Joi,
28.03.2024
Partial Noros
Acum
17°C

Interviu Sorin Șerbu: Sub Piața Mare trebuia să fie o parcare subterană cu două niveluri

Interviu Sorin Șerbu: Sub Piața Mare trebuia să fie o parcare subterană cu două niveluri

Primul primar ales al Sibiului după 1989, Sorin Șerbu, susține că planurile făcute la sfârșitul anilor 80 pentru dezvoltarea municipiului Sibiu cuprindeau o parcare subterană chiar sub Piața Mare, o șosea suspendată care făcea legătura între bulevardele Victoriei și Mihai Viteazu și o parcare peste râul Cibin, pe toată lungimea pieței agro-alimentare.

Reporter: Cum arată Sibiul acum, din punctul dvs. de vedere al fostului primar al Sibiului? Sorin Șerbu: Cine nu vrea să vadă, înseamnă că-i trebuie un baston alb. În principiu, în fiecare an, lună și zi se aduc îmbunătățiri orașului nostru, deci nu poți spune că se stă pe loc. Dacă vrei, de la asfaltare străzi, până la modernizare fațade, anvelopare, reparații și așa mai departe.

Rep.: Se putea face mai mult?

S. Ș.: Depinde de portofelul beneficiarului, al proprietarului. Investitorii și-au cam făcut datoria, dar proprietarii clădirilor existente, având în vedere că sunt săraci, adică portofelul e cam mic... Dacă n-ai bani, nu poți repara o fațadă. Vă dau exemple: clădirea din Piața Cibin, una deosebită, clădirea de lângă prefectură și așa mai departe.

Rep.: Vorbeam de lucrările care se află în administrarea primăriei. Acolo sunt procese…

S. Ș.: De exemplu, eu, cât am stat în primărie, pot spune că am rezolvat următoarele mari lucrări: a fost aducțiune de apă de la Sadu. În 1993 a fost secetă de se vedea fundul lacului de la Gura Râului… Mai mult, Baia Populară Neptun era catastrofală. Dacă-ți amintești, era o țeavă de cupru de jur-împrejur. Și pe aia au furat-o! Deci era paragină. Am avut noroc cu domnul arhitect Moraru care, a făcut proiectul de renovare al Băii Neptun. Dar cele mai mari probleme au fost pe panta Morilor și panta Turnișorului, erau calupuri vălurite. S-a făcut infrastructură rețele subterane, apă gaz, energie electrică și ambele pante și bineînțeles apoi asfaltarea lor. Apoi pot spune că chiar dacă la putere era FSN-ul, sovieticii, eu, din Convenție, am început construcția scheletului primăriei noi. Era în locul de Ramada, și a ajuns nu știu cum să se facă hotel.

Rep.: Nu era ideea atunci să se facă primărie în Piața Mare?

S. Ș.: Nu. Acolo nu puteam scoate CEC-ul afară. Era CEC-ul foarte bine încastrat în clădirea aia. Dar voiam să fac căsătoriile la Muzeul de Istorie, dar să rămână muzeu, dar doar o încăpere în care să se facă aceste căsătorii. Cei de la Muzeul de Istorie, unde a fost vechea primărie, nu au fost de acord și ne-am apucat de noua structură.

dsc_9110

Rep.: Cum trebuia să arate acea clădire, pentru că bănuiesc că nu trebuie să arate a hotel, așa cum este acum?

S. Ș.: Așa, în principiu, un colț rotund, iar pe celălalt colț un balcon care să prindă toată intersecția, toată piațeta de acolo, pentru că nu era atunci sens giratoriu. Se spune că primăria trebuie să aibă un balcon de unde să se adresezi.

Rep.: Era moda balcoanelor atunci.

S. Ș.: Da, trebuia să te adresezi publicului. Ori dacă e grevă, ori dacă nu e grevă. Era o piață a universității. (râde) Sub sovietici, am făcut scheletul Primăriei. Îți dai seama?

Rep.: Dacă suntem aici, cum vi se pare proiectul propus de a se face acolo o zonă pietonală și de a muta traficul în subteran?

