Joi,
28.03.2024
Innorat
Acum
11°C

Abuzul în serviciu, cu ”pragul” de gât

Peste câteva zile se va dezbate în parlament controversatul proiect de lege propus de Ministerul Justiției, privind adaptarea unor texte de lege penală la deciziile Curții Constituționale. În acest sens, suntem anunțați „oficial” de președintele Comisiei Juridice a Camerei Deputaților, dl. Eugen Nicolicea, că parlamentul va introduce un prag valoric al prejudiciului, ca element condițional constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu. Cu alte cuvinte, un prag de natura celui preconizat prin de-acum devenita celebră ordonanță 13. (De introducerea unui asemenea prag ne asigură și dl. Dragnea).

Distinsul jurist ne spune că CCR nu putea introduce un astfel de prag pentru că nu este instanță legiuitoare, dar că în cuprinsul motivării Deciziei sale cu nr. 405/2016, CCR ar fi sugerat o astfel de măsură ca fiind necesară. Dl. ministru al justiției nu a propus un prag sub cuvânt că în dispozitivul său, Decizia CCR nu discută și nu impune un prag al prejudiciului, dar sugerează că legiuitorul are latitudinea să reconfigureze pe acest temei infracțiunea de abuz în serviciu. Discutând mai pe amănunte, dl. Nicolicea ne spune că pragul la care se gândește ar putea fi în jurul celui din OUG 13, respectiv în jur de 200.000 lei sau 40.000-50.000 Euro.

Dl. Nicolicea este un marcant membru al PSD, revenit la matcă de la fostul UNPR, un jurist respectat al partidului, al cărui cuvânt și opinie se impun apreciativ inclusiv parlamentarilor. Termenii în care ni s-a oferit opinia sa dau ca sigură soluția preconizată. Ea pornește de la argumentarea  în motivarea Deciziei CCR în sensul că la rangul de infracțiune s-ar impune să se ridice doar acele încălcări ale legii care prezintă un anumit grad de pericol social, cele de un pericol mai redus putând fi tratate prin prizma responsabilității civile, administrative sau contravenționale.

Problema determinării gradului de pericol social al unei fapte este pe cât de esențială pe atât de dificilă, inclusiv când ne referim la prejudiciul produs. O astfel de apreciere nu se face legislativ prin raportare la fapte izolate – ceea ce este treaba judecătorului - ci prin raportare la fenomenul social pe care acesta îl poate reprezenta în evoluția societății, la repercursiunile pe care amploarea sau dimpotrivă restrângerea fenomenului le poate antrena. Abuzul în serviciul public, astfel cum acesta s-a derulat în ultimii 27 de ani, poate fi considerat ca fiind una dintre cauzele principale ale degradării grave a relațiilor economico - sociale, o frână puternică în calea progresului și dezvoltării. Prejudiciul pe care îl poate aduce societății azi ca și în perspectiva  încă nedefinită poate fi uriaș, dată fiind enorma rețea a funcțiilor publice ca și a valorilor materiale cu care este în legătură. Ce urmări ar avea la nivel social dacă întreg acest angrenaj ar fi la adăpost penal pentru prejudicii să zicem sub 200.000 lei? Ar fi pur și simplu o invitație la desfrâu pe seama avutului public, căci abuzul este sporadic în cazul prejudiciilor mari sau foarte mari, în schimb este la nivel de masă în cazul prejudiciilor mai reduse. Iată de ce, în condițiunile actuale ale societății românești, abuzul în serviciu nu trebuie legiferat condițional de  un prag al valorii prejudiciului.

Dar de ce s-ar pune problema dezincriminării pe temei de prejudiciu numai în cazul abuzului în serviciu, când infracțiuni precum înșelăciunea, furtul, tâlhăria, abuzul de încredere, bancruta frauduloasă, gestiunea frauduloasă,  delapidarea, neglijența în serviciu, deturnarea de fonduri, cu toatele au și acestea ca element constitutiv producerea unui prejudiciu material ca infracțiuni așa zise de rezultat?  Ori pentru toate, ori pentru niciuna.

