De ce vedem săptămânal hoți mărunți de lemne prinși de poliție și niciodată hoți mari, cu TIR-uri? De ce în satele din Mărginime, unde pădurea este la doi pași, oamenii trec la încălzirea pe gaz? De ce în dealul de la Aciliu pădurea se exploatează ”la ras”? De ce în AJVPS Sibiu nemulțumirile pescarilor și vânătorilor sunt tot mai mari și încep să izbucnească? Acestea sunt doar câteva dintre temele despre care am stat de vorbă cu Robert Blaj, directorul Direcției Silvice Sibiu.
Rep.: Țin minte o ședință a Colegiului Prefectural de acum mai bine de un an, în care predecesorul dvs., domnul Terea, spunea că județul Sibiu este unul dintre puținele din țară unde suprafața împădurită a crescut de la Revoluție încoace. Sunteți de aceeași părere?
R. B.: Personal îmi este foarte greu să comentez declarațiile domnului Terea pentru că nu am fost acolo, dar pot să spun că la nivelul județului Sibiu situația este una echilibrată, dacă este să ne comparăm cu ce se întâmplă în alte județe. Eu pot să vorbesc numai în numele Romsilvei pentru că există și ocoale silvice private referitor la care nu am nici un drept să mă pronunț. În linii mari, în Sibiu nu se întâmplă lucruri cum mai aud în media, de genul s-a tăiat toată pădurea și nu a fost împădurită suprafața pe motiv că n-au avut bani, puieți sau mai știu eu ce… Așa ceva la noi nu se întâmplă. Garantez! Există totuși o percepție negativă a populației, dar ea nu este. De exemplu, anumite specii, cum sunt rășinoasele, se taie ”la ras” pădurea respectivă pentru că nu poți altfel din motive tehnice. Legea zice că putem tăia maxim până la trei hectare. Ca atare tăiem până la trei hectare ”la ras”. Când trece cetățeanul obișnuit care este de altă formație decât silvicultor, zice: domnule, ăștia au tăiat tot versantul! Și imediat te bagă la categoria ”infractor” sau ”hoț”.
Rep.: Se fură, pe românește, așa zice toată lumea.
R. B.: Se fură, zic oamenii, dar nu este așa! Suprafețele respective rămân unul, cel mult doi ani, neîmpădurite tot din motive tehnice, după care ele se împăduresc. Ca atare, dacă în această perioadă trece cineva, zice: poftim, au tăiat-o anul trecut și ticăloșii au lăsat-o așa! Dar nu este adevărat, eu garantez că la Direcția Silvică Sibiu și la cele opt ocoale nu se întâmplă să rămână suprafețe neîmpădurite. Noi împădurim în fiecare an absolut tot ce trebuie împădurit pe anul respectiv, nu discut!
Rep.: Cel mai recent caz care-mi vine în minte de pădure tăiată ”la ras”, cum spuneați, este la Aciliu. Acolo oamenii se plâng nu doar că se taie, ci că alunecă dealul peste casele lor.
R. B.: Zona nu o administrăm noi, ca atare o administrează ocolul silvic privat ”Valea Frumoasei”, cu sediul în Săliște. Atunci când s-a făcut proiectul autostrăzii, într-adevăr acolo sunt ceva probleme. Dar nu noi am decis traseul, a fost un proiect al statului român. S-a tăiat o anumită suprafață de pădure pentru că pe acolo trecea autostrada, nu eu am proiectat-o. Părerea mea este că nu are nicio legătură tăierea unor arbori pe acolo cu alunecările de teren sau autostrada. Nu mă pricep la autostrăzi.
Rep.: Primim cam o dată la două-trei zile informări de la Poliție că au mai prins pe cineva cu o remorcă de lemne furate, sau o căruță pe la țară plină cu lemne. Cât de mare e fenomenul tăierilor ilegale în Sibiu și cât de strâns colaborați cu polițiștii?
R. B.: Fenomenul tăierilor ilegale în Sibiu este mic. Am avut un singur caz, o excepție pe care o regret enorm, enorm, în zona Axente Sever. Acolo într-adevăr s-a produs o pagubă destul de mare și cauzele sunt mai multe. Dar județul Sibiu este un județ echilibrat. Eu acum nu pot să spun că prin satele astea nu mai vezi câte-o căruță sau că nu mai fură niște crengi… nu pot să spun asta, dar noi colaborăm foarte bine cu poliția și chiar sunt lângă noi. Eu am plecat de aici director și am fost șef de ocol la Miercurea și am lucrat cu polițiștii foarte bine. Au fost unele cazuri pe care nu le putem exclude, nu putem spune că nu fură nimeni și suntem în Elveția. Nu e așa. Sunt și oameni săraci, oameni amărâți care se duc în pădure și mai culeg de pe acolo. Sigur că devin transporturi ilegale și lemnul este luat ilegal, dar fenomenul nu este mare.
Rep.: Care este evoluția în ultimii ani?
R. B.: Părerea mea este că evoluția va fi pozitivă. Noi trebuie să conștientizăm, deși va merge greu, că cetățeanul nu are ce căuta în pădure. Așa cum te duci la mall sau la supermarket trebuie să mergi și la un depozit de lemn unde îți alegi ce ai nevoie, plătești, primești documente pe lemnul respectiv și te duci acasă.
Rep.: Sună frumos, dar pentru asta ar trebui să existe o încredere reciprocă între oamenii de rând și cei care îngrijesc pădurea.
R. B.: Sigur, știți cum e, în foarte multe zone, inclusiv din Sibiu, există următoarea mentalitate. Păi cum vine asta, adică să mă duc eu în depozit la Săliște, când eu am calul meu și pădurea mea?! Îți tai ce-mi trebuie! Băi, omule, nu-i așa! Mentalitatea asta n-o poți schimba într-un an, doi, că n-o poți. Acum zece ani când s-a făcut depozitul din Săliște, spre exemplu, și acum avem și în alte zone, încet, încet, oamenii se învață. Trebuie să înveți cetățeanul! Măi, dragule, din satul cutare și comuna cutare, de aici îți iei lemnul. Gospodărirea pădurii de acolo nu înseamnă că te duci cu o căruță și un cal și îți iei ce vrei. Sigur că pentru om este mai ieftin, este și o tradiție, probabil o anumită obișnuință.
Rep.: Suntem în secolul XXI, ușor ar fi să comand de pe net și să-mi ajungă la poartă.
R. B.: Da... acum în satele astea e mai greu cu internetul. Oamenii sunt la nivelul lor. Noi cred că eram singura țară din Europa care încă vindeam lemn pe picior, lemnul acesta care nu-i tăiat. Păi cum să te las eu, când tu ești de altă meserie, să intri în pădure și să tai? Nu-i în regulă! Acum este interzis, nu se mai taie pe picior, dar încă în foarte multe zone, este admis de primării, consilii locale, și lasă oamenii din sate să meargă în pădure. Nu-i în regulă, părerea mea, evoluția va fi cea europeană, cum o spun eu. Se vor face depozite și cetățeanul își cumpără lemn de acolo. Punct.
Rep.: Sunt mulți sibieni care spun că bine, îi prinde poliție pe ăștia mici, amărâți, dar nu-i vede nimeni pe ăștia cu TIR-urile care trec pe Valea Oltului, pe autostradă? Dvs. știți să existe cazuri de acest gen în județul nostru?
R. B.: Eu nu știu de așa ceva.
Rep.: Tot ce se transportă în județ e marcat și verificat?
R. B.: Cei care au făcut reglementările legale în acest domeniu le-au făcut un pic prea fixist. În sensul în care, domnule, ca să măsori un TIR din-acesta, în sistemul în care se dorește acum, este un pic de limbă chineză. E foarte greu.
Rep.: În metri cubi sau cum?
R. B.: Exact! La ora asta în Europa peste tot se măsoară lemnul electronic, se cântărește, nu mai stă nimeni să îl ia la mână. Gândiți-vă că duci un TIR cu bucăți de lemn de 10-12cm, ia tu fiecare bucată în parte și măsoar-o! Îți trebuie cinci oameni o jumătate de zi. Eu nu spun că n-au fost niște nepotriviri de doi, trei metri cubi pe-o mașină, dar au fost interpretabile. Eu nu contest acest lucru. Dar un pic, un pic, ideea este forțată. Din punctul meu de vedere. Noi nu am avut cazuri gen TIR-uri sau zeci de TIR-uri furate. Eu nu spun că în alte părți ale României nu se întâmplă asta, dar mă abțin, eu n-am dreptul să vorbesc despre alții.
