Există în Sibiu un restaurant cu o vechime de ani buni, care nu a fost până acum vizitat de noi, într-o cronică de restaurant, deși despre el s-a scris destul de multe articole. E situat în Dumbrava Sibiului și e vorba de Hanul din Tulgheș.
Am nimerit aici într-o amiză de vineri și momentul a fost chiar prost ales. În local se desfășura un botez, însă pentru vizitatorii din afara familiei se mai găseau câteva mese libere în pridvor. Am fost avertizați din start că meniul e deosebit de restrâns din cauza evenimentului. Am avut de ales așa: ciorbă de văcuță și ciorbă de burtă, ciolan de porc la fasole și mici cu cartofi prăjiți. Am spus scurt: de toate. Și așa a și venit ospătarul.
Locația e exact locul potrivit pentru o zi călduroasă de vară. Localul e aproape îngropat în pădure și oferă o umbră binemeritată într-o vară caniculară. Din când în când…
Servirea a fost deosebit de promptă, în ciuda evenimentului mai sus amintit. Până ne-am foit puțin a venit cu apă minerală/plată și un suc de portocale, iar până am mai discutat puțin au ajuns și ciorbele, iar felul principal a venit pe nesimțite. Exact cum trebuie. Dar pentru asta nici nu ne-am simțit că oamenii ar vrea să scape de noi.
Ciorba de burtă de aici nu e cea mai bună pe care o poți mânca în Sibiu. Dar nu e nici de ignorat atunci când ai pofte în acest sens. E decent făcută, cu tot ce trebuie. În plus, smântâna a fost delicioasă. Dar despre asta vom mai vorbi.
Ciorba de văcuță m-a impresionat mai întâi vizual, pentru că toate legumele erau tăiate generos. Asta mi-a spus, din prima, că ciorba nu a fost făcută cu legume congelate. Apoi, am bănuit că așteptările nu îmi vor fi înșelate, pentru că aroma a ajuns prin nări, la creier și, de acolo, înapoi la papilele gustative. Mirosea bine, a ciorbă de văcuță, nu a orice fel de ciorbă, așa cum se mai întâmplă în restaurantele care folosesc aceeași bază pentru de toate. Smântâna de pe masă era și ea îmbietoare, pentru că avea culoarea specifică produselor de casă – untiu închis, nu alb strălucitor. Am adăugat două lingurițe, combinația perfectă. Și am dus lingura la gură: da, a fost exact ce trebuia. Gustul autentic de ciorbă de văcuță cu legume, un pic dulceag, dar foarte aromat. Un bol generos, cât să ajungă pentru un prânz întreg, dacă n-ai fost azi la coasă.
Ultima dată mai mâncasem ciolan acum vreo patru ani, iar înainte de asta, încă de vreo două ori, toată viața mea. Dar dacă astea-s opțiunile, te conformezi. Așa că m-am trezit înaintea mea cu un platou imens, aproape cât laptopul de la birou. O halcă zdravănă de carne, așezată pe un pat de fasole. Am știut din prima clipă că nu am cum să-l dovedesc.
Dar am zis să încep cu primul pas. Să tai o bucățică. Cum am adus cuțitul lângă carne, a alunecat dezordonat, pe lângă. Avea o crustă aproape nebănuită la vedere, dar exact – și vreau să spun exact – așa cum cred că ar trebui să fie un ciolan bine făcut. Am recalculat coordonatele luptei, am repoziționat cuțitul în unghiul optim, am mers ușor pe lângă os – Evrika! Foarte moale pe interior, carnea se desprinde singură de pe os, iar crusta de la suprafață fix cât trebuie de crocantă. Bănuiesc că așa ar trebui să fie orice ciolan. Gust ideal, nici prea sărat, nici prea dulceag. Fasolea nu m-a impresionat, dar nu aș putea spune că face parte din meniul meu favorit. O garnitură ok, lângă un fel de carne absolut delicios.
Pe care nu, nu l-am putut dovedi. Dar peste patru ani, când o să mi se facă din nou poftă de ciolan, măcar știu să nu mai comand două feluri, dacă n-am fost la coasă toată ziua, în prealabil.
Micii au fost exact cum ar fi trebuit să fie. Nici vii ca în Piața Obor, nici arși ca prin alte localuri unde carnea nu e tocmai proaspătă. Deliciul suprem au fost însă cartofii. Rumeniți perfect, însă fără urmă de ulei pe ei au fost garnitura perfectă pentru un purcoi de mititei.
Pentru cei interesați de ”finanțe” vă spun că nota a sărit de o sută de lei, la cele văzute mai sus, adăugându-se două sticle mari de apă, un fresh de portocale și o limonadă. Ca să vă faceți o impresie vă spun așa: ciorba de burtă costă 14 lei, ciorba de văcută - 12 lei, un mic costă șase lei, un fres de portocale - 12 lei, socata - 12 lei.
Hanul din Tulgheș, dincolo de istoria zbuciumată a locului, e un loc care merită vizitat.
P.S. Tulgheș e o localitate din Harghita Tulgheș, așezată în partea de nord-est a județului, la o altitudine medie de 650 m, pe cursul inferior al Râului Bistricioara. De aici a fost adusă clădirea principală a restaurantului și ansamblată de specialiștii Muzeului Național ASTRA.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Piaţa Obor , Ioan Ciolan , restaurant sibiu , Dumbrava Sibiului , Klaus Johannis , cronica de restaurant , Muzeului Naţional , mancare sibiu , cartofi prajiti , Intreprinderi Mici , Pentru Sibiu , Harghita Tulgheș , Râului Bistricioara
Vizualizari: 15329
Ultimele comentarii
Acum 37 minute
MB
Acum 41 minute
Claudiu
Acum 42 minute
Liberal autentic
Acum 43 minute
Neli Oproiu
Acum 45 minute
Bobo