S. Ș.: Era prevăzut de atunci. Era gândit de arhitectul șef. Eu am lucrat vreo 29 de ani la Institutul Județean de Proiectări și era prevăzut următoarele lucruri să se realizeze: Piața Mare: două niveluri sub piață trebuia să fie parcări, iar apoi reamenajată piața. Doi: pod peste Cibin, cât ține toată Piața Cibin, ca să rezolvăm parcările. Era prevăzut noul teatru, unde e acum teren viran. Era prevăzut cu pasarelă. Mai era prevăzută o șosea suspendată, care trebuia să unească Mihai Viteazu de Victoriei, peste parc, pe lângă stadion și așa mai departe.

Rep.: Vise, la ce buget avea Sibiul atunci.

S. Ș.: Cum să-ți spun eu, sub sovietici, am făcut scheletul Primăriei. Îți dai seama? Noi stăteam în chirie acolo unde e și acum vechea primărie, că era a Finanțelor. Apoi a fost revendicată și a luat-o primăria.

Rep.: Cum vedeți transformarea Sibiului, pentru că pentru mulți există cumva senzația că se stagnează și se fac doar cârpeli.

S. Ș.: Terenul în Sibiu este foarte valoros. A rămas teren de construit în municipiu foarte puțin. De aceea au apărut sateliții Șelimbăr, Rășinari, Cisnădie… Normal, spre deosebire de alte orașe, noi avem mare noroc cu Parcul Subarini și Pădurea Dumbrava care ne dau oxigen. Dacă le bagi ca petece de zone verzi sunt deosebit de importante pentru oraș.

Rep.: Am văzut că au apărut interese tot mai mari pentru Pădurea Dumbrava, de exemplu.

S. Ș.: Eu o prostie. Și acolo și unde s-a demolat fosta fabrică de covoare… E o mare prostie, dar nu e treaba mea. Eu nu sunt arhitect, eu sunt inginer constructor.

Rep.: Nu mai unde să construiești decât în sus.

S. Ș.: Toți cei care vor să se dezvolte, se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală.

Rep.: A avut dreptate Iohannis atunci când le-a spus unor sibieni care locuiau la casă, că singura lor speranță e să se mute, dacă nu vor un bloc lângă?

S. Ș.: E valabilă pe tot globul, nu numai la noi. Uită-te în orice țară și vei vedea că chiar și vechile blocuri se demolează. P-4 e mic. Traiul la casă e gata. Ajungem la parter plus 20 de etaje. Nu ai ce face, terenul e foarte valoros. Până când oamenii nu vor deschide procese pe contencios și să ceară și daune, până atunci nu se vor trezi cei de la urbanism

Rep.: E o mare problemă Urbanismul pentru Sibiu? Toată lumea e nemulțumită.

S. Ș.: În toate orașele din România există un val al incompetenței. Să nu se supere nimeni pe mine, dar toți arhitecții șefi sunt depășiți. În ce sens: dacă ai armată slabă în spate și volum mare de lucru, nu ai ce să faci. Atunci, efectiv ai scăpări și probleme. Legea spune clar: în 10 zile spui că nu e complet proiectul. Îl completezi. Până în 30 de zile, eliberezi autorizația. Deci până în 30 de zile poate fi o oră, o zi, zece, dar nu trei sau șase luni. Până când oamenii nu vor deschide procese pe contencios și să ceară și daune, până atunci nu se vor trezi cei de la urbanism. Dar nu numai în Sibiu, peste tot. Toată țara. Sunt salarii mici, nu se duc în primărie. Eu când am ajuns în Primărie, am adus de la proiectări cel puțin 10 proiectanți care știau să citească un proiect. E foarte important. Dacă n-ai lucrat la planșetă e foarte greu să vii la primărie să ai altă specialități în rucsac și să nu știi să citești un proiect. E un efect de pâlnie și totul ajunge la un singur om. Și efectiv nu va face față. Să n-ai o oră de proiectare, o oră de șantier și să ajungi la Serviciul de Urbanism? Ca și când te-aș pune pe tine acum să pilotezi un elicopter. În vest te ia de la grădiniță ce ți-s părinți, cum arăți…

Rep.: V-ați săturat de politică?

S. Ș.: E foarte murdară. Extraordinar de murdară.

Rep.: Nu s-a mai curățit?