Rep.: Îmi mai spunea cineva că dacă te uitai astă iarnă peste satele din Mărginime, precum Orlat sau Gura Râului, vedeai foarte puține coșuri de fum față de acum câțiva ani. Oamenii preferă să treacă pe centrale pe gaz, deși au pădure în satul lor, pentru că e mai ieftin. Cum e posibil?
R. B.: Situația aici este un pic mai complexă. Și eu am centrală pe gaz și părerea mea este că nu e deloc ieftin gazul. Eu când văd facturile mele numai ieftin nu pot să le numesc. Chiar nu cred că gazul este ieftin și nu cred nici că în Sibiu are un preț și în Gura Râului are alt preț. Asta e una la mână. Doi la mână. Eu cred că se produce o mare confuzie. Oamenii dintr-un sat, sau o comună, care are în aria ei o anumită suprafață de pădure, oamenii aceștia zic că pădurea și lemnul de acolo este al lor, nu al comunei. Total greșit! Percepția este că dacă avem în comuna X o mie de locuitori și comuna X are o mie de hectare de pădure, cetățeanul ca spune că fiecare are câte un hectar. Aia e pădurea comunei, care este un business al comunei, un management al primăriei, nu înseamnă că tu ai dreptul la un procent. Sigur că din pădure va rezulta o cantitate de lemne de foc, o cantitate de lemn pentru construcții, care trebuie să deservească, în primul rând, nevoile populației. De aceea în Ardeal s-au înființat composesoratele, care sunt altceva decât pădurile primăriilor, cu scopul de a satisface nevoia de lemn a locuitorilor. Locuitori care n-au nicio treabă cu pădurea comunei. Aceea este a comunei și nu se împarte la numărul de locuitori. De aici vin neînțelegerile. Oamenii spun: s-a vândut pădurea de nu știu unde la un agent economic și a venit ăla și a cărat cu TIR-urile tot lemnul. Da, domnule, dar acela e lemn de lucru pentru care s-au încasat bani, bani care ajung la comună. Nu putem crește noi o pădure o sută de ani și pe urmă s-o facem lemn de foc că e mai ieftin. Nu merge așa.
Rep.: În esență, e tot o problemă de încredere. Locuitorii să aibă încredere în primar și Consiliu Local că fac ceva cu pădurea lor pentru comuna lor, nu în alte interese.
R. B.: Exact! Eu tare m-aș bucura dacă oamenii ar venit la mine de fiecare dată când au o problemă sau o nelămurire de genul acesta. Să vină cu o problemă punctuală și s-o semnaleze clar: domnul Blaj, acolo s-a întâmplat asta! Eu, la sfârșit, îi dau și un pahar de vin și-i mulțumesc pentru că m-a atenționat. Nu pun preț pe anonimate, nici nu mă uit la ele! Chestii de genul ”un grup de binefăcători” vă sesizăm că… ce e asta? Cine sunteți voi? Semnați-vă, asumați-vă răspunderea și vorbim pentru că ne ajutați foarte mult! Pe cuvânt că le mulțumesc apoi!
Rep.: Puneți-vă o adresă de mail pe pagina de internet a Direcției, scrisă mare să fie vizibilă.
R. B.: Nici un fel de problemă. Promit că imediat trimit oameni să verifice orice problemă semnalată cu răspundere.
Rep.: Până la sesizări, spuneți-mi ce faceți anul acesta. Ce plan de împăduriri aveți pe 2017?
R. B.: O să împădurim, în total, 223 de hectare anul acesta. Vorbesc de Direcția Silvică, dintre care 173 sunt pe stas și 50 de ha sunt pe pădurile pe care le administrăm de la UAT-uri. La asta e adaugă 66 de ha de completări, adică un s-au făcut împăduriri în trecut și nu s-au prins toți puieții, venim acum să completăm. Plantăm din mai multe specii și puieții, în proporție de 95% sunt produși de noi. Și avem un surplus de 250.000 de puieți pe care-i punem la dispoziție Romsilvei pentru alte zone din țară care au un deficit.
Rep.: Ca să-mi fac o idee, 223 de ha cât de mult înseamnă raportat la suprafața Sibiului, spre exemplu, sau a pădurii Dumbrava?
R. B.: Ce suprafață are Sibiul nu știu, sincer, dar eu spun că e destul de mult. Nu e nici cât pădurea Dumbrava pentru că ea are în total 1900 de ha, până la Poplaca. Noi n-am făcut foarte multe tăieri rase, mergem pe tăieri care se regenerează natural, luăm arborii bătrâni și cei tineri vin din urmă apoi. Cele 223 de ha se referă doar la împăduririle integrale, adică suprafețe tăiate ”la ras” pe care noi la împădurim.
Rep.: Referitor la împăduriri, am văzut că sunt multe ONG-uri și instituții în Sibiu care au acțiuni de împădurire. Lăsând la o parte latura educativă a unei astfel de inițiative, chiar se simt la nivel județean aceste împăduriri când vine vorba de suprafețele totale de pădure?
R. B.: Ca și suprafețe, ca număr de hectare, nu sunt foarte mari. Dar ideea în sine eu o îmbrățișez. Știți ce se întâmplă, că am participat la foarte multe acțiuni de genul acesta, până nu îi pui omului sapa în mână și nu-l duci o jumătate de zi să lucreze pe un deal nu va înțelege. După trei ore e mort de obosit. De-abia atunci înțelege ce înseamnă să împădurești. Noi am colaborat foarte bine cu mai multe școli din județ, cu ULBS-ul și mai multe ONG-uri față de care am toată stima. Marea majoritate a puieților pe care-i scoatem din solarii o face cu elevii de la școlile din zonă, de la Miercurea, de la Avrig, Arpaș… De ce? Păi să vadă și ei ce înseamnă un puiet, cum se scoate, cât efort e necesar.
Rep.: Aici nu există dubiu, un copil care vede cât de multă muncă e nevoie să plantezi un copac, și cât de mult îi ia să crească, se va gândi de două ori înainte să taie.
R. B.: Da, foarte corect. Eu văd această treabă ca pe o gândire și inițiativă de durată.
Rep.: În afara Direcției Silvice și a temelor legate de pădure, știu că dvs. conduceți și AJVPS Sibiu. Ce se întâmplă în asociație, știu că sunt tensiuni tot mai mari acolo și nemulțumirile au crescut mult în ultima vreme?
R. B.: Eu la AJVPS am o funcție onorifică, sunt președintele asociației de foarte mulți ani. AJVPS Sibiu a fost și este, și la ora asta, o instituție echilibrată vizavi de alte zone din țară. Au apărut niște mici nemulțumiri pentru că există o discrepanță, să spunem așa, între vânător, care vede lucrurile într-un fel, și pescar, care vede lucrurile în alt fel. Atunci, în interior noi suntem până la urmă colegi și trebuie să fim egali, chiar dacă eu iubesc mai mult pescuitul și tu iubești mai mult vânătoare.
Rep.: Împreună iubim natura.
R. B.: Trebuie să fim colegi și atunci lucrurile punctuale care s-au întâmplat – eu nu spun că nu s-au întâmplat și nici nu pot afirma că nu se vor mai întâmpla, pentru că în orice asociație, în orice instituție, la un moment dat apar niște lucruri care se întâmplă. Sigur că nu ți le dorești, dar se întâmplă. Și atunci există o mică rumoare, mai ales că urmează adunarea generală din 30 martie, deci peste puțin timp, și sigur că există un pic de mică rumoare și așa numite neînțelegeri. Eu nu le văd neînțelegeri. Lucrurile la noi sunt destul de clare, statutul este foarte limpede și clar. Sigur că una dintre nemulțumiri este creșterea taxelor sau cotizațiilor ce se plătesc. Asta are mai multe cauze și principala cauză este că fondurile de vânătoare și pescuit pe care noi le plătim la bugetul de stat au crescut foarte mult. Ca să le ai trebuie să le achiți. Și atunci e normal să coste mai mult.
Rep.: Niciodată vânătoarea n-a fost o pasiune ieftină.
R. B.: Da, la noi foarte mulți ani a existat o viziune populistă asupra vânătorii. În Europa, ca să fii vânător trebuie să ai totuși o resursă financiară că nu orice om își poate permite câteva mii de euro, pentru că nu-și permite. Sigur, aici este o nemulțumire că au crescut destul de mult cotizațiile și nu toată lumea este încântată. Bine, nu-i încântat nimeni, dar părerea mea este că lucrurile sunt transparente, s-a discutat la nivel de grupe, de filiale, eu de când sunt în asociație le-am spus că vreau ca totul să fie transparent. Eu nu vreau să îmi spună mie cineva că am luat nu știu ce hotărâre pe ascuns și nu s-a știut de ea. De asta am și stat atâția ani că altfel nu rezistam.
Rep.: Și atunci de ce l-ați dat afară pe secretarul asociației, domnul Mareș? În ultimii ani am făcut mai multe reportaje despre braconaj cu dumnealui și nimeni nu-i poate contesta munca.
R. B.: Secretarul asociației nu este Mareș. Există trei filiale, Agnita, Mediaș și Sibiu, fiecare are un secretar. Mareș a fost un fel de dublură. Și este încă pentru că nu a fost dat afară. El este secretarul pescarilor din Filiala Sibiu, adică Filiala Sibiu avea un secretar pe probleme de vânătoare și unul pe probleme de pescuit, ceea ce între noi fie vorba, este discutabil. Dar noi am acceptat-o până când la ultima ședință cineva s-a ridicat și s-a votat acest lucru, pentru că noi facem ședințe de consiliu de patru ori pe an, la care se pot adăuga, dacă e cazul, o ședință extraordinară convocată de mine sau de director. Atunci s-a ridicat problema acestui Mareș care are lacunele lui care nu sunt mici. El nici nu a participat la ședință, a fost plecat în altă parte deși nu i s-a dat voie, au fost niște lucruri din-astea care au creat niște mici nemulțumiri în timp. Și în momentul în care la o ședință din asta există două voturi împotrivă și în rest sunt toți pentru ceva, atunci vă întreb eu democratic: dacă din 15 oameni 13 zic că vopsim clădirea asta în roșu, atunci e greu s-o faci galbenă. Nu merge!
Rep.: Eu am întrebat pentru că domnul Mareș face foarte mult teren și chiar se vedea munca lui pe apă.
R. B.: Da, e un specialist bun, un pescar bun, dar eu nu sunt pescar, nu mă pasionează. Am auzit doar că din punct de vedere tehnic și profesional este ok.
Rep.: Revenind la pădurile Sibiului, ce viitor au ele?
R. B.: Eu sunt un tip optimist și cred că lucrurile merg în județul Sibiu într-o direcție bună. Încă o dată, cum am spus și la început, eu mă refer doar la Direcția Silvică, nu mă pot eu pronunța pentru alții. Dar din câteva am văzut în jur și-au dat seama și alții, foarte mulți primari, că a gospodări o pădure nu înseamnă să tăiem și să vindem lemnele ca să luăm banii. Înseamnă mult mai mult de atâta, numai că lucrurile astea se fac în timp. Părerea mea este că suntem pe un drum bun.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: valea oltului , Afacerilor Externe , interviu , Consiliu Local , impadurire , hoti , Gura Râului , Valea Frumoasei , Axente Sever , Mircea Baniciu , Robert Blaj , Colegiului Prefectural , Arhitectura Filiala Sibiu , Pentru Sibiu , taieri de lemne , Sorin Pădurariu , Direcția Silvică Sibiu , Direcției Silvice Sibiu , ocol silvic , În Europa , Cosmin Furtună , Sectorul Lemn , Partidul Comuniştilor , primarii
Vizualizari: 8493
Ultimele comentarii
Acum 3 ore
MB
Acum 3 ore
Claudiu
Acum 3 ore
Liberal autentic
Acum 3 ore
Neli Oproiu
Acum 3 ore
Bobo