X
afganistan (15)

Corespondenţă din Afganistan. Un cimitir cu morţi la suprafaţă

Pe lângă autostradă, din loc în loc, apar ieşind din pământ beţe în vârful cărora flutură cârpe sau pungi de plastic. Acolo e câte un cimitir. Cu graniţe vremelnice, pentru că în câteva săptămâni crengile dispar. Şi apar altele. Morţii sunt îngropaţi aproape de suprafaţă, de aici şi duhoarea care răzbate din loc în loc. “Nu te poţi apropia, e cumplit”, întăreşte impresia un soldat care ne însoţeşte într-o misiune de patrulare.
Patrularea înseamnă verificarea drumurilor, a podurilor şi un dialog cu oamenii din câte-un sat. Un fel de socializare la un pahar de ceai tare şi o farfurie de bomboane cu “malik-ul” locului şi oamenii lui. Drumul soldaţilor e deschis de o maşină care poate atenua suflul unei explozii, atunci când dă de-o mină îngropată. Cu un soi de plug cu roţi de cauciuc în faţă, maşina mătură tot. Testează terenul pentru restul maşinilor ce-o urmează. Din loc în loc, convoiul se opreşte, oamenii coboară şi verifică ce pare suspect. Un podeţ, o groapă proaspătă, o oaie moartă la marginea drumului, umflată de căldură. Orice ar putea ascunde o “petardă” ce-ar putea ucide jumătate din echipaj, într-o secundă.

GOPR0219

afganistan (7)
Castelul “Coca-Cola”
Prima oprire se face chiar lângă bază. La 30 de metri de o şcoală care a adăpostit acum câteva săptămâni vreo zece talibani. E distrusă în proporţie de 90%, dar încă se mai fac cursuri. Sunt copii care trec zi de zi, desculţi, peste sticlă spartă, sânge amestecat cu praf, pietre şi gloanţe. Învaţă pashtu, limba locului, ceva matematică, puţină caligrafie şi desen. Coranul îl învaţă la moschee. Cam la orice oprire apar copii care cer apă, “Pepsi”, deşi de ceva vreme armata americană a semnat un contract exclusiv cu “Coca Cola”, bomboane şi creioane ori pixuri. Petru uneltele de scris se dă cea mai aspră bătălie. Dacă prind un pix, aproape instantaneu încep să-şi scrie pe palmă te miri ce. Fetele îşi înmoaie creioanele în gură şi fac desene pe spatele palmei. La prima oprire, doar o fetiţă a avut curaj să se apropie. A primit o doză de Cola şi se joacă la doi paşi de miliitari. Face un soi de castel din bolovani, pornind de la baza formată din doză. Se uită rugător, poate mai primeşte ceva, iar apoi se îndepărtează, scobind din loc în loc cu degetul mare de la picior câte o piatră. Bolovanii sunt obiectele de joacă ai copiilor. De cele mai multe ori, cu ei aruncă după soldaţi, nemulţumiţi probabil că n-au primit destule dulciuri. Recent, o piatră aruncată de-un copil cu praştia l-a lovit pe un militar direct în gură…

afganistan (1) afganistan (14)

afganistan (5)
Câinii care postesc…
O luăm din nou din loc şi intrăm pe autostradă. “Construiesc numai cu mâna. Fac ciment în roabă, dar totuşi se face ceva. Sunt convins că într-un an, doi ne vor depăşi la numărul de kilometri”, ne spune “bodyguard-ul” de lângă noi. Se circulă haotic. Se depăşeşte pe lângă drum, se claxonează, se arată semne, se aprind faruri, se strigă. Trecem pe lângă un sat de “cuci” şi dintr-o dată se lasă linişte. “Cucii” sunt cei mai săraci afgani, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Sunt migratori, iar singurul lor avut e un cort făcut din pungi menajere. Şi zeci de copii. “Gândiţi-vă că am oprit odată lângă ei şi i-am dat jumătate de cârnat unui câine de-al lor. L-a mirosit şi a plecat. Nu ştia că se mănâncă”, povesteşte un soldat. Din loc în loc sunt ca la noi, până acum câţiva ani, vânzători ambulanţi de pâlnii şi canistre. Benzina şi motorina sunt scumpe şi se fac diverse trocuri.

afganistan (4) afganistan (2) afganistan (11)
Nimeni nu numără morţii
Ajungem la marginea unui sat şi aşteptăm permisiunea malik-ului, şeful satului, să intrăm. El hotărăşte cine intră, dacă se filmează şi ce. Într-un final, primim acceptul şi ajungem într-un soi de labirint pentru cobai. Sunt peste tot ziduri de chirpici, înalte de vreo 2-3 metri. Din loc în loc, e câte o intrare pe după care dai de alte ziduri.

De după colţurile ciudat de drepte apar zeci de copii care caută suc, dulciuri şi ceva de scris. Curtea şefului satului e spaţioasă şi are chiar şi un mic gazon ce pe vremuri o fi fost verde. Acum e ars, de-un galben perfect. Suntem înconjuraţi de stăpânii satului şi ne îmbie la un pahar de ceai şi bomboane. Din când în când mai apare câte unul şi se aşează pe gazonul mort. “Au murit zeci de oameni de-ai noştri când v-au atacat baza. De ce n-aţi făcut nimic petru ei?”, începe abrupt dialogul. “În bazarul de lângă bază vindeau oamenii noştri, acum i-aţi alungat. Din ce-o să mai trăim?”, continuă atacul. “Când ne veţi spune cine a atacat, câţi erau şi cum de-a fost posibil?”, curg mai departe întrebările.

Comandantul plutonului e cel care încearcă răspunsuri la întrebările localnicilor. “Armata afgană ne-a rugat să-i lăsăm să rezolve ei problema. Bazarul a fost închis pentru că printre oamenii de bună credinţă s-au infiltrat talibani”, încearcă nişte răspunsuri care par să-i calmeze. La îneputul lunii ianuarie, un grup de 10-12 talibani a atacat baza şi, după ce au fost respinşi, a luat mai mulţi ostatici într-o zonă de blocuri contruită de ruşi şi locuită acum de afgani. Alţii s-au refugiat în şcoala pe care o văzusem mai devreme. A fost devastată aproape complet. Numărul morţilor nu se va şti niciodată. “Noi ne putem apăra şi singuri, dar aveţi grijă de cei de lângă voi”, sună avertismentul malik-ului.

afganistan (13) afganistan (6)
Glumă afgană
Locotenentul Costin Andrei, cel care conduce discuţiile din partea românilor, îl întreabă pe malik câţi copii din sat merg la şcoală. “Vreo 14”, răspunde interpretul, după răspunsul mult mai amplu al şefului. “Vrem să aducem zilele următoare caiete, pixuri, poate şi haine şi încălţăminte pentru copii”, continuă locotenentul. Malikul primeşte informaţia sprijinit pe perne şi reacţionează brusc, rânjind până la urechi. “Atunci să ştiţi că avem peste 40 de şcolari”, şi râde, lovindu-l repetat pe cel de lângă el, până se porneşte şi acesta. Râd toţi ca de-un banc bun.

Se mai vorbeşte de-o posibilă pompă electrică pentru un puţ de apă şi lucrurile devin mai serioase. “Avem nevoie”, întăreşte malik-ul arătând tot în glumă spre gazonul ars.

Plecăm înconjuraţi de copiii care cer ceva în limba lor. E ciudat, pentru că atunci când primesc, o fac fără a schiţa vreun semn de fericire. Rămân cu faţa fixă, ca nişte jucători profesionişti de poker. După ce convoiul se pune în mişcare, scot pietre şi aruncă după noi. Aşa e tradiţia…

afganistan (8)

afganistan (3) afganistan (12)
Şcoala – dulap
După Landay Kalay, am ajuns după câteva zile şi în Da’i Kalay, un alt sat, ceva mai înstărit. Aici sunt şi câteva zone verzi, sunt şi copii încălţaţi, există şi o şcoală. Chiar nouă. Nu are mai mult de trei pe cinci metri şi aici învaţă aproximativ 30 de copii în două serii. Militarii de la Dragonii Transilvani împart rechizite, haine şi chiar o tablă. Nu există mese ori scaune. Poate în câteva luni… Prezentul înseamnă ziduri din chirpici şi pământ bătătorit pe jos. Copiii primesc darurile fără nicio emoţie şi cer în continuare “Pepsi” şi creioane. Există un singur profesor, care predă aceleaşi materii: pashtu, matematică, desen şi caligrafie. Arhi-suficient, ar spune cineva care ştie nivelul de cultură al oamenilor.

Lumea lui “nashoar”
Aici nu contează cine eşti, dacă ştii să scrii sau dacă ai un acoperiş deasura capului. Sărăcia este atât de mare, încât diferenţa dintre un individ şi altul o face cantitatea de “nashoar” pe care o are la el. “Nashoar” e un drog uşor care arată ca iarba rumegată şi scuipată de o vacă. De-un verde strident, e băgată în cutii mici şi purtată în cel mai sigur buzunar, la piept. Se linge un deget, se bagă în cutie, se ia puţină iarbă şi se spală cu ea pe dinţii din faţă. Ochii lucesc aproape instantaneu, apare şi zâmbetul tâmp şi oamenii devin brusc foarte relaxaţi. Undeva la 80% din populaţia masculină a Afganistanuluui foloseşte “nashoar” în fiecare zi. Culturile de mac, cânepă şi marijuana se întind pe sute de hectare. E motorul economic al unei ţări care trăieşte “high”. În realitate, nu există decât un mare cimitir cu morţi îngropaţi la suprafaţă. Unii încă mai merg.

IMG_3547 IMG_3558

 

 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

4 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Sibiu
  • Contact