S. Ș.: Nu. Până când nu intră în primărie și peste tot în administrația centrală sau locală, până nu intră oameni înstăriți, până când se intră în politică să faci rost de bani, până când se aplică stilul să-l dau exemplu pe Stolojan, care i-a dat mandatul lui Băsescu… A fost prima greșeală a lui Stolojan și a liberalilor. Măi frate, în politică, ca peste tot, dacă omul care intră nu pune suflet, nu joacă corect, nu are un cheag financiar în spate, nu are o școală… În Vest, ca să candidezi la o funcție de primar, prefect, faci o școală înainte. Și nu te duci să candidezi și n-ai un metru înălțime, că nu te vezi de după coroane.

Rep.: Cred că alta e problema. Și acolo poți candida, dar nu te alege nimeni. Aici te aleg și dacă ești în închisoare.

S. Ș.: Dar n-ai voie să candidezi! În 1992, am avut 13 contracandidați. Eram în Partidul Alianței Civice a lui Manolescu. A venit Emil Hurezeanu, Manolescu și era și ambasadorul SUA la București. Eu eram șef al Institutului de proiectări al județului. Au venit: ”sculați-vă în picioare”. N-am înțeles de ce. Să-mi vadă înălțimea.

Rep.: Cine, ambasadorul?

S. Ș.: Da. După aia a spus că fotografia de pe afiș trebuie să fie la un birou.

Rep.: Ce treabă avea ambasadorul SUA cu un candidat la Primăria Sibiu?

S. Ș.: Nu știu, poate se cerea un punct de vedere, o părere. Nu cred că avea nimic ambasadorul cu mine. Emil Hurezeanu avea mama în Sibiu și a venit să vadă cine candidează. PNȚ-ul de exemplu a fost contra mea să candidez, că de ce nu candidează unul de la ei. Toate orașele mari erau atunci cu primari de la PAC, Timișoara, Brașovul, Constanța… Și m-a întrebat ambasadorul dacă sunt căsătorit, dacă am copil, dacă n-am divorțat. Și de activitate. Și i-am spus 29 de ani de planșetă. Ca student, am fost pe șantier de la necalificat la schimbul de noapte. După aia m-a întrebat unde locuiesc. O altă chestie… ”Ce vă interesează dacă stau la casă sau la bloc”. Zice: ”nu se poate. Reprezinți un oraș, dacă-ți vine cineva în vizită, nu-l poți duce la etajul șase”. O gândire… În vest te ia de la grădiniță ce ți-s părinți, cum arăți… ai furat, te-ai certat cu părinții…

Rep.: Poate a fost efectul anilor de comunism unde oamenii n-au mai fost aleși, ci numiți de cineva.

S. Ș.: Poate. Dar să știi că nici atunci nu se numea oricine. La funcțiile ăstea publice, după revoluție, dacă eu eram cântăreț de muzică populară și la comunitate îi plăcea cum cânt, măi frate, mă alegeau primar. Dacă nu aveam în spatele meu o echipă în administrație… Eu când am ajuns în primărie nu aveam nici un director, nici un departament, nu se mișca nimic, totul pâlnie. La ușă, zeci de oameni. Șoferii aveau angajați ca și casieri propriile neveste. Și ăstea nu dădeau bilete

dsc_9139

Rep.: Câte greve ați avut?

S. Ș.: Trei, cred. Prima a fost după o hotărâre de guvern care zicea că autobuzele care ies din localitate și nu au profit nu mai funcționează. Mi-au venit toți poplăcenii în fața primăriei. Nu aveam telefoane mobile, nu aveam calculatoare, nu aveam gardieni. Mă sună portarul: ”Haideți că-i groasă”. Ajung acolo, vreo 30 de oameni, câți intrau într-un autobuz și toți vorbeau. ”Stați măi fraților, haideți patru, cinci în birou și discutăm”. Au venit și le-am arătat hotărârea de guvern. Care era problema? Șoferii aveau angajați ca și casieri propriile neveste. Și ăstea nu dădeau bilete. Și atunci nu era rentabilă cursa. Le-am arătat hotărârea. A doua grevă: să schimbăm conducerea de la Tursib, pentru că le dăduse afară nevestele șoferilor. În frunte cu Rascarache, care e acum nu știu cine la Registrul Auto. A zis, ”domnul primar, noi vrem să vă schimbăm”. Au mai fost vreo două greve, dar nu mai rețin subiectul.

Rep.: Erau și avantaje…

S. Ș.: Aveam o Dacie. Am ajuns cu ea într-o vizită la Ingolstadt.

Rep.: Cu ea v-ați dus?

S. Ș.: Da, măi. Cu ce altceva? Numai poliția avea o altă mașină, aveau un Renault Chamade. Atât. Una singură. Ajung acolo și vin sașii care au plecat din Sibiu: ”De unde sunteți?” Din Sibiu, le zic. ”Dar cine sunteți?” ”Primarul!” Mai că nu mă întrebau dacă mașina am făcut-o singur sau m-a ajutat cineva. Ca să cumpăr și eu un Chamade, noi, singura primărie care și-a început un sediu, a trebuit să trec o hotărâre prin Consiliul Local, să-i pregătesc pe consilieri să-mi aprobe marca mașinii și dacă e nouă. Eu cum procedam: îi plimbau dintr-o sală în alta și se așezau. Dacă-i întrebam iute tu din ce partid ești, nu știau să-mi zică… Dar toți erau cu studii superioare, arhitecți – Fabinni, avocați – Vulcan, profesori universitari și așa mai departe. Singura, doamna Drăguțoiu care a furat ștampila de la ecologiști și s-a pus prima pe o listă, a pus ștampila și a trimis lista la București. În sfârșit… Mă înscriam la cuvânt și prezentam toate proiectele cu avantaje și dezavantaje la fiecare. La mine, ședința dura o oră. Ca la Nicu Ceaușescu. Aveam 40 de audiențe pe zi. Iohannis n-a avut niciuna în patru mandate

Rep.: Ați prevăzut succesul lui Ioahnnis?

S. Ș.: Eu când am intrat în primărie, Spătar, fostul primar, a venit și m-a felicitat. Eu, când am plecat și a intrat Condurat, m-am dus și l-am felicitat. Când a intrat Iohannis l-am pupat și l-am felicitat. E ceva normal, omenesc, devii primarul unui oraș. Niciunul care a venit după mine nu a avut așa divergențe cu gândirea oamenilor, toată lumea doar cerea. Au ajuns oameni să-și vândă apartamentele și să ceară locuință socială, îți dai seama? Aveam 40 de audiențe pe zi. Iohannis n-a avut niciuna în patru mandate.

Rep.: Cât ați îmbătrânit în perioada asta?

S. Ș.: Nu puteam să merg pe jos. Altă prostie. Mă opreau oamenii cu problemele lor. Făceam trei ore până la primărie. Ajungeam seara acasă și nici mâncare nu-mi puneam. Eram ca venit de la nuntă, obosit. Trebuie să te cobori la nivelul fiecăruia să vezi dacă nu se umblă cu șmecherii. Dacă gustai puțin, te luau la întrebări: ”e adevărat că voi la Sibiu aveți și rege și împărat?”

serbu

Rep.: V-ați ferit de plicuri?

S. Ș.: Înfrățirea orașelor se stabilea la Consiliul Europei. Eu am înfrățit Sibiul cu Missouri, cu Rennes și Klagenfurt din Austria. Aveam un salariu de 70 de mărci, iar primarii de acolo, când se făcea o deplasare se dădea un plic conducătoarei de protocol. Primarii pe undeva încercau să ne spună din experiența lor: nu iei niciodată un plic în mână. Îl treci la registratură sau la secretariat, la dineuri, săruți paharul, nu bei. Niște chestii foarte logice, foarte reale. Dacă gustai puțin, te luau la întrebări: ”e adevărat că voi la Sibiu aveți și rege și împărat?” Și se săpa sub tine. Niciodată…

Rep.: Care e cel mai drag loc al dumneavoastră din Sibiu?

S. Ș.: Sincer să fiu, stadionul. Pentru că eu am proiectat tot ce a fost sport, Bazinul Olimpia, stadionul…

Rep.: N-ați mai prins Sala Transilvania?

S. Ș.: Nu am lucrat eu concret la proiect, dar la stadion am fost și șef de proiect și am coordonat absolut totul.

Rep.: Și nu e trist ca după 30 de ani, nivelul infrastructurii sportive în acest oraș să fie aceeași? Ce s-a construit atunci, atât rămas.

