Prof. univ. dr. Ilie Rotariu este unul dintre cei mai avizați specialiști în turism din România. Predă la Facultatea de Științe Economice din cadrul ULBS, a coordonat mai multe studii privind turismul în Sibiu și în țară, a scris numeroase cărți pe această temă și face parte din organizații internaționale cu un cuvânt de spus în acest domeniu.
Reporter: Dumneavoastră aveți o experiență de decenii în turism, cunoașteți bine atât latura practică, dar mai ales pe cea teoretică. Cum era văzut potențialul turistic al Sibiului acum vreo 25 de ani și cât s-a împlinit până astăzi?
I.R.: Acum 25 de ani nici nu discutam de un potențial turistic, nici al României și nici al Sibiului. Poate doar cei care nu știau despre ce e vorba. După Revoluție nu știam nici unde va fi România. La vremea respectivă toată lumea zicea: Sunt mulți jurnaliști! Sunt mulți străini! Noi, care eram în turism, știam că, de fapt, fluxurile și contractele s-au încheiat și îți trebuie decenii până să le poți relua. Pe lângă toate acestea mai trebuia făcută și o operațiune majoră, privatizarea. Care a luat vreo 15 ani, fără să mai spun că am dărâmat foarte mult din ceea ce a însemnat turismul, atât ca bază materială cât și ca circulație. În plus, tot acum 25 de ani s-a schimbat tot sistemul de învățământ și de pregătire în turism. Aveam un sistem foarte bine pus la punct, adus în anii ‘68-‘70. Sistemul acesta pregătea tot ce ne trebuia, de la ospătari, până la recepționeri, șefi de unitate, bucătari, șefi de sală, administratori de hotel. Era o școală postliceală puternică. S-a privatizat și nu s-a pus nimic în loc. În Sibiu, la ora actuală, practic nu mai ai unde pregăti un bucătar, un ospătar, decât cum spuneam eu pe vremuri, iei o diplomă de la Casa de Cultură și o pui în ramă să-i arăți bărbatului că știi să gătești.
Rep.: D-asta se mănâncă așa cum se mănâncă la restaurantele din centru?
I.R.: Cercetările pe care le-am făcut cu studenții în ultimii cinci, șase ani, ne-au dus la o concluzie tristă. Cam 80% din ce se vinde în restaurantele de la noi e din Metro. Au rămas câțiva bucătari de care toată lumea trage în cele câteva unități bune, sau care lucrează pe catering. Restul e Metro. D-asta am și insistat, noi ca și universitate și eu personal, să avem Regiunea Gastronomică. În program este inclusă partea aceasta de educație.
Rep.: Cam care ar fi potențialul sau limitele turistice ale Sibiului de astăzi? Vă întreb asta pentru că anul acesta a fost unul foarte favorabil, cu recomandare Lonely Planet, cu o creștere economică, risc terorist în Europa, care a îndreptat turiștii spre o destinație sigură, cum e România. Sunt o mulțime de factori și cu toate acestea, de la Statistică ne spun că suntem aproape la același nivel cu Mureșul, mult în urma Brașovului.
I.R.: Depinde cum numărăm. Sibiul și-a revenit foarte bine, după București suntem al doilea oraș ca nume de branduri. Și aceasta este o politică deliberată. Normal că fiecare patron și-a căutat brandul lui, numai că cineva trebuia să vină și să spună ce e brandul. Căutați pe internet Sibiu sau Brașov și oricât de mare e diferența între ele la Statistică o să vedeți că aveți mai multe rezultate pe Sibiu, decât pe Brașov. Sibiul are o capacitate. Și înainte, și după, Sibiul are turiști pentru că are o poziție geografică foarte bună. Nu poți să faci un tur al României fără să treci prin Sibiu. Pe urmă, având Capitala Culturală și lucrând cu domnul Iohannis, prin asociația ATLAS, am făcut profilul cultural al turistului și atunci am reușit să vedem unde avem problemele. Așa am ajuns la concluzia să investim în cultură pentru că ea va duce la turism. Astfel Sibiul a ieșit afară. S-a lucrat deliberat pentru ceea ce înseamnă coeziune și mândrie. Studiile noastre ne arată că realizarea Capitalei Culturale nu a fost cultura, ci coeziunea și mândria sibienilor.
Rep.: Ar putea fi aceasta o explicație pentru câte orgolii avem în oraș? De aici vine mândria sibienilor care au fost împinși din spate fără să își dea seama?
I.R.: Exact! Asta s-a urmărit și s-a mai urmărit încă ceva. Să schimbăm structura cheltuielilor. Acum, dacă facem un echilibru între cazare, masă, cadouri, intrări la muzee și celelalte suntem aproape de structura Vienei. Față de alte orașe. Studiile acestea se găsesc și online, nu sunt noi. Având toate aceste informații Sibiul și-a creat un brand și brandul a ieșit în față. Înainte nu era nimic. Mare atenție, nu era nimic! Sibiul a beneficiat de 16 ani de liniște și continuitate prin Iohannis. Și mai subliniez ceva, Iohannis a câștigat în 2004, când în tot orașul dacă eram 20 de oameni care știam de Capitala Culturală. A câștigat pe meritul lui și abia pe urmă proiectul a luat amploare.
Rep.: Asta a fost, mai putem trăi din amintiri? Vin alții din urmă.
I.R.: Acum s-a terminat, nu mai suntem singuri. Numai prin noile candidaturi ale orașelor la titlul de Capitală Culturală sunt cel puțin șapte, opt orașe care au început să investească, cum a făcut Sibiul. Și atunci normal că cel care vine de la Cluj sau de la Timișoara spune: Păi, ce au ăștia special? Așa vopsit avem și noi! Manifestări din-astea avem și noi! Realitatea este că Sibiul trebuie să se reinventeze. Acesta este ciclul unui produs. Am ajuns în vârf, acum suntem în scădere și trebuie să-l relansăm.
Rep.: Important este că avem deja o bază de la care putem clădi. Bun, dar cine și ce construiește, că nu se prea mai vede nimic?! Către ce mergem, că parcă mergem din inerție?
I.R.: (râde n. r.) Idei sunt. Întâi de toate, suntem în țară trei sau patru universități care predăm turismul la nivelul vestic de informații. Restul predau după manualele din care am învățat eu în anii ‘70. Noua gândire a început să se miște în oraș. Și s-a creat ceea ce este nevoie, rețeaua. Nu vorbesc despre AJTS (Asociația Județeană de Turism Sibiu n. r.) în sine, însă ea joacă rolul a ceea ce trebuie: destination, management, organisation. Ea este asociația de management a destinației. Aici se întâlnesc oameni, oamenii discută și e important că se întâmplă asta pentru că discută sectorul public cu partea privată.
Rep.: Chiar se întâmplă lucrul acesta sau e doar teorie?
I.R.: Chiar se întâmplă. Intrați numai pe site-ul lor și o să vedeți că Sibiul are strategii făcute de undeva de prin 2004. Oamenii știu despre ce este vorba, cei din hoteluri și așa mai departe. Ați auzit de noile sisteme de rezervare de tip coachsurfing și aribnb?
Rep.: Bineînțeles.
I.R.: Foarte puțină lume a auzit și în Sibiu abia acum începem să dăm drumul la sistemul acesta.
Rep.: Sunt site-uri întregi cu zeci de astfel de spații de închiriat în Sibiu.
I.R.: Da, numai că problema este foarte complicată. În ceea ce am căutat noi aici, în statistici, rezultă că pe centru o treime din oameni declară că au stat la prieteni sau la rude, deci nu apar pe nicăieri.
Rep.: Înțeleg unde bateți.
I.R.: Acum ne trezim dintr-o dată că avem o mie de înscriși pe cele două motoare de căutare, care de fapt sunt mai multe. Aceștia o mie înseamnă cel puțin 2000 de locuri de cazare, dacă nu mai mult. De regulă sunt zone de confort, adică apartamente cu standarde înalte. Acestea se adaugă la ceea ce este deja și în zona asta nimeni n-a făcut nicio cercetare. Am discutat asta și cu președinta Consiliului Județean și acum începem. Problema e finanțarea. Să vă dau un exemplu clar. Știe cineva câți turiști străini se cazează în municipiul Sibiu? Datele acestea nu sunt afișate gratuit și ele apar numai pe județ. Nu avem un trend, o idee. La toată partea aceasta de cazare primul gând care poate să-i vină unuia din sectorul public, fie CJ, fie Direcția de Finanțe, este hai să-i taxăm! Nu taxează nimeni! Colegii noștri care lucrează în turism și cunosc fenomenul știu că și la Barcelona, și la Veneția, Londra, Paris sau Amsterdam, peste tot, au ajuns la concluzia că nu rentează să te duci să-i taxezi pentru că este mult mai scump costul controlului decât banii obținuți.
Rep.: La noi lucrurile nu prea funcționează așa, la noi oamenii sunt mai heirupiști.
I.R.: Ceea ce putem face este să le spunem factorilor de decizie. Acest lucru se discută. Normal că în momentul în care au musafiri tu trebuie să cheltui. Și în momentul în care cheltui economia sibiană se mișcă și impozitele vin din creșterea economică pe care o aduce turismul.
Rep.: Tot referitor la strategie, de cât timp se știa în Sibiu de Regiunea Gastronomică?
I.R.: (râde n. r.) La nivelul ATLAS-ului se știa din 2002. În 2004 s-a luat decizia împreună cu Uniunea Europeană ca să folosim gastronomia ca pe o pârghie de diversificare a destinațiilor turistice, că acum sunt șablonizate toate. Și la Lisabona găsești aceleași terase, și la Amsterdam, și în Bruxelles, aceleași magazine ca în Sibiu. Trebuie să vii cu niște elemente prin care să te poți mișca. S-a ajuns la gastronomie din două discuții, în 2004 și în 2007, la Comisia Europeană. În 2020 începe criza apei, în 2030 începe criza alimentară. Sunt două pericole majore pe care trebuie să le înfruntăm. Fiindcă știam că avem probleme și că va crește concurența în țară, ne-a trebuit o nouă pârghie, aceasta fiind deja la îndemână.
Rep.: Vreți să-mi spuneți că Sibiul e tot cu un pas înaintea altor orașe din România?
I.R.: Să zicem că Sibiul are mai mulți oameni care sunt bine plasați, în locurile unde trebuie. Eu, spre exemplu, am fost expert al institutului care se ocupă de acordarea titlului. Fiind expert acolo am venit și am discutat la vremea respectivă președintele Consiliului Județean, culmea, cu primarul Iohannis încă în funcție la vremea respectivă, și amândoi au spus că trebuie să intrăm în proiect. În iulie 2014 Sibiul plătea deja prima cotizație. Deci eram acolo. Așa a mers informația și s-au urmat pașii programului.
Rep.: În cazul acesta, ce așteptări ar trebui să avem cu adevărat de la Regiunea Gastronomică?
I.R.: De la proiectul acesta trebuie să ne așteptăm la relansarea coeziunii, relansarea mândriei și…
Rep.: Când vă aud de mândria asta… mândrie locală e și în trafic, și pe internet, și nu toată e dublată de înțelepciune!
I.R.: Nu mândria asta!
Rep.: Dar tot de aici pornește!
I.R.: Nu. Stați să vă explic. La un moment dat am făcut o cercetare în Sibiu despre cum este traficul în oraș. Am pus accent pe ce fac șoferii, cât înjură, câți claxonează și așa mai departe. Crescând tensiunea în oraș am ajuns la concluzia că trebuie să facem ceva. Și atunci s-a lansat campania cu ”Orașul bunelor maniere”. Nici nu știu cine a implementat campania, dar știu că trebuia să apară. La fel și mândria, când s-a mers în această direcție s-a dorit atingerea mândriei reale, cea adevărată, că omul trebuie să facă un lucru de care e mândru, nu mândria prostească pe care o regăsim adesea astăzi.
Rep.: Mi se pare lăudabil, dar nu pot să nu trag concluzia că e manipulare pură. Sibiul, din ce-mi spuneți, e o mare masă ne manevră.
I.R.: Nu! E exact invers! Suntem o comunitate care gândește. Comunitatea poate să accepte aceste idei, sau poate să le respingă. Dacă sibienii la acceptă, este meritul lor. Ca și la Regiune Gastronomică, nu știm dacă acest proiect va reuși. Avem trei ani în care să punem lucrurile la punct. La anul, în primăvară, va fi lansarea oficială și odată lansat începe campania de marketing în care vom discuta cu toată lumea. Și mă refer chiar la toată lumea, de la cei care cresc oile până la restaurante sau instituțiile cu bani.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Astfel Sibiul , Consiliului Județean , Capitalei Culturale , Comisia Europeană , După Revoluție , Uniunea Europeană Guvernului P , În Sibiu , Ilie Rotariu , Ştiinţe Economice , Lonley Planet , Asociaţia Judeţeană , Regiunea Gastronomică , Turism Sibiu , sibiu regiune gastronomica eur , Capitala Culturală Europeană
Vizualizari: 7836
Ultimele comentarii
Acum 29 minute
MB
Acum 32 minute
Claudiu
Acum 33 minute
Liberal autentic
Acum 35 minute
Neli Oproiu
Acum 36 minute
Bobo