Incompetență sau servilism politic?

Gavril Dejeu

Este extrem de trist când o astfel de întrebare se poate pune unei instituții a statului român de talia și importanța Curții Constituționale.

În recenta Decizie cu referire la un afirmativ conflict constituțional între Guvern (autoritate administrativă) și Parchet (autoritate judecătorească), CCR a statuat că Parchetul, prin subunitatea sa DNA, a încălcat Constituția deoarece a luat în cercetare oportunitatea, elaborarea și adoptarea unui act normativ cu putere de lege elaborat de Guvern ( Ordonanța nr.13/2017), aspecte care nu intră în competența sa și prin aceasta a perturbat buna desfășurare a activității Guvernului. Nu sunt publice actele intreprinse de DNA pentru a aprecia dacă considerațiunile CCR pe speță sunt sau nu întemeiate. Dacă a intreprins cercetări privind necesitatea, oportunitatea, conținutul, constituționalitatea Ordonanței, precum și cu privire la opiniile politice exprimate cu prilejul  elaborării și adoptării ei, se poate vorbi de depășirea competenței și încălcarea Constituției. Dar DNA susține că n-a făcut altceva decât să dea curs cercetării penale in rem asupra unor acte și fapte reclamate ca având caracter infracțional comise în procesul de elaborare și adoptare a Ordonanței.

Dincolo de controversă, CCR susține de principiu, cu o majoritate îngrijorătoare, că organele penale nu au căderea să verifice comiterea unor acțiuni suspectate ca fiind infracțiuni, în procesul de inițiere, elaborare sau adoptare  a actelor normative de către parlamentari sau miniștri. . .„ niciun parlamentar sau ministru nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile politice sau acțiunile exercitate în vederea elaborării sau adoptării unui act normativ cu putere de lege” spune CCR.  Chestiunea e de dimensiuni colosale. Să furi, să delapisezi sau să păgubești prin abuz în serviciu spre exemplu, e o acțiune sancționabilă penal. Să comiți o acțiune (o faptă) infracțională care stă la baza unei legi aplicabile întregii țări cu consecințe potențial- incalculabile ar fi, după opinia CCR colea un fleac, tolerabil și acceptabil pentru un parlamentar sau un ministru. Și aceasta în condițiunile în care art.72 alin.1 din Constituție stipulează în mod expres : „Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturilre sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului” și mai departe, în alin.2 „ Deputații și senatorii POT fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului . . .”

De la sediul Comisiei de la Veneția, noul ministru al justiției – se spune specialist în dreptul penal – a dat, într-o primă fază, un semnal de atenționare : se pot cerceta acte și fapte integrate procesului de inițiere și elaborare legislativă dacă acestea au caracter infracțional. După ce s-a întors acasă se pare că a lăsat-o mai moale cu precizia și fermitatea.

Avem în practică un caz concret: Adrian Severin, europarlamentar, a fost condamnat definitiv pentru că a acceptat promisiunea unei sume de bani (mituire) pentru a iniția și propune amendamente în Parlamentul Europen favorabile mituitorului. Tot astfel, parlamentarul sau ministrul poate ceda unui șantaj sau poate râvni la un câștig abuzând sau făcând un fals, pentru inițierea sau susținerea interesată a unei legi. În concepția Parlamentului European precum și în concepția justiției, inclusiv a celei române, astfel de acte, astfel de acțiuni sunt infracțiuni și ca atare sancționabile penal chiar dacă – sau cu atât mai mult – sunt comise de un parlamentar sau un ministru. Pentru imaculata CCR, nu.

Nu numai că CCR extinde material imunitatea parlamentară la acțiuni dincolo de sfera votului sau opiniilor politice, dar o extinde prin interpretare și la miniștri, extindere care e apanajul exclusiv al legii iar nu a interpretării acesteia, chiar dacă ar fi vorba de textul constituțional.

Nu vor fi fiind toți judecătorii CCR specialiști în dreptul penal, dar ar trebui să fie ași în dreptul constituțional și ca atare, să nu extindă imunitatea parlamentară și, pe cale de interpretare și cea ministerială, dincolo de stipulațiunile exprese ale Constituției. De această grosieră greșeală a CCR profită jubilativ iluștri noștri penali cocoțați în sferele înalte ale puterii politico-statale, alde Dragnea dar mai abitir precum se vede, alde Tăriceanu, în tendința de a exploata la sânge debulolarea CCR pentru atacuri concentrice împotriva procurorului general și a șefei DNA, pentru dislocarea lor, în ideea deja pornită intempestiv și aceasta, că vor lua, cu sprijinul docilului Parlament, decizia de numire și revocare a acestora din mâinile președintelui și o vor da în seama unor obedienți. Dacă în concepția unui „politruc” de seama lui Tăriceanu acțiunea perfect legală și obligatorie a justiției de a veghea la aplicarea corectă și nediscriminatorie a legii este o „revoluție de catifea”, în schib pentru statul, pentru poporul român, acțiunea concertată, masivă, distructivă, a politicului împotriva justiției și a statului de drept, acțiune care se desfășoară acum chiar cu mai mult aplomb decât se preconiza prin celebra Ordonanță 13, semnifică un atac dur, distructiv, la adresa democrației.

Ne aflăm în continuare într-un moment de gravă cumpănă. Politicul, cu sprijinul Parlamentului, a Guvernului, inclusiv cu ajutorul CCR, urmărește să dea în continuare o lovitură de grație democrației. Singurii factori de apărare și salvare sunt Președintele, Justiția și STRADA. Aceștia trebuie să reacționeze din nou, acum și nu mâine, când poate fi prea târziu.

 

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    e-manuela

    Buna! Nenea, as fi curioasa dac-ati sustine aceasi idee, in eventualitatea extinderii cercetarilor efectuate de catre DNA, si asupra perioadei in care dvs. si partidul din care ati facut parte a fost la guvernare!?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Opinii
  • Contact