Joi,
28.03.2024
Partial Noros
Acum
17°C

Poticnelile politice ale lui Dan Voiculescu

Nu m-aş fi aplecat asupra unui asemenea subiect dacă, dincolo de aspectul pur spectacular, îndemnurile de ultimă oră ale unui personaj care a jucat un rol de culise de primă mărime în bătălia politică a ultimilor ani, nu ar avea un sâmbure tot atât de otrăvit în „politichia” românească precum personajul însuşi. Ce zice omul nostru? Că pentru a relansa cu succes confruntarea cu Băsescu şi ai lui, PSD şi PNL ar trebui să constitue o uniune politică social-liberală, căreia i-ar prezice un câştig electoral de 70%, bază sigură pentru înfrângerea PDL.
Trăim într-adevăr momentele unor frământări care au cuprins, post-prezidenţial, întregul corp politic. Te-ai fi aşteptat ca după o încrîncenare electorală care a pus în cauză multe din problemele acute ale ţării, acum, eforturile să se conjuge înspre ieşirea cu costuri cât mai mici din această criză prelungită. Doi ani şi jumătate până la viitoarele runde politico-electorale ar trebui dedicaţi reconstrucţiei. Aşa ar trebui gândit în cadrul unui demers politic normal. Iar unele voci ale spectrului politic par să încline balanţa înspre o astfel de orientare, atunci când cantonează discuţiile şi preocupările în zonele reaşezărilor interne, doctrinar şi strategic. „Politicianul” Voiculescu însă, rănit de moarte că i-au eşuat aranjamentele în care a pus atâta speranţă şi a cheltuit atâţia bani, n-are astâmpăr, stă ca pe jar, vrea de a doua zi confruntare. N-are somn din cauza lui Băsescu şi ai lui. Şi asta încă n-ar fi un aşa mare bai, mai sunt şi alţii, dar se lansează, ca un adevărat dascăl, în sfaturi „înţelepte” care, dacă ar fi urmate, ar sancţiona, poate definitiv, soarta unor partide sau a unor politicieni.
La noi, ca şi pe alte meleaguri, se vorbeşte de orientări politice de dreapta, de stânga, de centru-dreapta, de centru-stânga cu un contur mai mult sau mai puţin precizat al fondului doctrinar. De multe ori şi cu deosebire societăţile moderne, apropie aria de preocupări a celor două curente. Nicăieri însă, n-am auzit, exceptând situaţii care impun guverne de uniune naţională, ca stânga să coabiteze cu dreapta. În principiu, n-ar trebui să fie posibil. Nu, cu excepţia noastră. Dl. profesor vorbeşte din realităţi. N-am dat noi dovadă concretă atunci când, tot în numele luptei antibăsescu, PSD a sprijinit public, pe faţă, guvernul minoritar Tăriceanu II? N-a fost o uniune politică declarată, ci una de fapt, dar reală. Şi cu ce rezultat? Un talmeş – balmeş politic, cuprinzând măsuri liberale amestecate, condiţionate de măsuri de stânga, animate de singurul scop al supravieţuirii la guvernare şi de luptă cu Băsescu. Cele două partide şi-au sacrificat reciproc din credinţa şi conceptul lor politic, în numele bătăliei cu un singur om. Iar fapte precum eliminarea PD de la guvernare, suspendarea preşedintelui, care au adus cu sine pierderi poilitice grave ambelor partide, au fost rezultatul direct al alianţei de facto al acestora. Nu se vede de altfel cum, excuzând politicieni de tipul lui Dan Voiculescu, social-democraţi sau liberali autentici, şi-ar părăsi baricadele gândirii politice proprii, de dragul unei opoziţii sterile.
Cele două partide se confruntă într-adevăr cu probleme grele din poziţia de partide aflate în opoziţie. O situaţie stranie, dealtfel. Să ai în opoziţie totodată un partid de stânga şi un partid de dreapta. Numai că, esenţial, aici le-a adus tocmai bătălia oarbă împotriva unui singur om, părăsindu-şi pentru aceasta obligaţiile strategice pe care le aveau faţă de ţară, pe linia propriei orientări doctrinare. Cu alte cuvinte, ajunsesem la punctul în care poţi sacrifica totul, inclusiv crezul şi rostul pentru care fiinţezi pe eşichierul politic, în numele dorinţei scelerate de acaparare a puterii. Dovadă cum nu se poate mai concludentă de scopurile reale pe care le implică acest stil de luptă politică. Iar dl. Voiculescu iată, nu se dezminte. Îndeamnă în continuare la o politică nefirească ce şi-a dovedit cu prisosinţă falimentul. Nu contează : interesele să trăiască.
Se pare însă că cele două partide nu-i vor urma sfatul. Cel puţin în sânul PSD se observă o preocupare de decantare doctrinară în jurul căreia se desfăşoară discuţiile în perspectiva apropiatului său congres. De oamenii care vor fi aleşi să conducă pe mai departe partidul va depinde rezultatul efortului de orientare înspre un partid cu adevărat social-democrat. Cu toate că masa critică la bază se resimte de influenţele trecutului conservatorist, este posibil să se realizeze că în noua conjunctură de orientare a electoratului, numai o gândire social-democrată autentică îl poate readuce la linia de plutire şi că deci, orice compromis fie în sens conservator, fie în sens liberal, îi poate pune în cauză viitorul.

Cât îi priveşte pe liberali, situaţia ca şi viitorul lor este incert. Nu este de crezut că vor urma îndemnurile lui Voiculescu dar nu se întrevede nici o soluţie benefică în postura în care se află. Rostul lor, ca partid de dreapta, ar trebui să fie acum la guvernare, în opoziţie cu PSD. Cum pe zi ce trece se observă o tendinţă de simplificare a registrului politic pe cei doi poli, se trezesc fugindu–le terenul de sub picioare, dreapta fiind tot mai mult adjudecată de PDL; care acum şi previzibil până la viitoarea rundă de alegeri, deţine şi atuurile puterii. Ce va fi gândind despre toate acestea Patriciu ? Va fi el de acord să abandoneze lupta antibăsescu şi să permită astfel liberalilor să intre la guvernare ? Va fi de acord Băsescu să închidă ochii la dosarele lui Patriciu drept preţ al unui atare viraj, călcând peste prestaţia sa privitoare la celebrul „bileţel”? Şi dacă nu, se va naşte în sânul PNL un curent gata să urmeze o orientare de tipul Tăriceanu-Cataramă, desprinzându-se de Patriciu ? Nu se poate şti încă nimic. Câtă vreme se pare că va fi reconfirmat în frunte Antonescu, PNL are şansa să urmeze aceeaşi politică falimentară. Care, la o adică, stimulată visceral de antibăsescianism, ar putea fi rezonantă până şi la o orientare de tip Voiculescu.

Asistăm la frământări politice care, cum spuneam la început, n-ar trebui să abată atenţia de la sarcinile deosebit de dificile ale încercării de redresare şi ieşire din criză. Înţelept ar fi ca bătălia politică ca şi cea sindicală să dea răgaz autorităţii statale să-şi facă datoria sau cel puţin să se desfăşoare în limite rezonabile. Ar fi o dovadă de înţelepciune spre deosebire de gândirea aventuristă a d-lui Voiculescu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Tag-uri: Dan Voiculescu

Vizualizari: 1381

Comentarii

1 comentarii

yon

Acum 14 ani

Domnule ministru, dar de PNTCD nu ne spui nimic ? Este cunoscuta prietenia matale cu domnul Nan, asa ca...vorbesti mult si nu ne spui nimic.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus