conducerea primăriei. „La fostul viceprimar a fost vândută și acum e proprietate privată. Ei au intenționat să se apuce de renovat acum vreo câțiva ani, dar, din câte am înțeles, nu ar fi primit acordul de la Culte și au lăsat-o în stadiul în care este. Eu aș fi tare bucuros dacă s-ar mobiliza cineva să o repare pentru că s-ar șterge o pată neagră din centrul Nocrich-ului”, a declarat Ionel Vișa.
Fostul primar, Aurel Irod, e cel care în anul 2000 a cumpărat imobilul și acum spune că, de fapt, a cumpărat o banală casă săsească, așa cum sunt cu miile în județul Sibiu. „La început am fost chiriaș și am avut drept de preempțiune, apoi primăria a scos-o la vânzare. Am luat-o în chirie prima dată la licitație și dacă vă interesați o să aflați că nici în testamentul lui Brukenthal nu e amintită casa din Nocrich. Se presupune că acolo s-a născut Brukenthal, dar nu se găsește în niciun document. Nimeni nu a putut să demonstreze că imobilul i-a aparținut lui Brukenthal”, a declarat Irod.
De-a lungul vremii, acolo au funcționat pe rând club pentru tineri, bancă de credit, secție de covoare manuale, frizerie, iar barul funcționează încă din 1994 până astăzi în clădire. „Neavând niciun moștenitor, după Revoluție primăria a trecut-o în proprietatea sa, însă nu a avut fonduri pentru reparații. Eu măcar am făcut ceva, am schimbat acoperișul, ce a mai căzut pe sub strașini, am făcut mai multe pentru consolidare. Gardul eu l-am făcut că era dărăpânat, dar și pentru el mi-a trebuit aprobare și când l-am făcut că de ce l-am făcut? L-am făcut să nu stea în mijlocul satului în halul ăla”, mai explică Irod. Acesta spune că îi sunt puse bețe în roate ba de cei de la primărie, ba de cei de la Direcția pentru Cultură Sibiu.
„Nu pot să fac mai mult pentru că toată lumea îmi pune bețe în roate cu ce se poate face, ce nu se poate face. Dacă primesc aprobare o să refac fațada, o să respect arhitectura, nu o să schimb nimic. Dacă nu mi s-ar pune bețe în roate, eu aș avea posibiliatea să refac fațada și să arate așa cum trebuie în mijlocul satului. Banii pe care ar trebui să-i folosesc pentru renovare o să-i dau doar pe avize și aprobări”, a concluzionat fostul edil al Nocrich-ului. De partea cealaltă, istoricul Răzvan Pop, director al Direcției pentru Cultură Sibiu, spune că nici vorbă de pus bețe în roate, ci dimpotrivă, ei sunt dispuși să sprijine cu informații și consultanță reabilitarea corectă a unei astfel de clădiri. Fiind proprietate privată, Direcția mai multe nu poate face.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Razvan Pop , Piata Mare , Muzeul Național , Agricultură Sibiu , Aurel Irod , Brukenthal Nocrich , Ionel Vișa
Vizualizari: 7396
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Matei
Acum 2 ore
Emil
Acum 3 ore
John
Acum 3 ore
John
Acum 3 ore
Adina