Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
12°C

Trump și artiștii

De-a lungul timpului artiștii au fost folosiți ca si mijloc de distracție, de recreere, de a-ți schimba dispoziția din rea in bună, dar și invers.

Pentru ca muzicienii să-și rotunjească veniturile ei au cântat și o fac în continuare, la diferite evenimente, nunți, botezuri, înmormântări, petreceri private, cereri în căsătorie, învestiri de președinți sau guvernatori etc. Bineînțeles că veniturile obținute de interpreți din aceste evenimente nu pot fi contabilizate în vederea impozitării lor. Nu se poate. S-a tot încercat și încă nu s-a găsit un sistem. Și până la urmă uitați-vă la bugetul Ministerului Culturii în fiecare an și o să vă dați seama cât de important este ceea ce fac artiștii in țara asta pentru politicieni.

Ca să vorbesc despre subiectul în sine doresc pe scurt să-mi spun părerea mea despre cultura la nivel global. Cultura ne deosebește pe noi, oamenii. Face diferența între un necioplit și un om cu șapte ani de acasă. În societatea noastră, asta este problema numărul unu. Suntem în mare parte o țară plină de inculți. Și, mai important, suntem conduși de niște inculți. Inclusiv în instituțiile de cultură sunt puși directori care habar nu au despre cultura. Prin ce devii un om cu o cultură? Nu dacă îl asculți pe Ceaikovski și mergi la teatru, dacă citești trei cărți pe an și nu înțelegi nimic. Cultura te face mai bun și mai înțelegător dacă te duci cu plăcere la filarmonică sau operă pentru că știi ca vei asculta o lucrare de Ceaikovski pe care o cunoști. Pentru că aștepți de opt luni noua premieră a lui Purcărete. Pentru că atunci când iei în mână o carte te simți mai liniștit. Cultura nu se bifează, se consumă și ar trebui sa fie considerată un lux.

Și eu am participat la vreo trei, patru evenimente de genul celor enumerate mai sus. Făcând parte din tagma muzicanților este normal sa mergi cu trupa. Eu cred că este foarte important ca cititorii să înțeleagă că în domeniul muzical nu facultatea te face mare artist. Nu faptul că ai cântat toată viața numai Mozart te pune mai sus decât unul care a cântat numai muzică Jazz și Pop. Nu întotdeauna un muzician școlit poate să fie un interpret mai bun decât unul autodidact. Mari instrumentiști doar cu opt ani de școală au fost și încă mai sunt niște genii pe instrumentele lor. Mulți dintre colegii mei din orchestrele din țară au deficiențe ritmice mai mari decât un lăutar dintr-un taraf. Degeaba ai o Facultate de Muzică și cânți într-o orchestră de muzică clasică, dacă tu o faci mai prost decât unul care cântă perfect o piesă a lui Ella Fitzgerard într-ul club de Jazz. Bineînțeles că un muzicant de club este mult mai vizibil și mult mai bine recompensat financiar, el apare la televizor, se scrie în presă despre el, este mai faimos, chiar se crede mare artist. În muzică nu e ca în politică, în schimb, dacă nu vii tot timpul cu ceva nou, dispari foarte repede. În felul acesta au apărut tot timpul în România noastră așa numiții pseudoartiști care au legătură cu industria artistică, dar absolut nimic cu arta în sine.

Ajuns la subiectul cu pricina, doresc să vă explic de ce un muzician se urcă pe o scenă făcând abstracție de diferitele detalii de mai de sus. În primul rând pentru că asta este meseria lui și o face cu mare plăcere. Pentru a câștiga bani, indiferent pentru cine cântă. Pentru a arăta ce poate el ca individ în parte, cine este, personalitatea. Pentru acel sentiment unic care se numește emoție umană, atunci când știi că urmează piesa ta favorită. Pentru că atunci când te dai jos de pe scenă, te simți ușurat și împlinit. Pentru că de multe ori, indiferent de starea ta de moment, actul artistic pe care îl iubești așa de mult te face să uiți de griji și te poartă în altă lume. Pentru că măcar pentru o oră te poți gândi că poate totuși contezi și tu puțin în elementul creației. Pentru că, poate, în sală sunt membri ai familiei tale si este șansa ta să-i faci mândri.

De ce un mare artist nu se va urca pe scena niciodată: atunci când cel care îl ascultă, cetățeanul principal, nu dă doi bani pe tine ca artist, te umilește și este un incult. Este incredibil cum în continuare oameni care decid soarta unor comunități întregi nu înțeleg că adevărații ambasadori sunt artiștii, sportivii de performanță, oamenii de știință. Nu interesul politicianului primează, ci al unei întregi societăți. Oamenii vor avea modele în viață din rândul starurilor, nu din cel al politicienilor. Nu poți sa te atingi de niște monștri sacrii precum Robert de Niro sau Meryl Streep, tu un mare incult. Sfatul meu este ca autoritățile să respecte mult mai mult valorile reale care sunt acolo lângă ei. Altfel este prea târziu să-ți pară rău că ai pierdut oameni de excepție cum ar fi Ion Besoiu. Câteodată o întâlnire cu un artist poate fi mai benefică decât una cu un om de afaceri. Un artist are întotdeauna ceva de spus care o sa te facă sa zâmbești. Și, în ultimul rând, ar fi bine ca și artiștii să fie mai uniți între ei, indiferent de scenele pe care le calcă zilnic și să lase deoparte multele prejudecăți care-i caracterizează ca indivizi în societate.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

2 comentarii

Dorin

Acum 7 ani

Nu "monștri sacrii" ci monștri sacri. Ca tot ne dam intelectuali...
Raspunde

Vasile de Vasile

Acum 7 ani

mă, ia stai așa! adicătelea tu îi dai sfaturi lu' Donny the Phonyy ca să ce și cum?
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus