torok (6)

Interviu cu Francisc Torok, în prag de pensionare: ”Instituția este ca și societatea, nu putem ieși din standard pentru că munca se realizează prin oameni”

Francisc Torok, directorul Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu, se pregătește să iasă la pensie anul acesta. Motiv suficient de bun pentru a sta de vorbă cu el despre activitatea ITM din ultimul an, despre situația pe piața muncii în județul Sibiu, dar și despre planurile de viitor.

Reporter: N-am mai auzit nimic despre accidentul de muncă de acum un an, de la Marquardt? Care sunt concluziile în acest caz?

F. T.: Dosarul este întocmit, a fost avizat, pot să mă uit peste el și să revin. Nu am un răspuns ferm în acest moment și nu vreau să vorbesc pe lângă. O să vă pun la dispoziție ceea ce se poate.

Rep.: Iarăși am avut un accident de muncă luna aceasta, încheiat, din păcate, cu decesul unui angajat. Ce se întâmplă, e un fenomen, o întâmplare?

F. T.: Din păcate, eu am constatat că odată cu destabilizarea socială, sau odată cu un șir de fenomene poate astrale, accidentele de muncă devin cele ciudate. Cele ciudate devin mai frecvente, Încă o dată accentuez faptul că în aceste accidente pregătirea profesională care lasă de dorit, mult, mult, mult, și pregătirea pentru riscuri – riscurile vieții la modul general și riscurile profesionale, nu este la o cotă care să pună omul pe gândul cel bun, astfel încât să acționeze în cunoștință de cauză. De exemplu, s-a întâmplat un accident mortal, groaznic, omul vreme de doi ani și-a făcut treaba normal și acum i-a venit să intre pe un loc nepermis, într-o zonă total nepermisă și asta l-a costat viața. A fost descoperit de fratele lui, vă dați seama ce tragedie!? Acestea sunt momentele care cutremură mai multe persoane, în loc să vibreze zi de zi și să se ocupe de ceea ce ar trebui pentru siguranța lor. Cu o amendă nu rezolvi mare lucru… deși unii acceptă acest lucru și habar n-au ce se întâmplă acolo. Managerul principal este cel care răspunde de securitatea și sănătatea în muncă, fără intermedieri. Ori ei, făcând un contract cu un serviciu extern, plasează totul acolo, nici măcar nu doresc să vină la noi. Așa ajungem să ne întâlnim cu fel de fel de situații, unele care ar trebui să intre și în atenția altora. Nu este normal. Realitatea ne-a demonstrat că se plătește amenda și pa, după care rămâne iarăși la cota de uitare, dosarul este aruncat undeva în spate. Când inspectorii noștri se duc să discute la firmă găsesc un lucrător desemnat care nu prea este băgat în seamă, partenerul angajatorului este firma care face evaluări de riscuri și așa mai departe. Vă dați seama că cel care ia decizii pentru remedierea deficiențelor nu știe!

Rep.: În aceeași temă, poate mi se pare mie, dar în ultimii ani am văzut foarte puține reacții ale ITM Sibiu referitoare la munca la negru. Ce faceți aici?

F. T.: Munca la negru este considerată prin hotărâre de CSAT o problemă națională. Este în categoria de păgubire a statului, mai simplu spus. În această zonă numai instituția noastră, ITM-ul, are sarcini. Numai că există pe lângă anumite fire întinse de-a lungul anilor. Ne confruntăm cu situații aiurea prin care ne prezentăm la fața locului și oamenii mai bine spun că au șase ”negri”, lucrători fără forme legale, fiindcă intră la cercetare penale și primesc un NUP sau cel mult o amendă penală care nu se ridică la nici o zecime din amenda obișnuită. Deci sunt anumite capcane care nu sunt studiate de-a lungul anilor. Acum am văzut în programul de guvernare că se încearcă rezolvarea în alt mod. Dar să nu uităm că există și un complot social între angajat și angajator. Eu te plătesc la salariul minim și restul primești în mână. Noi aflăm de chestiunea asta atunci când parteneriatul se rupe, ca într-o căsătorie și apar certurile, plângerile… În rest funcționează foarte bine și mai funcționează munca la negru și din cauza unor asistați sociali care au un venit sigur, cu toate că e 300 și ceva de lei, dar este sigur, și atunci se duc la muncă fără acte. Au venit angajatori la mine care mi-au spus: Nu putem să- angajăm pentru că nu vor!

Rep.: În condițiile acestea unde mai e autoritatea instituțiilor de stat?

F. T.: Este o autoritate care teoretic sună foarte bine. Însă o autoritate nu poate să funcționeze fără colaborări inter-instituționale. Atențiune! Dincolo problemele acestea de bază sunt rezolvate de firma care asigură, firma externă care face asigurări. Ei au interesul să ia bani mai mulți, firma merge, cercetează, vede și încadrează într-o altă categorie. La noi toți plătesc aproape aceeași sumă. La vreun an după ce mi-am dat seama cam cât e ceasul la ITM am încercat să încheiem niște colaborări, nu neapărat pe hârtie ci faptic, în care să ne asigurăm asistență, ajutor din partea altor instituiții. Noi, la rândul nostru, oferim ajutor. De exemplu, la biroul pentru străini, sau cum îi zice exact, avem protocol și funcționează. Ei ne atrag atenția și noi mergem pe teren.

Rep.: De acord, dar colaborarea adevărată ar însemna cu ANAF-ul, cu Administrația Finanțelor, primăriile…

F. T.: La un moment dat pe mine m-au rugat, de vreo trei ori, să fac planul modernizării instituționale pe țară. Și am făcut, am dat la minister, numai că miniștri sunt nominalizați doar ca să ai pe cine spânzura la un moment dat. Deci nu au în zona muncii progrese reale, nu reușesc, atât de multe copleșiri sunt din planul social încât nu apucă.

Rep.: Of, săracii…

F. T.: Acolo sunt probleme. Pe urmă trebuie să te și pricepi. Am zis că introducem legea care există de asigurări la accidente și boli profesionale, iar noi ne ridicăm puțin mai sus, ca în multe state din Europa, în care avem unghiuri de vedere mai pronunțate și în care primim informații inclusiv de la cei pe care i-ați menționat. Noi informăm când depistăm o problemă, cum e munca la negru, dar am fi bucuroși să avem semnale. Am instituit și un telefon special pentru problema aceasta.

Rep.: Sună cineva la el?

F. T.: Cum am spus, sună atunci când se vrea răzbunare și de cele mai multe ori mergem degeaba. Instituția este ca și societatea, nu putem ieși din standard pentru că munca se realizează prin oameni. Conexiunile sunt foarte ciudate și diferite.

Rep.: Bun. Dacă ăștia suntem, cu bune și rele, cum mai putem noi vorbi atunci despre locuri de muncă verzi, despre modernizare, europenizare…?

F. T.: Eu sunt obligat să mă conectez pentru că servesc poporul, cum spuneam pe vremuri, sunt la o instituție publică și dacă observ ceva trebuie să semnalez. Am semnalat în repetate rânduri și s-a aruncat la coș. Inclusiv planurile mele de modernizare, care nu au fost sabotate de miniștri ci de alții din jurul lor. Toate aceste lucruri ar trebui să funcționeze la alte cote, dar ajungând la un alt nivel sunt obligați ca un număr mai mic de oameni, care nu lucrează aici, la bază, să vadă echilibre sociale în firme. În sensul acesta primesc informații de la mai multe instituții. Eu i-am invitat pe toți, o singură instituție a zis că nu poate, restul au spus că nu oferă. Cauza este aceeași: complot social generalizat.

Rep.: Chiar ieșiți la pensie anul acesta?

F. T.: În 24 octombrie așa se pare.

Rep.: Vi s-a luat, ați obosit, vreți altceva?

F. T.: Nu, este o lege care după vârsta de 65 de ani te aruncă.

Rep.: Vă simțiți aruncat?

F. T.: Eu nu însă mulți vin la mine și spun că se simt aruncați din zona universitară, mai ales, dar și în zona medicinei.

Rep.: Ce ați învățat în cei 12 ani la ITM?

F. T.: Am învățat multe însă ceea ce am observat am încercat să aduc la suprafață și am dat la diferiți oameni.

Rep.: Cum? Dați-mi un exemplu, sau un sfat mai bine zis.

F. T.: Trebuie să găsești oamenii potriviți, acesta este un lucru foarte greu. Trebuie să găsești oamenii care te iau în serios. Altfel zis ai o comunicare cu ei și verbală și non verbală. În caz contrar nu funcționează, nu faci nimic. Pe toate palierele. În cei 12 ani la ITM n-am primit de la etajele superioare nicio pârghie care să mă oblige să mă conectez cu Europa. Totul am făcut voluntar. Atențiune, a fost voluntariat și se bucurau mult mai mult dacă nu făceam nimic.

Rep.: Și ajungem la aceeași concluzie: suntem după chipul și asemănarea instituției. Ăștia suntem, așa gândim, așa acționăm.

F. T.: Știi care este marea problemă? Noi încercăm în mintea noastră totdeauna să găsim subiectul urii. Să avem pe cineva să urâm astfel încât noi să ne credem altfel decât ei. Așa se fac și manipulările. Se injectează: astăzi în urâm pe Torok.

Rep.: Sau multinaționalele… de exemplu.

F. T.: Fie, poate fi un exemplu… Una dintre cele mai mari probleme ale omului este faptul că este deosebit de capabil, însă emoțiile estompează capacitatea. Și atunci cu ce operează cei care vor să manipuleze? Cu emoții care îți întunecă mintea. Nu mai stai la judecăți, nu mai asculți și cealaltă părere, te-a emoționat, te-ai dus!

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    • Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Tudor Vianu & company

    Spre deosebire de românii certăreți și invidioși, ungurul acesta a încercat să facă ceva pentru această țară, atât de plan profesional cât și pe plan cultural. Cred că nu prea mai are cui preda, din păcate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact