ole taxi 942 ovidiu baltes (3)

Numai mamă să nu fii

Vocea lui Dio îmi gâdilă plăcut urechile. Unui dintre cei mai mari solişti de rock din toate timpurile, cu un timbru inconfundabil îmi provoacă trăiri şi sentimente de neegalat. Din păcate, ca mulți alți monştri sacri, s-a dus prea repede la ceruri.

Sunt trezit din pl[cuta reverie, de o bătrânică firavă care avea un geamantan aproape cât ea. Mă abordează strigând din toți rărunchii:

– Copileee! Meri şi în afara Sighiului, ori numa aci prin jurul cășii ?

– Merg cum să nu -îi răspund – da unde anume ?

-Apăi păn’ la București… Din fața mea o plecat ghezăşu’, bată-l pustia, da aşe-mi trăbă dacă nu m-am zorit oțâr.

Mă bucur ca un copil când primește o jucărie şi îi bag geamantanul în portbagaj, să nu se răzgândească băbuța. După puține negocieri, cădem de acord asupra prețului.

– No hi să merem ! -mă-nedemnă.

Îmi fac trei cruci şi pornim la drum. Nu intru bine pe autostradă,  că mă-ntreabă:

– În ce viteză eşti maică?

Rămân puțin blocat şi-i spun că în a patra.

– Bagă în cincea, n-auzi că-ți cere motoru’?

Îmi vine să râd, dar în acelaşi timp mă îngrijorez, că dacă o ține aşa până la București voi ceda nervos,  cu siguranță. O întreb cu ce treburi pe la București şi-mi spune că “mere la ficioru’ ” să-i ducă mâncare că cică-i în şomaj “ghetu de iel ” şi că tare grea îi viața la Capitală.

– Io i-am zîs: Stăi pe curu’ tău copile că tu nu ieşti de București  da’ nu m-o ascultat. Acum rabdă de foame şi de sete. Ba mai şi duhăneşte, călcale-ar să le calce de țîgări. Văz’ că şi dumneata pipi… No, nu-i bine.

O văd că foieşte o pungă de plastic vreo cinci minute şi simt că mi se “cariază” urechea dreaptă. Într-un final, scoate un fel de sandwich şi începe să molfăie. Cu gura plină, mă întreabă:

– Nu ți-i foame copiile?  Până să zic nu, îmi înfundă gura cu o chiftea.

– Ce faci doamnă ? De unde ai învățat metoda asta?

– No la’ că nu ți-o căst epoleții… io m-am gândit că ți-o fi foame copile! Un damf de usturoi îmi inundă maşina.

Instinctul supraviețuirii nu mă părăsește,  aşa că opresc în prima parcare şi deschid toate geamurile. Băbuța se simte şi îşi ia papornița şi o vâră în portbagaj.

– Deajaba copile îți spui io că nu-i bine să merem la drum nemâncați… no. Plecăm din nou, dar am sentimentul că această călătorie se va încheia curând. Nu fac cinci sute de metri şi băbuța strigă disperată:

– Închideee toate geamurile nu vezi ce curent îi!

Cu greu mă abțin să nu răbufnesc; dar îmi revin şi pe un ton foarte politicos  îi spun că o duc înapoi de unde am luat-o şi să îşi găsească alt fraier care să o transporte şi în acelaşi timp să o suporte.

– Nu mai scoț un cuvânt copile pân la Bucuresti, no…

– N-am zis asta, dar să fim înțeleşi: Eu fac regulile în maşină!

Băbuța se conformă şi preț de minute bune se auzea doar zgomotul motorului şi vocea lui Mercury în surdină. M-am mai calmat, dar pe undeva îmi părea rău că am certat-o pe firava bătrânică. La un moment dat, văd că se desface din centură şi cu o voce stinsă mă întrebă dacă pot opri într-o benzinărie, că i s-a făcut rău. După un kilometru,  trag în benzinărie. Sărmana bătrânică fuge ca din puşcă spre locul izbăvirii. După ce iese de-acolo, o văd trasă la față bombănind de zor:

– Când meri la drum cu maşina,  nu-i bine să-ți umpli stomacu’ că ui, pățeşti ca mine.

Era inutil să-i mai aduc aminte de faza cu chifteaua. Apoi începu să-mi povestească de băiatul său care a plecat din Sibiu după ce a schimbat vreo cinci servicii.

– Era bun copile, unde-l puneai numa’ că nu se putea trezi dimineața.

După multe discuții despre “ficioru'” ei, mi-am dat seama că progeniturii nu-i prea plăcea munca, fiind întreținut de săraca bătrânică. Încet, încet ne apropiem de capitală iar băbuța îmi întinde un soi de telefon mobil şi-mi zice să formez numărul lui Florin că ea nu prea vede bine..

– Florinele! Io-s mamă-ta! Unde? La Obor? No bine venim acolo.

În traficul ăsta infernal, fac cam o jumătate de oră…

– Uite-l pe ficioru’! -strigă entuziasmată băbuța.

– Opresc la bordură,  de unde apăru o namilă de om care o abordă direct:

– Ai ajuns? Văd că numa’ cu taxiu’ îți mai suferă. Puteai să vi cu alt tren. Bere ai luat? Nu trebuia să o iei din Sibiu, că acuma-i caldă şi lada nu mere că mi-o tăiat porcii ăştia curentu’. Văd că bani de taxi ai, da mie îmi dai numa’ cu țârâita.

Mă duc la portbagaj să-i dau jos valiza. Vlăjganul se uită la mine și nu schițează vreun gest că m-ar ajuta. Îi dau valiza băbuței şi-mi iau la revedere cu tristul sentiment că este victima propriului ei fiu. O undă de tristețe îmi inundă sufletul, privind galeş spre bătrâna cu mersul împleticit, împovărată de ani si cu dragoste nespusă pentru cel căruia i-a dat viață. Numai mamă să nu fii!

Comments

comments

4 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact