X

Răbufnirea reflexelor comunistoide

Gavril Dejeu

Pe fondul eforturilor mai mult declarative de înnoire și progres, răbufnesc din când în când, cu efectul unor reflexe întârziate dar în fond teribil de actuale, apucături infuzate mentalitar de care comuniștii nu se puteau nicicum debarasa. O astfel de răbufnire s-a produs mai deunăzi nu aiurea, ci tocmai la nivelul Curții Constituționale a României. Așa se întâmplă, astfel se poate întîmpla într-o instituție de o așa talie, câtă vreme este (va fi) clădită pe criterii politice.

Legea nr.47/1992 spune, în art.59, că opiniile separate sau concurente se publică, împreună cu decizia Curții, în Monitorul Oficial. Rațiunea unui astfel de text e simplă: opiniile separate sau concurente au un temei diferit de argumentare, necesar a fi cunoscut spre a se putea face o apreciere justă a Deciziei. E vorba deci de un text de lege care, potrivit înseși normelor constituționale, trebuie respectat de tot ce suflă în țara asta, inclusiv  și cu mai multă tărie de CCR. Numai că iată, la noi se poate și pe invers. Plenul l-a împuternicit pe dl. Valer Dorneanu, președintele CCR, să cenzureze publicarea opiniilor separate sau concurente dacă consideră că acestea aduc critici CCR sau au un caracter sentențios, ostentativ, sau cu tentă politică. Argumentul : pentru a nu impieta asupra autorității și puterii de aplicare a Deciziilor Curții. Imediat se ridică întrebarea : Deciziile nu trebuie să fie puternice și convingătoare prin ele însele, indiferent de criticile ce li se aduc?

Această năstrușnică soluție privește cazul concret al Deciziei prin care CCR a obligat (cu majoritatea voturilor) organul legiuitor ( parlament sau guvern) să impună infracțiunii de abuz în serviciu un prag valoric condițional pentru incriminare. Prin opinia separată, judecătoarea Livia Stanciu a opinat în sensul că Decizia curții ar putea avea valoarea unei sugestii sau recomandări dar nu poate impune legiuitorului soluții legislative căci astfel își depășește competențele.

Lucrul mi se pare de o simplitate dezarmantă. Dacă la sesizarea Bombonicăi Prodana (Dragnea) s-a apreciat că pentru incriminare abuzului în serviciu îi trebuia un prag valoric, soluția clară și evidentă era admiterea excepției și declararea art.297 c. penal în redactarea actuală ca fiind neconstituțional, cu recomandarea ca la reexaminare să i se pună o pălărie (valorică) protectoare. În locul unei astfel de soluții firești la nivelul argumentației logico-juridice, Curtea RESPINGE o excepție dar pe care o consideră implicit ÎNTEMEIATĂ și IMPUNE cu caracter obligatoriu criterii de legiferare, ceea ce nu-i permite  nici legea nici constituția.

Soluția adoptată de CCR este criticabilă nu numai pe procedură, dar în gravă suferință și pe fond. Să lucrăm cu un exemplu. Cineva, un cetățean de rând, fură din patrimoniul unei instituții publice suma de ( să spunem aleatoriu) 30.000 lei. Își poate permite legiuitorul să-l exonereze penal fără a încuraja astfel o veritabilă dezordine în câmpul vieții sociale la nivel de masă? S-a gândit cineva până acum ca furtului – ca și atâtor altor infracțiuni producătoare de prejudicii materiale – să li se aplice un prag cu consecințele devastatoare pe care o astfel de soluție le-ar antrena? De la aceeași instituție, un funcționar  își încalcă deliberat obligațiunile de serviciu prin care păgubește unitatea cu aceeași sumă de 30.000 lei. Pe funcționarul în care statul și-a investit o parte din autoritate, cu un statut calificat cultural și profesional, în care statul a investit încredere în exercitarea funcțiilor sale, îl iertăm pe motiv că n-a păgubit statul cu mai mult decât 30.000 lei? Nu este la cunoștință curentă că gradul de pericol social al faptei și făptuitorului ei este dat de  multitudinea factorilor obiectivi și subiectivi care-l fac pe autor periculos pentru societate, factori care îl distanțează de faptele mai puțin nocive din sfera contravențională și care, cazuistic, sunt supuși spre apreciere judecătorului? Nu cumva fapta funcționarului de a compromite și a pune în pericol funcția publică pentru care este numit (ales) și plătit, conjugată cu un prejudiciu, depășește cu asupra de măsură  pragul infracțional? Ce s-ar putea întâmpla la nivel social dacă armatei de funcționari din țară li s-ar lăsa cale liberă la dezmăț pe criteriul pagubei produse, când situația este tragică și la nivelul actualei reglementări? Și mai departe. Dacă abuzului în serviciu i s-ar acorda o asemenea licență impunitivă pe temei de prag al prejudiciului, de ce s-ar face această excepție în comparație cu multitudinea infracțiunilor producătoare de prejudicii? Și-ar asuma cineva consecințele posibile ale unei  reglementări generale în acest sens?

Sunt convins, toate aceste probleme de elementară orientare juridică se cunosc. Erau cunoscute de pildă și pe vremea regimului comunist de tristă amintire numai că pe acea vreme, hotărârea de partid era mai puternică decât legea sau judecata. Azi, cel puțin formal, nu e așa, decât că, profitând de un statut de infailibilitate pe care l-ar justifica doar dacă ar fi numită pe criterii moral-profesional-juridice iar nu pe criterii politice, înalta autoritate își arogă și ea puteri și competențe discreționare știind și profitând de faptul că este absolut necenzurabilă. Iar cu aceste puteri devine arbitru necontrolabil nu numai în domeniul constituțional-juridic ci cu repercusiuni și în cel politic, cu consecințe ce pot fi dramatice în efortul de reconstrucție națională.

Dl. Valeriu Dorneanu precum și ceilalți magistrați ai CCR sunt juriști de mare ținută. E păcat să-și pună în cauză prestigiul de dragul intereselor unei persoane, indiferent de poziția politică a acesteia.

 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Solomon

    Dorneanu este rosu din cap pana in picioare si toate vorbele si faptele lui arata slugarnicia jenanta fata de Dragnea si partidul mama!Nu poti deveni dintr-o data corect si obiectiv doar ajungand mai mare peste CCR si sa-i uiti pe cei care te-au hranit o viata!Este mare pacat ca o mare institutie cum ar trebui sa fie CCR se ocupa de fleacuri,de invinuirea, acuzarea si anatemizarea celor care se opun PSD-ului,neavand nimic cu dreptatea si adevarul!Justitia (nedreapta) a fost si este unul din marile nereusite ale Romaniei!

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    ...

    vreau o lege care sa permita fiecarui cetatean sa ia scalpul unui ales care fura. si sa puna limita fiecarui cetatean la 3 parlamentari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact