Suntem obișnuiți să neglijăm multe evenimente din trecut, mai ales dacă ne-au fost nefavorabile. Și aceasta contribuie la imaginea generală pe care ne-o facem despre prezent și, cu atât mai rău, despre viitor ! Iată una dintre capcanele în care putem cădea – tactici și strategii bazate pe incompleta imagine sau structură a determinantelor...
De aici și greșelile de apreciere, falsele supoziții asupra realității și premiselor – de exemplu în viața socială-comunitară: de câte ori, în România, am constatat că am apreciat incorect resursele umane disponibile? De câte ori, după 1990, ne-am bazat politicile de dezvoltare a localităților, a zonei rurale, pe resurse social-economice în fond inexistente?
Vedem în ultimii ani că aceste fenomene sunt extrem de periculoase pentru comunitățile în sine, dar și pentru întreaga țară ! Toate proiectele bazate pe forța de muncă tânără ( generațiile aflate între 18 și 28 de ani) au eșuat sau au atins cote decepționante, pentru că majoritatea acestor generații sunt lipsă la apel (au plecat peste hotarele țării...) sau sunt insuficient pregătite profesional să preia asemenea sarcini!
Ca să înțelegem ce „urme” neglijează constant politicienii, economiștii, o bună parte dintre experți, și nu numai de la noi, să evaluăm câteva fenomene din secolul trecut, care au „lăsat urme” în corpusul demografic european:
- Sacrificiile – deși par apanajul Europei estice, aproape tot secolul XX este plin de sacrificii pentru populațiile întregului continent. Unele au rezultat din mizeriile istoriei (ocupații brutale din timpul celor două războaie mondiale / carnagii cu sute de mii de victime / bejenii, adică mișcări de populație, definitive în cazul schimburilor dirijate sau epurărilor etnice). Altele au fost impuse subiminal – prin război ideologic (astăzi informatic), prin auto-cenzură...
Toate acestea au dus pe bună-dreptate la acele „generații de sacrificiu” de care sunt pline mărturiile tuturor generațiilor europene. Dar atenție – generațiile de sacrificiu nasc odrasle de sacrificiu! Adică generații întregi de copii cu probleme de sănătate, de inserție socială, de educație, chiar cu probleme etice, în fața atâtor dezechilibre sociale și culturale...
De unde rezultă generațiile de „părinți-problemă”, în sensul că, fiind marcați de sacrificiile familiilor lor, ajung fie să nu mai dea atenție culturii creștine care să le asigure echilibrul spiritual necesar, fie nu-și mai educă suficient proprii copii!
Toate aceste situații, într-o formă sau alta, sunt de găsit în problematica sociologiei de pe ambele maluri ale Atlanticului, cu patologie ușor diferită de cea rezultată din teroarea comunistă aplicată în Est, dar cu rezultate proaste pentru realitatea socială prezentă în toată Europa de astăzi !
- Defazajul – ca să ne referim mai specific la situația românească, avem aici un amestec foarte grav de „orientalism” – în sensul urmărilor ocupației asiatice (rusești), care au dus la incompleta maturizare istorică a populației, după 1945 / și „trădarea occidentală”, care, tot după 1945, ne-a potcovit cu cedarea în fața expansiunii comunismului, cu stângismul influențat tot de propaganda plătită de Moscova, apoi cu anti-creștinismul rezultat din consumismul stupid-ateist, până la „corectitudinea politică” din ultimele decenii, care este de fapt un bumerang de cultură neo-marxistă...
Iată că, departe de a evolua pozitiv, la adăpostul oferit după al doilea război mondial de „cortina de fier” est-europeană, occidentul s-a trezit într-o periculoasă inadecvare la cerințele istoriei accelerate, ceea ce și permite, pe arena internațională, ca să se ridice noi capete, amețite de tăria puterii virtuale...
După cum în România avem o inadecvare și de alt gen – cohorte de conducători, mai bine spus de mafioți, care, înainte și după 1990 au mimat o „clasă politică”, mai bine spus o pătură de paraziți, lipsită de etică, de patriotism și de profesionalism (vedeți și goana după titluri academice, materializate în doctorate de tot râsul...).
Necazul nostru aici, la porțile infernului asiatic, este deci dublu – nu avem resurse umane pentru o conducere înțeleaptă, iar sprijinul logistic din Vest este în situația următoare: la conducerea Europei unite, dar și peste ocean, a ajuns la putere „generația flower-power”... Tocmai acea generație apărută datorită urmărilor „somatizate” în corpul social occidental tot din sacrificii istorice, dar și ideologice.
Lupta în războiul ideologic a transformat lent, dar sigur, mulțimile de tineri apuseni în „idioți utili” pentru manipulările stângii internaționaliste ! Aceștia au devenit, după 1980, marii actori politici, culturali, universitari, în toată „lumea bună”, și au clocit corectitudinea politică...
E bine să fim optimiști – dar cu cine?
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: opinie , Turnul Sfatului , Uniunii Arhitecţilor , Politică Externă , Dorin Boilă , Helmut Stürmer , Pentru Sibiu
Vizualizari: 2472
Ultimele comentarii
Acum 4 ore
MB
Acum 4 ore
Claudiu
Acum 4 ore
Liberal autentic
Acum 4 ore
Neli Oproiu
Acum 4 ore
Bobo