De puțină vreme, restaurantul situat în una din cele mai frumoase piațete din apropierea Sub Ariniului și-a schimbat meniul. Și, cu ocazia aceasta, a încercat și o ”rebranduire”. Așa că, în loc de restaurantul Rubin al pensiunii cu același nume, acum avem Apostroph.
Meniul promis prin promovarea acestei schimbări este unul fusion, cu participarea a vreo trei bucătării multi-poporale. L-am testat într-una din serile trecute, când răcoarea prea adâncă de după o ploaie ne-a împiedicat să ne liniștim pe terasă și ne-a adus în aceeași încăpere cu alte două mese ocupate. Cum erau trei ospătari de serviciu, am zis că nu vom apuca ora închiderii, și anume 23:00. Așa că meniul a venit prompt, cu zâmbetul pe buze, sub forma unor foi cartonate A3, unde pe o parte găsești cele de-ale gurii, iar pe cealaltă, cele pentru suflet, adică băuturile. Am apucat să observ că meniul nu mai include aceeași ofertă de bruschette ale Rubinului, aperitivele fiind înlocuite cu un platou mixt de Tapas, caș pane de capră, rulouri de vinete lăudate și un platou țărănesc. Între felurile principale ale meniului internațional promis de Apostroph nu vă grăbiți să găsiți o chiar atât de atractivă varietate, chiar dacă pe site-ul restaurantului bucătăria este descrisă drept ”un fusion mediterano-americano-local”. Prin urmare, în meniu găsiți cinstitele produse ”fusion” de genul ”straița ciobanului” (era și pe vremea Rubinului), ”piept de porc la cuptor și mușchiuleț de porc” ori ”antricot la grătar”. În fine, să dăm cezarului ce-și merită și să amintim că cele internațional-amestecate-cu-românesc promise se traduc în noul meniu prin ”«tamale» românești” (mămăliguță umplută cu confi de porc, sos de roșii și ardei, smântână, salată de ceapă și morcov”, ”costițe de porc cu BBQ” (așa scrie în meniu), ”păstrăv fish&chips”, ”mac & cheese”, ”chicken penne al forno” sau ”chicken parmigiono” (piept de pui, horezu și caș cu penne și sos de roșii).
Ca să testez, totuși, fusionul promis am decis să aleg un Langoș burger, deși nu sunt mare fan al burgerilor. ”Cum să zic, e un burger care are și un specific românesc”, încearcă să mă convingă ospătarul că americăneasca tocătură din carne de vită devine mioritică de e învelită în aluatul cu care se laudă de mii de ani vecinii unguri. Ca să vezi politică, dom’ne! La masă am mai cerut o porție de ”fish&chips” pe bază de păstrăv și o porție de ”Piticot” din meniul pentru copii. Numele ales din jocuri și povești ascunde, de fapt, un piept de pui la grătar, însoțit de cartofi prăjiți și salată de roșii cu un acoperământ de brânză.
Data trecută, când încă eram sub sigla Rubin, am avut ceva de așteptat. Nu mult, dar destul cât să remarcăm. Preventiv, acum am cerut și un vin al casei, ceva de la Recaș, parcă. Nu aveau decât demisec, dar merge și așa, roșu să fie. Deși una din mese era doar la băuturi, iar alta aștepta desertul, așteptarea anticipată și-a arătat ceva semne. Cam așa, cale la vreo 35 de minute. În care am apucat să observăm că mobilierul e același din vremea restaurantului Rubin, la fel și tapetul pereților, televizorul de pe perete și muzica ce se încăpățânează să fie tot prea electronică pentru un restaurant. De orice fel, chiar și cu ”tente locale”.
În fine, poate că așteptarea ni s-a părut lungă și pentru că ne era chiar foame, dar în cele din urmă trebuie să recunoaștem că ne-am săturat cât se poate de decent pentru acea oră. N-a mai prea contat că ”platingul” Piticot-ului lipsea cu desăvârșire. Important era că bucata de carne era feliată, iar salata a venit cu un îndemn – ”poftă bună, domnișoară!” (bine, partea cu „domnișoara” n-a mai fost pronunțată, dar am completat-o eu în locul ospătarului). Burgerul (vezi foto principală), exact după cum a fost promis, doar că altfel. Adică aluatul de langoș exact de ungurescul gust avea parte și învelea câte o jumătate de turtă din carne de vită tocată. Ceapa caramelizată era parcă un pic prea uscată, iar ketchup-ul - prea puțin. Iarăși, noroc cu vinul. Peștele împărtășea cu burgerul același model de cartofi în coșuleț de sârmă, iar gustul a fost bun, păstrăvul fiind fără oase. Iarăși, un plating ”original”, ca să zic așa, dar n-a mai contat. Am mai completat seara cu două deserturi. O ”lava cake” cu înghețată și o porție de cheesecake cu soc și lămâie. Fără comentarii, au stins seara cu dulceața potrivită, deși socul sincer nu l-am prea simțit în prăjitura cu brânză.
Am cerut nota tocmai când amabilul ospătar ne-a spus că e ora 23:00 și mai primește ultima comandă, fără să pomenească nimic de faptul că ar fi trebuit să plecăm. Foaia de hârtie solicitată a venit rapid purtând suma de 123 de lei: 15 lei pentru meniul Piticot, 26 de lei pentru păstrăvul oferit englezește, 27 de lei pentru burgerul unguresc, câte 12 lei pentru deserturi, alți 15 lei pentru jumătatea de litru din vinul casei și 16 lei pentru două ape de câte trei sferturi.
Attila, fiul lui Ion
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Meniul Piticot , restaurant apostroph , lavacake , pastrav fish and chips , Cheesecake Choco , lagos burger , meniu piticot , Pentru Sibiu , unde sa manaci in sibiu , Sub Ariniului
Vizualizari: 10352
Ultimele comentarii
Acum 7 ore
MB
Acum 7 ore
Claudiu
Acum 7 ore
Liberal autentic
Acum 7 ore
Neli Oproiu
Acum 7 ore
Bobo