Își imaginează cineva că toate faptele îmbrăcând haina infracțiunilor mai sus pomenite care cauzează prejudicii să zece - din nou - sub 200.000 lei (sub 40.000-50.000 Euro) ar putea fi dezincriminate? Exemplificativ, cineva fură 50.000 sau 100.000 lei unei familii. Îl iertăm penal pentru că n-a furat peste 200.000? Mai mult. Abuzul în serviciu este o infracțiune intenționată, deci cugetată și volitiv urmărită, comisă nu de orice cetățean de rând ci de un funcționar public care prin definiție are o anumită investire, o anumită încredere din partea statului, o anumită calificare socio-profesională și care deci, de pe această poziție pune în cauză nu numai patrimoniul public ci și, tot atât de apăsat, prestigiul funcției publice încredințate. Ardem când cineva ne păgubește cu valori oricât de neînsemnate. Este reacția firească a apărării valorilor agonisite prin muncă și strădanie. Patrimoniul public nu trebuie protejat? Nu este tot al nostru? Nu s-a constituit prin efortul nostru comun?

Nu, spun infractorii. Într-adevăr, statul ca titular al avutului public i-a lăsat să-și facă de cap, și-a abandonat rolul de apărare și protecție, drept rezultat fiind debandada postdecembristă care ne-a adus în sapă de lemn, fără industrie, fără agricultură.

Argumentele pledând pentru ne-dizincriminarea abuzului în serviciu pe criterii de câtimea prejudiciului sunt atât de evidente, atât de întemeiate, încât putem aprecia fără teama de a greși că sunt pe deplin conștienți de puterea lor și domnii Florin Iordache și Eugen Nicolicea. Numai că tot tapajul precum și toate demersurile lor nu sunt motivate de vreun principiu de drept care ar fi în suferință ci, așa cum s-a văzut, cum vede întreaga țară, de încercarea penibilă de a adapta codul penal la interesele unui om, l-am numit Liviu Dragnea. Dacă dl. Dragnea ar fi în postura unui cetățean simplu care să fi furat statul cu peste 100.000 lei, nimeni nu s-ar fi dat de ceasul morții să-l ierte. Dar pentru că dl. Dragnea a păgubit statul cu o astfel de sumă de pe poziția celui mai responsabil funcționar public la nivelul unui județ, pentru că d-sa este șeful unui partid politic care a profitat de acei bani și căruia, cu toate acestea, societatea i-a acordat puterea și încrederea, pentru că urmare acestui fapt a ajuns și Președintele Camerei Deputaților – a treia persoană în stat – dl. Dragnea trebuie musai apărat, cu orice preț, fie deci și cu prețul aruncării în derizoriu a principiilor de legiferare. Ce contează imaginea statului, prestigiul autorității legislative, ordinea de drept în comparație cu statura și interesele lui Liviu Dragnea? Ordine de drept în sens democratic? Nu, haiducie de drept în sens demo-dâmbovițean.

Așadar, atenție români, la ce vă puteți aștepta. Ați trântit de pământ ordonanța. Parlamentul s-ar putea să vă trântească pe voi, dacă nu veți da seamă de aceeași vigilență.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

2 comentarii

Ciupitu

Acum 6 ani

Nu inteleg de ce nu se preocupa parlamentarii si ( in) justitia si cu privire la cei care au furat 2 gaini sau 3 stiuleti si fac puscarie aglomerand penitenciarele si atentand la gradul de confort al anumitor persoane sus puse sau ex-. Pt aceste cazuri nu exista atata preocupare si graba. Sa auzim numai de bine.Felicitari Dle Dejeu pt articolul scris cu mult profesionalism si dibacie.
Raspunde

politrucul

Acum 6 ani

Acest "articol" cu toata consideratia fata de venerabilul autor, si indulgenta maxima, poate primi calificativul de inconsistent.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus