Ce facem cu România?

Gavril Dejeu

Era de aşteptat. Chiar mai înainte de instalarea la guvernare a tehnocraţilor, le-am prezis zile negre cu partidele, în special cu actualul parlament. Aceasta pentru că gândeau, gândesc diferit. Întâmpinăm acum un moment de cumpănă. După mai bine de două decenii, s-ar cuveni însfârşit, să ne gândim la noi, la situaţia noastră, prin prizma situaţiei ţării. Cu alte cuvinte, un raţionament extrem de simplu: nu putem avea o viaţă bună într-o ţară rea. Nu poţi avea o viaţă îmbelşugată într-o ţară săracă. Cum tot atât de simplu, totul depinde de noi, nu de alianţe, nu de străini.

Sunt raţionamente simple, la îndemâna oricui. Cu toate acestea, de mai bine de două decenii nu le băgăm în seamă, pe un raţionament păcătos, devastator şi anume, să consumăm tot ce avem fără să punem nimic în loc. Este meteahna mentalitară a traiului fără muncă, a risipitorului, a leneşului, a hoţului, a speculantului. Pe această mentalitate ne trezim fără industrie, cu peste 30% din teritoriul ţării intrat pe mâini străine, cu multe alte resursele economice de bază înstrăinate. Fiindcă am intrat în clubul european, pretindem să trăim la nivelul lor fără să reflectăm la punctele de pornire, total diferite. Pentru a face faţă cât de cât, vindem tot ce avem pe noi, iar când nu mai avem ce vinde, ne vindem pe noi.         Câteva exemple. Am luat 4 miliarde de Euro pe BCR sub cuvânt câ vor fi investiţi în economie. Nici un leu. I-am dat lui Patriciu pe prietenie, Petromidia, o perlă a industriei petroliere, pe nimic (50 milioane de dolari, nici aceştia plătiţi) ajunsă apoi pe miliarde de Euro la KazMunayGaz. Ne-am dat Petrom-ul  şi atâtea altele. Nu mai avem ce da, ne dăm pe noi. Milioane de români, floarea creativităţii româneşti plecaţi pe alte meleaguri. Spre exemplu, 14.000 de medici. Ne vindem braţele şi munca la străini, în ţară ca şi înafară, în stil pur colonialist.

Acum, că suntem în prag de noi alegeri, acelaşi populism deşănţat. Plusăm iresponsabil, fără noimă, pe cheltuieli, fără nicio acoperire. Dacă în acest an tehnocraţii au intenţionat realizarea unui echilibru cât de cât fezabil între consum şi investiţii, populismul electoral riscă să dea totul peste cap. Chestiunea este şi de data aceasta de o simplitate debordantă: nu poţi îmbunătăţi salariile dacă n-ai surse de venit. Nu taxele, nu impozitele, nu împrumuturile trebuie să fie sursa principală, ci economia. Nu suntem o ţară lipsită de resurse, de posibilităţi. Decât că, în loc să le punem în valoare prin muncă, prin efort, le dăm pe mâna altora şi noi cerşim. În acest mod nu vom reuşi niciodată să ne ridicăm salariile, nivelul de trai.

Dragnea, Tăriceanu şi ceilalţi care-i urmează ştiu bine aceste lucruri. Ştiu că dacă se urmează aceleaşi scenarii populiste, nu vom ajunge niciodată la performanţe economice, singurele garanţii ale îmbunătăţirii standardului de trai. Doar că singurul lucru care-i interesează este puterea, guvernarea, cu care să-şi acopere interesele, scop pentru care sunt dispuşi la orice. Sub influenţa lor, actualul parlament va aproba probabil propunerile privind majorarea salariilor, după ce au anulat o seamă de taxe, surse ale bugetului.

Aspiraţiile spre o mai bună salarizare sunt normale şi justificate când există resurse bugetare. Probabil se vor lua bani de la investiţii. Va fi bine? Beneficiarii vor fi mulţumiţi? Dar mâine de unde? Ce fel de gândire, ce fel de judecată este aceasta? Cui îi profită? Ce fel de Românie vrem? Una a cărei economie şi profit să le gestioneze alţii iar noi să trăim din întinsul mâinii? Una a cărei teritoriu să-l vindem iar noi să cerşim pe meleaguri străine?

Din nefericire aceasta a fost orientarea politică românească mai bine de două decenii. Nu e cazul să punem punct unei atât de nefaste involuţii, să schimbăm macazul, chiar dacă cu costuri şi eforturi? Cine e de bună credinţă va observa că „tehnocraţii” au încercat, încearcă să redirecţioneze politica românească pe un făgaş bun: să refacă economia, garanţia viitorului. Preconizata lege unică a salarizării ar elimina inechităţile din modul în care se drămuieşte bugetul pe consum. S-a aprins o luminiţă la capătul tunelului. S-o suflăm, s-o stingem? Da!

Acesta este mesajul pe care populiştii îl adresează românilor. Acum, mai mult decât oricând, românii trebuie să se pronunţe responsabil. Stoparea acestui început ne poate arunca pentru nu se ştie câtă vreme (cel puţin 4 ani) în trecut, cu consecinţe grave pentru viitor. Răspunderea nu va fi numai a populiştilor ci şi a celor care îi vor vota.

Comments

comments

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    e-manuela

    Buna! Nenea, aveți perfecta dreptate. Da’ “noi” n-am avut nici-o
    “contribuție” la acest dezmăț?….Sigur, “fuga de la locul faptei” e
    sport național, pentru ca mai apoi sa “chibițăm” de dupa palan….

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    ion ion

    din aceasta orientare politica ati facut parte ca ministru de interne.pacat de munca unor generatii pe care ati facuto praf si o faceti si acum.CEAUSESCU a lasat tara la cheie DLE DEJEU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Opinii
  • Contact