S. Ș.: Eu nu am nimic nici cu Iohannis și nici cu doamna primar, dar Sibiul este un oraș greu de condus. Există și a rămas încă multe mentalități învechite. Toată lumea cere, nimeni nu dă nimic, dacă s-ar putea, doar strada lui să fie asfaltată, dacă se poate numai el să aibă piscină și filigorie în curte, dacă s-ar putea coșurile de gunoi să fie puse în alt oraș, nu lângă el, mă refere la ce spun acum cei dintre blocuri. Este foarte greu. De asta, tot timpul spuneam că funcția de primar trebuie să aparțină unui om tehnic și să fie bărbat.

Rep.: Nu e o afirmație misogină?

S. Ș.: Nu, nu sunt. Îți spun ceva, sunt mari, mari probleme și trebuie să te cobori la nivelul fiecăruia. Nu-i poți spune omului ”ieși afară!”. N-ai voie. Eu zic că până se pun lucrurile la punct ca-n vest îți trebuie un om tehnic.

Rep.: Cât mai avem până vom fi și noi ca-n vest?

S. Ș.: Eu zic că mai avem încă vreo 20 de ani, vorba lui Brucan. Deci, copilul tău. Copilul tău când va pune o ștampilă pe cineva, el va știi de ce a pus-o. De ce? Pentru că stat cu tine la masă, a stat cu bunicul la masă și fiecare a copiat și a preluat un șablon de la voi, de la două generații. Înainte de unde să iei un șablon? De la cozile la ulei? Când copilul tău va pune ștampila sau va candida, va știi ce să aleagă. Și va fi bine.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

7 comentarii

sibian100%

Acum 7 ani

Aberatii,toti cei care au pierdut ciolanul spun cate ar fi facut ei in continuare.S-a umplut de bani,din cate stiu a acaparat Centrul de Calcul de pe Somesului ,fiind o fire aroganta si dispretuitoare.Daca este asa capabil ,sa mai candideze inca o data.
Raspunde

un sibian

Acum 7 ani

un incompetent!!! si hot pe deasupra!!!
Raspunde

Micul Muci

Acum 7 ani

Citesti cu atentie interviul si-ti vine s-o iei pe cimpii si ogoare la gindul ca agramatul a fost Director.Primar,Consilier Judetean,Director etc.Tipu' voia sa faca''Așa, în principiu, un colț rotund, iar pe celălalt colț un balcon care să prindă toată intersecția, toată piațeta de acolo, pentru că nu era atunci sens giratoriu. Se spune că primăria trebuie să aibă un balcon de unde să se adresezi.'' Ca Primar avea tehnica personala:''Eu cum procedam: îi plimbau dintr-o sală în alta și se așezau. Dacă-i întrebam iute tu din ce partid ești, nu știau să-mi zică… Dar toți erau cu studii superioare, arhitecți – Fabinni, avocați – Vulcan, profesori universitari și așa mai departe'' Niste imbecili,nu-i asa Sorinele?''Sub sovietici, am făcut scheletul Primăriei. Îți dai seama?'' Da' cind trimiteau ''sovieticii'' banii de la Bucale pentru schelet erau buni?Hai sictir!
Raspunde

...

Acum 7 ani

Familia Șerbu, o familie de ingineri constructori! Amândoi au lucrat la CJ. Constructori fiind, au construit mai mult pt. ei? Câte case aveți, dle Șerbu? Și de ce nu v-ați încheiat mandatul de primar?
Raspunde

sibyanul

Acum 7 ani

20 de ani pana ajungem ca cei din... vestul salbatic! Se pare ca nu ati iesit din Europa de est, tov. Serbu! Nici 100 de ani nu ajung sa avem conditiile de trai, infrastructura si MENTALITATEA VESTULUI. ADIO!
Raspunde

Costel

Acum 7 ani

Chiar daca e prost, agramat, hot, etc, cateva lucruri a punctat bine. Nu e usor sa acorzi audiente. Numai cine nu a condus pe nimeni nu poate aprecia acest lucru; da, e foarte greu sa te cobori la nivelul fiecaruia care are impresia ca doar el are dreptate.
Raspunde

Camarad

Acum 7 ani

Din cate-mi aduc aminte, omul s-a dedat la bomboane de pom, incurcand cadourile... Dl. Bratu ar fi trebuit sa stie cum a fost cu cheful facut de Craciun ce i-a adus laudatului de fata sutul in fund din fotoliul de primar !
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus