Și dacă ne luăm puterea înapoi?

Traian Deleanu

Dacă referendumul care urmează în perioada imediat următoare va fi al unei explozii de putere? Dacă acesta va fi momentul în care românii își vor putea vedea aplicate deciziile luate la vechiul referendum, prin care se impune (se aude, tovarășilor parlamentari – se impune) un parlament unicameral cu cel mult 300 de fotolii. Cel mult!

Dar dacă, mergând mai departe, vom putea ajunge la ceea ce semnalează Moise Guran (link aici), și anume aducerea în viața reală a articolului din Constituția României care spune că ”Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”?

Aveți, vă rog, puțină răbdare și urmăriți următorul fir. Dacă noul referendum (laolaltă cu cerințele celui din 2009) va duce la modificarea Constituției într-un sens care să aducă mai aproape puterea de popor, mai aproape în mod real?

Căci trăim în mod evident vremuri în care între popor și clasa politică există un imens hău al diferențelor între interese (adevărat, nu doar la noi, la români, ci peste tot). Puterea nu este la oameni, puterea este la clasa politică ce câștigă alegerile o dată la patru ani. Iar clasa politică, doamnelor și domnilor, este coruptă, coruptibilă și cinică în întregul ei. Exemplul cel mai evident este al crizei generată de acele prevederi ale recentei Ordonanțe 13, prevederi care promovează exclusiv interesele unui grup restrâns de politicieni. De ce s-a ajuns la această Ordonanță 13? Din cauza unui Cod penal și a unui Cod de procedură penală atât de prost scrise încât Curtea Constituțională a emis pe bandă rulantă decizii de neconstituționalitate referitoare la un purcoi de prevederi din respectivele coduri. Și totuși, cine a scris cele două coduri? Ne aduce aminte Attila Biro (link aici), printr-un articol publicat în 2014: ”Noul Cod Penal şi Noul Cod de Procedură Penală au fost concepute în 2009 de Ministerul Justiţiei condus de Cătălin Predoiu. În 2009, titularul proiectului de lege, cea care se ocupă de redactarea acestei legi a fost Alina Bica, actualul şef al DIICOT (acum nu mai e șefă și tocmai a fost condamnată pe fond la 3 ani și 6 luni de închisoare – n.m.). La conceperea codurilor a participat şi o comisie de experţi. Din această comisie a făcut parte şi avocatul Marian Nazat, cel care de-a lungul timpului a apărat o serie de politicieni cu probleme penale precum Dan Voiculescu. Codurile au ajuns în Parlament, unde a fost creată şi o comisie specială. Această comisie a fost condusă de către Victor Ponta. Din comisie au mai făcut parte şi Tudor Chiuariu, condamnat definitiv acum în dosarul Poşta Română, şi fostul deputat Mihail Boldea, judecat pentru corupţie”.
Înainte să închei această paranteză, repet: Predoiu, Bica, Ponta, Chioariu, Boldea. Deci, nicidecum doar Grindeanu, Iordache sau Dragnea. Toți au profitat și profită de codurile astea penale prost scrise, pentru a invoca excepții de neconstituționalitate și a se salva dacă e cazul (nu mai amintesc de cum situațiile invocate în fața CCR de actuala inculpată Alina Bica pe tema abuzului în serviciu au schimbat cu 180 de grade mersul judecății dosarelor de la Ocna Sibiului și Mediaș).

Revin și întreb iar. Dacă am avea curajul să ne luăm puterea înapoi (sau să o câștigăm pentru prima dată)? Dacă la referendumul care urmează am avea curajul (căci zilele acestea ne-am văzut și puterea) și am modifica legea fundamentală a țării pentru a transforma clasa politică într-una mai apropiată de cea a unei clase de administratori ai vieții noastre publice?

Îngăduiți-vă puțină erezie entuziastă și vedeți o viitoare Constituție care să oblige clasa politică (viitoare administratoare) la referendumuri pe temele importante. Spre exemplu, nicio lege organică să nu mai poată fi adoptată fără un referendum preliminar. Președintele României, pe de altă parte și tot ca exemplu, să poată decide oricând și în timp real și util organizarea de astfel de referendumuri pe teme de el decise, ale căror rezultate să fie obligatorii pentru viitorii administratori.
Trăim în epoca internetului, a informației accesibile de oriunde. Prin urmare, dacă această informație ar merge și în sens invers: dinspre cei mulți, angajatorii, înspre cei puțini, administratorii. Închipuiți-vă țara ca o uriașă adunare generală a acționarilor, cu un restrâns consiliu de administrație și o conducere executivă.
Să nu îmi ziceți că, tehnic, nu se poate. Păi, pornim de la exemplul Estoniei, țara care e ”on-line” pe de-a-ntregul (câteva informații aici). Adică estonienii pot vota on-line și noi nu putem organiza referendumuri on-line? Referendumuri care să poată fi accesibile de pe orice device (telefon, tabletă, laptop etc), dar și de la e-cabine de consultare publică, amplasate în fiecare primărie sau secție de poliție (dau și eu niște exemple) pentru cei care nu au acces la internet sau nu știu cum să îl folosească?

În mod clar, ar putea apărea multe referendumuri organizate pe seama unor legi sau decizii sau ordonanțe care nu trezesc niciun interes din partea românilor. Și care legi, prin urmare, vor trece după cum decid că e mai bine viitorii politicieni-administratori. Dar, în mod clar, dacă s-ar ajunge la situații precum cele din ziua de azi, cu legi și ordonanțe pentru salvarea unor cârpe servile și penale, atunci ar sări mai toți. Și am vedea în mod clar ce vrem. Ce vrea poporul. Ce vrea cel care va avea puterea.

Să fim realiști. Mamele și bunicile noastre folosesc de ani buni opțiunile Facebook-ului (și asta ca autodidacte!). Prin urmare, nu credeți că și tații și bunicii noștri își vor putea face un cont (cu ajutorul nostru, dragilor) pentru a putea apăsa pe ”da” sau ”nu” la referendumurile ce vor fi des organizate, pentru a afla și administratorii-politicieni ce vrea cel care are puterea, adică poporul?

Dacă am reuși să ne luăm puterea înapoi sau, de fapt, am câștiga-o cu adevărat pentru prima dată? Evident, un astfel de demers nu este unul ușor. Chiar și un entuziast ar putea strâmba din nas gândind că un sistem de referendumuri on-line are suficiente posibile hibe, de la hackeri (de parcă nu avem în România gașca de la Bitdefender, cel mai bun antivirus din lume, cred), până la temerile legate de inabilitatea unor categorii de vârstă de a se adapta la un astfel de sistem. Dar, vă rog eu, haideți să avem curajul să privim în viitor. În acel viitor în care aproape că ne e teamă să credem că am putea ajunge ca popor. Acel viitor în care decid cei care au un nivel minim de procesare și percepere a informației. Nivel minim peste care oricum trece majoritatea acestui popor, în care eu am încredere că nu va vota în dauna celor (puțini) greu adaptabili. ”Străbunico, te rog să mă crezi, nu voi vota la referendum împotriva intereselor și bunăstării tale!”.

Dacă am reuși să ne luăm puterea înapoi? Dacă am reuși să devenim un exemplu? Știu, sună al naibii de fantezist și îți vine să te întrebi ”cu cine să reușești așa ceva?”. Păi, tocmai 600.000 dintre cei care te pot susține în demersul acesta au ieșit în stradă în sfânta zi a duminicii trecute. Haideți să îndrăznim să privim cu adevărat măreț acest moment de sclipire al poporului român. Haideți să vedem dincolo de Grindeanu (care, apropo, trebuie să plece), dincolo de grațieri și amnistii (care, apropo, e suficient de clar că trebuie să iasă, cel puțin pentru moment, din orice discuție) și să ne cerem la următorul referendum puterea înapoi.

Evident, un astfel de demers nu va fi deloc unul facil. Cu atât mai mult cu cât rolul lui va fi acela de a lua puterea din mâna clasei politice și a o transfera în cea a poporului. Care politician credeți că va avea interesul de a căuta argumente pentru o astfel de modificare radicală a tabloului social în care trăim? În cine să speri că va prelua un astfel de mesaj? În Goțiu, dacă se trezește? În Cazan? În Sitterli? În Avram? Aici vorbim de idei aproape filosofice, ori oamenii aceștia, să îmi fie cu iertare…

Referendumul care urmează în curând este inițiat de președintele României. Are Klaus Iohannis puterea și înțelepciunea unui demers prin care să redea puterea poporului? Dacă nu are, haideți să îi strigăm ce vrem. Căci am văzut că e dornic de a dialoga. Doar acum două zile a ieșit la poarta Cotroceniului să discute cu câteva sute de oameni, care au venit să protesteze poate servind altor interese, dar au venit acolo crezând că fac ceea ce trebuie (chiar dacă acest ”fac ce trebuie” poate însemna diferite foloase).
Prin urmare, credeți că președintele nu ar ieși să discute cu reprezentanții a câtorva mii care – visători, poate – îi vor cere să organizeze un referendum prin care puterea să revină în mod real în mâna celor mulți?
Mie îmi este tot mai clar că ordonanța 13 a fost doar picătura ce a revărsat butoiul nemulțumirilor acumulate în ultimii 27 de ani. Nemulțumiri strânse pe seama unei clase politice care întotdeauna și-a văzut de propriile interese mai întâi. Demisia actualului Guvern, chiar și anticipatele (cu care nu sunt de acord) nu ar rezolva în mod real problemele generate de lipsa de control a poporului asupra clasei politice.

Românii trebuie și chiar pot să își ia puterea înapoi. Care să fie detaliile tehnice, juridice, sociale, chichițele referitoare la echitatea unui astfel de sistem cu referendumuri care să stea la baza deciziilor de interes public, toate acestea se pot clarifica. Căci sunt chestiuni de specialiști, tehnice.

Ce putem avea mai departe? Aplicarea acestui sistem și la luarea deciziilor la nivel local, spre exemplu. Eu chiar cred că se poate, în ciuda dozei mari de ”flower-power-ism naiv” care poate fi pusă pe seama unei astfel de idei. Dacă citim presa internațională, lumea se minunează sincer de modul în care românii luptă zilele acestea pentru democrație și stat de drept. România e dată exemplu pozitiv.

Hai, că se poate!
Cine nu sare, nu vrea schimbare!

 

Scurtă notă: Din textul lui Moise Guran merită subliniată și ideea unui parlament unicameral, în care accesul să nu mai fie permis doar marilor partide politice. Căci cu un sistem de vot atât clasic, cât și on-line (dacă e posibilă o astfel de formulă) am putea avea alegeri parlamentare cu 100 de candidați pe circumscripție, spre exemplu. Câți vor. Să fie două tururi, în urma cărora să rămână cel care ia 50% plus unu din voturi. Cu o componență eterogenă a Parlamentului, în care nu partidele vor mai dicta, ci individul, credeți că vom mai vedea atât de des găști de penali care fac front comun fără nici cea mai mică jenă?

Comments

comments

7 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Teo

    Cu populisme de acest fel nu ajungem la nici un rezultat.La recentele alegeri au participat independenti si ce au realizat? Pana una alta, parlamentul este rezultat in urma alegerilor liber exprimate,iar afirmatia “sa luam puterea inapoi” este demagogie .Despre uni sau bicamerism ,despre un numar de 300 de parlamentari(bine ar fi)se poate discuta si reglementa , stiut fiind ca “democratia este cea mai proasta forma de conducere,dar alta mai buna nu exista”.

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Transi

    Ideea articolului este foarte realista. Ce pacat ca romanii sesizeaza prea tarziu oportunitatile !!
    Pt postacii de mai sus – iesiti putzin in piata
    , sa va mai treziti, altfel o sa va imbolnaviti cu teleormanul de gat …

  5. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    e-manuela

    Buna! Nenea, poate ati putea fi credibili, daca nu V-ati pune in slujba unor partide care, ele însele nu dau doi bani pe ceea ce spun oamenii din strada, si n-ar încerca sa deturneze sensul mișcărilor in interesu’ propriu!….

  6. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    eu

    Suntem oameni de mâna a doua. Am trăit ceea ce ni sa spus, fie ghidat de înclinațiile noastre, tendințele noastre, sau constrâns de circumstanțe și de mediu. Suntem rezultatul a tot felul de influențe și nu există nimic nou în noi, nimic descoperit de noi înșine: nimic original, curat, clar.
    “Jiddu Krishnamurti”

  7. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact